Firmele din Timiş se plâng permanent că duc lipsă de personal nou. Situaţia statistică o confirmă, cine vrea să realizeze o extindere trebuie să se gândească bine, numărul celor care ar putea activa pe posturile nou create este tot mai mic. Se apelează la „furtul” de personal, oamenii sunt momiţi cu salarii mai mari sau cu diferite bonusuri, se apelează la importul de angajați din alte zone, tot mai des discutându-se despre aducerea acestora in alte ţări, non-UE. Aceasta e greu de realizat, dar şi așa presiunile la adresa statului sunt mari.
Totuşi, cât de mare este această criză? Statistic, în datele Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Timiş există un „stoc” de peste 3.000 de persoane. Această valoare a scăzut constant în ultimele luni. Astfel, în ianuarie 2018 erau 3471 de persoane aflate oficial pe lista şomerilor, ceea ce a dus rata şomajului la 1%. Februarie aduce un plus infim, la 3.555 de persoane, respectiv o rată a şomajului de 1,02 la sută.
După care urmează declinul. Martie are un minus de peste 200 de persoane, la 3.306 şi 0,95%, pentru ca aprilie să se oprească la doar 3.174 de şomeri, deci alţi peste 200 de şomeri mai puţin, pentru o rată a şomajului de doar 0,91. Mai, ultima lună cuantificată, aduce o rată a şomajului de doar 0,89 la sută şi 3.097 de persoane care, oficial, ar căuta o slujbă.
Nevoie de specialiști
Criza e într-adevăr una importantă, iar aceasta nu se manifestă doar la nivelul de slujbe slab sau deloc calificate. Situaţia e similară şi la cei cu pregătire universitară. De exemplu, Timişul are un profil economic puternic industrial, dar are şi numeroase afaceri în domeniul IT&C. Deci are nevoie de specialişti cu pregătire tehnică.
Numărul unor astfel de oameni care intră anual pe piaţa muncii de pe băncile Universităţii Politehnica Timişoara este cu mult mai mic decât cererea, o confirmă chiar conducătorii instituţiei, care mai admit că nu au destule cadre didactice, poate chiar şi candidaţi, pentru a acoperi nevoia de pe piață. „Chiar dacă am primi locuri în plus, nu putem să le managiuim, pur şi simplu nu avem profesori. Trebuie să asiguri un minim al calităţii educaţionale, nu poţi să creşti limita numărului de studenţi alocaţi pe profesor pentru că va scădea inevitabil calitatea învăţământului”, a declarat Viorel Şerban, rectorul UPT.
Diferenţa evidentă dintre creşterea numărului de studenţi şi plusul din cadrul corpului didactic sunt prezentate de prorectorul Florin Drăgan. „Numărul de locuri a crescut de cinci ori, de la 140 în 1990, când am devenit eu student, la 700 câte sunt acum, dar corpul profesoral a crescut cu doar 50%. E o lipsă importantă de cadre didactice, sunt în jur de 80 titulari şi 60 – 70 colaboratori externi, inclusiv doctoranzi”, a declarat Drăgan.
