Viețile a sute de oameni din vestul țării atârnă de un fir de ață. Au nevoie urgent de o inimă, un rinichi, un plămân sau un ficat sănătos pentru a avea o șansă de a trăi. Din păcate, listele de așteptare sunt atât de lungi, încât mulți dintre ei mor înainte de a beneficia de un transplant de organe.
Viața Mariei, o tânără din județul Timiș, s-a încheiat brusc la doar 20 de ani. La începutul lunii august a anului trecut, fata a suferit o ruptură de anevrism cerebral, ce a determinat o sângerare masivă în creier. Familia a fost în stare de șoc. Imediat, Maria a fost transportată la Spitalul Județean Timișoara, în stare extrem de gravă, șansele ei de supraviețuire fiind minime. După patru zile în care medicii au depus eforturi uriașe pentru a-i salva viața, au realizat că nu mai pot face nimic pentru ea. Însă Maria ar fi putut reprezenta un donator de viață pentru alți oameni bolnavi, care speră să aibă parte de o minune.
La granița dintre viață și moarte, dintre durere și bucurie, se află oameni ca Dan Ilincariu, asistent medical în cadrul Secției de Anestezie și Terapie Intensivă a Spitalului Județean Timișoara și coordonatorul Centrului Regional de Transplant din Timișoara. Dan Ilincariu are o misiune grea: este și purtătorul veștilor rele, dar și glasul rațiunii, atunci când le spune rudelor că ființa căreia trebuie să-i spună adio între pereții spitalului poate fi un înger al speranței pentru alte familii. A vorbit și cu părinții Mariei, care au înțeles că tânăra se află în moarte cerebrală, nu mai poate fi salvată, și au fost de acord cu prelevarea de organe.
A urmat o mobilizare uriașă de forțe, într-un timp scurt. Trei echipe multidisciplinare de medici din Cluj, București și Viena au intervenit pentru prelevarea rinichilor, plămânilor și a ficatului. Prin moartea ei, Maria a salvat cinci români grav bolnavi, care aveau nevoie urgent de un transplant pentru a trăi.
Nicio prelevare în 2018
La Spitalul Județean Timișoara însă nu s-a mai realizat nicio prelevare de organe de la o persoană aflată în moarte cerebrală de aproape un an, tânăra de 20 de ani din județul Timiș fiind ultimul caz. Dan Ilincariu ne povestește că, anul trecut, au fost 19 potențiali donatori. În patru dintre cazuri, familiile nici nu au vrut să audă de o astfel de procedură medicală, invocând, de cele mai multe ori, motive religioase.
“Se refuză prelevarea de organe, în principal, pentru că familiile invocă motive religioase, spun că așa cum s-a născut, așa să se ducă și la Dumnezeu. Noi încercăm să-i convingem, dar sunt unii pe care nu putem. Este cu atât mai greu la pacienții tineri, unde familia nu se aștepta să se întâmple așa ceva, acolo este puțin mai delicat”, ne-a explicat coordonatorul Centrului de Transplant din Timișoara.
În restul cazurilor în care nu s-a putut realiza prelevarea de organe, unii pacienți au murit în timp ce se încerca declararea morții cerebrale, iar în celelalte situații, în urma analizelor efectuate, s-a ajuns la concluzia că suferă de diferite boli, precum hepatită. În acest an, la Spitalul Județean Timișoara au fost declarați în moarte cerebrală doi pacienți, printre care și un copil. Micuțul a murit chiar în timp ce se declara moartea cerebrală, iar celălalt pacient avea hepatita C. Astfel, asistentul medical nici măcar nu a mai ajuns în etapa în care să încerce să convingă familia cât de important este să accepte donarea de organe.
“În acest an, sunt foarte puține prelevări de organe în toată țara. Avem câteva centre în care nici nu se mai face prelevare, pentru că nu avem medici, de exemplu la Tulcea sau la Alba Iulia. La Reșița avem, la fel, o problemă legată de numărul mic al personalului, care pe lângă pacienții critici pe care-i are, trebuie să se ocupe și de acești pacienți. La Timișoara stăm foarte prost, anul acesta nu am avut nicio prelevare de organe, cu personalul nu sunt probleme. Noi am avut o întâlnire a coordonatorilor de transplant în luna iunie și am făcut o analiză pe toată țara. Foarte multe cazuri avem de pacienți care în momentul în care se recoltează analizele pentru a vedea starea de sănătate, sunt descoperiți cu hepatita B sau hepatita C. De multe ori, familiile nici nu știau că au o astfel de problemă”, a declarat Dan Ilincariu.
Analize complexe
Coordonatorul Centrului Regional de Transplant din Timișoara explică faptul că, în acest an, la nivel național, au fost realizate 26 de prelevări de organe de la pacienți aflați în moarte cerebrală, iar anul trecut – 70.
Cifrele sunt într-o scădere dramatică, iar explicația principală ar fi că nici numărul potențialilor donatori de organe nu mai este prea mare.
“Pacienții care se află în această situație gravă, în moarte cerebrală, sunt greu de menținut. Declararea morții cerebrale durează minim opt ore, cu toate analizele, și în perioada asta evident că unii decedează, din păcate. Trebuie să existe și campanii de promovare a prelevărilor de organe și probabil că se vor organiza la nivel național. O cauză a numărului mic de prelevări de organe sunt și cauzele medicale. Practic, în momentul acesta, a scăzut și numărul de potențiali donatori, întregul pol de alegere a scăzut. Numărul total de pacienți de unde noi am putea alege a scăzut, iar aici sunt cauze medicale la care nu ai efectiv ce să faci. Este imposibil să faci ceva, primul lucru pe care încerci să faci este să-l salvezi, nu să declari moartea cerebrală. Dar nu de cele mai multe ori se poate, și atunci dacă înainte de a muri creierul, se oprește inima, el nu poate să devină donator”, a precizat Dan Ilincariu.
Coordonatorul Centrului Regional de Transplant din Timișoara explică faptul că în România funcționeză cel mai complex protocol din lume de declarare a morții cerebrale. Practic, la finalul unor analize și teste care pot dura minimum opt ore, medicii timișoreni nu au niciun dubiu că un pacient se află în moarte cerebrală.
“Nu știu să mai fie vreun alt stat din lume care să facă atât de multe analize și teste ca să declare moarte cerebrală. Consumăm timp, dar pe de altă parte, noi suntem convinși 100% demonstrat că acel pacient este într-adevăr mort. Nu există niciun fel de posibilitate de a se greși. Noi trebuie să fim în primul și în primul rând siguri că un om este mort și apoi vedem ce e de făcut. Într-adevăr, unii nu rezistă cele opt ore necesare. Dar cel mai bine este așa, pentru că ești sigur și poți să demonstrezi familiei cu documente că într-adevăr acel om este mort. Eu zic că așa este cel mai bine”, a detaliat Dan Ilincariu.
În urmă cu cinci ani, centre de prelevare de organe s-au deschis și la Deva, Reșița și Arad, după ce personalul a fost pregătit. Din păcate, doar la Deva a fost realizată, în acest an, o prelevare.
Mii de oameni pe lista de așteptare
Situația în ceea ce privește numărul românilor care au nevoie de un organ sănătos pentru a trăi este dramatică. Potrivit datelor făcute publice de Agenția Națională de Transplant, în acest moment, pe listele de așteptare se află 3.500 de persoane în întreaga țară, dintre care aproximativ o mie în vestul țării. Majoritatea persoanelor ar avea nevoie de un transplant de rinichi – 2.660, 580 de persoane sunt pe lista de așteptare pentru un transplant de ficat, 204 – cornee, 36 – inimă, 18 – tendon și os și doi au nevoie de un plămân sănătos. Agenția Națională de Transplant informează că 438 dintre românii aflați pe listele de așteptare sau care au beneficiat de un organ sănătos au murit.
“Pe listele de așteptare pentru transplantul renal se înscriu bolnavii care fac dializă în mod normal sau care au insuficiență renală. Bolnavii care fac dializă au două șanse: ori fac un transplant, ori mor. Transplantul se face în funcție de compatibilitate, nu se poate face dacă nu există o compatibilitate de peste 75% , sub sunt șanse ca beneficiarul să facă un regres cât mai repede. Noi vrem să facem o campanie de promovare cu titlul «Spune da prelevării de organe». După scandalul care a avut loc cu doctorul Lucan, a intrat un fel de frică în donatori. S-ar putea face mult mai multe transplanturi și prelevări de organe. Se pot face donări de organe și de la donatori vii, de obicei rude, dacă există compatibilitate. Un om care are un singur rinichi, poate să trăiască și 100 de ani, rinichiul nu îmbătrânește. Sunt oameni aflați pe lista de așteptare care mor, nu mai reușesc să fie supuși unui transplant de organe”, ne-a declarat Mircea Morar, președintele Asociației Bolnavilor Transplantați și Dializați din România.
În condițiile în care viața bolnavilor care au nevoie de un organ sănătos pentru a trăi atârnă de un fir de ață, unii sunt dispuși să plătească sume colosale pentru a cumpăra un rinichi sau un plămân compatibil. Astfel, pe site-urile de mică publicitate sunt postate numeroase anunțuri prin care se caută un organ sau se vinde, inclusiv în vestul țării, prețurile fiind cuprinse între 5.000 și 90.000 de euro.
Se reia transplantul de rinichi
După 12 ani de la sistarea transplanturilor de rinichi, în această primăvară, cu bani de la Consiliul Județean Timiș, la Spitalul Județean Timișoara, pe Secția de Urologie, au început lucrările de amenajare a compartimentului unde vor fi reluate aceste intervenții. Aproximativ 5,2 milioane de lei a alocat CJ Timiș pentru realizarea compartimentului de transplant renal, dar și pentru modernizarea Secției de Urologie.
“Durata de execuție a lucrărilor este doi ani, dar firma a asumat că va termina lucrările în mai puțin de un an, în condițiile în care există finanțare. Între timp, ne apucăm și de celelalte criterii pentru obținerea acreditării în vederea reluării transplantului renal, iar pe partea de dotare, s-a lucrat la necesarul de aparatură medicală și întocmirea caietelor de sarcini. Se merge în paralel cu toate. În ceea ce privește pregătirea personalului, am luat legătura cu centrul specializat din Barcelona, care este unul dintre cele mai mari, moderne și de referință centre de transplant renal din lume, nu doar din Europa, urmând ca și colegii de la urologie să participe la cursuri organizate de medicii de la Barcelona. Estimăm ca cel puțin patru, cinci medici să fie pregătiți pentru transplantul renal”, a declarat medicul Marius Craina, directorul Spitalului Județean Timișoara.
