Croazieră de neuitat pe Dunăre, între România și Serbia: bucate alese, cetăți...

Croazieră de neuitat pe Dunăre, între România și Serbia: bucate alese, cetăți medievale și peisaje de vis FOTO

2
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-1746877149">

La început de august, vara şi-a intrat în drepturi şi chiar dacă temperaturile nu au atins pragul de caniculă, timişorenii suportă destul de greu căldura din pusta bănăţeană, accentuată de umiditatea solului şi aerul poluat. Prea puţini ştiu însă că pot petrece măcar o zi de vis, într-o lume desprinsă parcă dintr-un basm, la mai puţin de două ore de Timişoara.

Bănățenii, dar nu numai, care trec frontiera pe la Stamora-Moraviţa şi îşi continuă drumul prin Vârşeţ şi Biserica Albă (Bela Crkva), ajung la Stara Palanka (Palanca Veche), o micuţă localitate aşezată pe malul canalului care leagă Dunăre de Tisa. De aici, cei dornici să simtă răcoarea apei şi să respire aer curat, au mai multe variante de a petrece una sau mai multe zile minunate.

Cetatea medievală Ram, un atractiv obiectiv turistic

Nu departe de Stara Palanka, pe malul Dunării din antica provincie romană Moesia Superioară, într-un vad de trecere, s-ar fi aflat vechiul fort Lederata, de unde împăratul Traian a atacat Dacia, traversând Dunărea pe un pod de vase. Acolo a fost construită şi una din cele mai vechi cetăţi medievale sârbeşti, Ram, o solidă fortificaţie de artilerie, la care se poate ajunge de la Stara Palanka traversând Dunărea cu bacul.

Cetatea, mai puţin cunoscută, a fost ridicată pe o peninsulă înaltă, între alte două cetăţi importante, Smederevo şi Golubac, şi a avut, aidoma celorlate fortăreţe de pe malul Dunării, o mare importanţă strategică. Cucerită de turci, a fost în cele din urmă abandonată şi s-a degradat, dar a fost recent restaurată cu sprijin financiar din partea statului turc, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul fortăreţei Golubac, şi tot mai mulţi vizitatori sunt curioşi să o vadă.

O croazieră de vis pe Dunăre

Şi mai puţini ştiu însă că de la Stara Palanka se poate face o croazieră de vis pe Dunăre până la cetatea Golubac, care durează o zi întreagă, plină de amintiri de neuitat. Ambarcaţiunea aparţine unui investitor sârb care deţine şi bacurile, şi are o capacitate de aproximativ 200 de locuri, peisajul putând fi admirat din orice colţ al acesteia.

Vasul plutitor porneşte lin pe cursul fluviului şi gazdele asigură de la bun început o autentică atmosferă sârbească, menţinută pe durata întregii zile. Băuturi tradiţionale, cafele şi răcoritoare sunt oferite la discreţie, muzica sârbească răsună neostoit iar turiştii veniţi din România, neobosiţi indiferent de vârstă, încing imediat un joc printre mese. După puţin timp, pe malul stâng al Dunării se iveşte micuţul sătuc Baziaş, localitate înfloritoare odinioară, cu port însemnat, aflat la doar câţiva kilometri după graniţa cu Serbia, de unde croaziera continuă între malul românesc şi cel sârbesc al fluviului.

Peisaje de neuitat

Peisajul este superb şi în continuă schimbare, de la forme de relief aproape netede până la coline ondulate şi dealurile înalte de la poalele Munţilor Locvei, cu înălţimi mai domoale pe malul sârbesc. Natura are culori fermecătoare, de la diferitele nuanţe de verde ale pădurilor şi păşunilor care acoperă dealurile, până la munţii albăstrii care se văd în zare sau cenuşiul stâncilor aflate pe alocuri, iar dintre pâlcurile de copaci se iţesc acoperişurile prosperelor aşezări îmbogăţite din anii embargoului, dominate de turlele bisericilor. Întreaga zonă a clisurii Dunării face parte din parcul natural Porţile de Fier, unul dintre cele mai mari din România. Bătrânul fluviu este o imensă întindere de apă argintie, uşor încreţită de un vânticel domol, pe alocuri cu nuanţe de verde sau irizări aurii date de razele soarelui, culorile apei schimbându-se de la o oră la alta. Curge alene printre dealuri şi sate, tulburat doar de câteva păsări care trăiesc în defileu, şi doar ici-colo se zăreşte câte un şlep, o barjă, câteva bărci ale pescarilor care-şi întind năvoadele sau câteva mici ambarcaţiuni de agrement.

După mai bine de două ore, vasul plutitor ajunge la Moldova Nouă, unde Dunărea are cea mai mare lăţime de pe întreg cursul ei. Aici se mai pot vedea urmele unor exploatări de cupru iar în mijlocul fluviului, ostrovul de peste 340 de hectare, pe care trăiesc în prezent peste o sută de cai sălbatici. Puţin mai departe, se poate vedea legendara stâncă Baba Caia, înaltă de şapte metri, unică pe întreg cursul fluviului, care se înalţă din apele fluviului în dreptul localităţii Coronini, cunoscută şi sub numele de Pescari.

Cetăţile medievale

Deasupra localităţii se mai poate vedea un fragment din zidul cetăţii ridicate de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, patronată de Sfântul Ladislau. În timp ce vechea cetate medievală de pe malul românesc al Dunării este părăginită şi lăsată în uitare, pe malul sârbesc se înalţă, falnică, deasupra unei stânci care iese din apă, vestita cetate Golubac, care controla în Evul Mediu transportul pe Dunăre şi făcea parte din sistemul de fortificaţii aflat de-a lungul acesteia. Cetatea a fost în bună parte restaurată, tot cu sprijinul statului turc. Lucrările de reamenajare nu sunt încă terminate dar turiştii vin deja în număr mare să admire fortificaţia ridicată în timpul regatului maghiar şi cucerită mai târziu de turci.

Pe malul românesc, nu departe de Coronini, se poate vedea satul Sfânta Elena, înfiinţat de colonişti cehi aduşi în Banat, pe care localnicii îi numesc pemi. Mulţi urmaşi ai vechilor colonişti au emigrat în Cehia, dar cei rămaşi au păstrat aproape neschimbate tradiţiile strămoşilor lor.

Staţiunea Veliko Gradiste

Dincolo de cetatea Golubac, apele apele fluviului se îngustează şi intră în zona Cazanelor Dunării. După un drum de aproximativ trei ore, ambarcaţiunea porneşte îndărăt, dar croaziera nu se termină aici. Vasul poposeşte pe malul sârbesc, la Veliko Gradiste, un orăşel de pe malul Dunării unde, pe o porţiune a fluviului, s-a amenajat o adevărată staţiune balneară cu mici hoteluri cochete, vile private şi terase îmbietoare, un loc ideal pentru a petrece câteva zile de vacanţă.

Cei care doresc să petreacă mai multe zile în pitoreasca aşezare de la Dunăre, se pot bucura nu numai de oferta estivală, ci pot vizita o mulţime de locuri istorice presărate cu incredibile legende, păstrate din străvechea existenţă a aşezării.

Gazde fără cusur

Ospitalitatea gazdelor nu s-a rezumat doar la muzică şi „bar deschis”, oferindu-le turiştilor, pe lângă plimbarea de neuitat, aperitive din bucătăria tradiţională, o delicioasă ciorbă de peşte gătită la ceaun, chiar pe vas şi mai multe feluri de fripturi, din care nu a lipsit peştele prăjit, garnisit cu feliuţe de lămâie. După şapte ore de călătorie, vasul a revenit la punctul de plecare, iar pasagerii, încântaţi, au coborât pe ţărm cu amintiri pe care nu le vor uita curând.

Pentru un grup organizat, un drum dus-întors cu autocarul de la Timişoara la Stara Palanka costă 80 de lei, în timp ce prețul croazierei pe Dunăre este de 25 de euro, sumă în care sunt incluse toate serviciile oferite pe ambarcaţiune. Detalii despre oficiile de turism care se ocupă de constituirea grupurilor pot fi obţinute la retaurantul Lloyd.

Foto: Constantin Duma

Foto: Constantin Duma

2 COMENTARII

    • Se pot obtine informatii despre agentiile care organizeaza deplasari in Serbia la patronul restaurantului Lloyd, Iavor Radencovici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.