Drapelele Marii Uniri renasc după 100 de ani. Steagurile gărzilor naționale care...

Drapelele Marii Uniri renasc după 100 de ani. Steagurile gărzilor naționale care au făcut istorie în 1918 se întorc acasă FOTO

0
DISTRIBUIȚI
Drapel din Cuvin. Foto: historia.ro

În anul sărbătorii Centenarului, mai multe steaguri folosite de arădeni la tumultoasele evenimente din preajma Marii Uniri sunt reconstituite, în semn de preţuire pentru rolul şi semnificaţia  pe care le-au avut în actul istoric de la 1918.

Aradul a fost centrul politic al Marii Uniri de la 1918, aici s-a desfăşurat activitatea Consiliului Naţional Român Central alcătuit din 12 membri (șase reprezentanți ai Partidului Național Român și șase social-democrați), dintre care trei arădeni (Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiș – P.N.R., Ioan Flueraș – P.S.D.), unul timișean (Iosif Jumanca – P.S.D.) și unul cărășean (Iosif Renoiu – P.S.D.), tot aici s-au desfășurat tratativele cu guvernul maghiar, iar după eșuarea acestora, arădeanul Ioan Suciu a fost cel care a organizat adunarea plebiscitară de la Alba Iulia, pentru ca națiunea română să-și exprime voința suverană.

După ce încercarea de salvare a monarhiei printr-o federalizare a imperiului dualist a eşuat, la sfârşitul lunii octombrie a anului 1918 împăratul Carol I de Habsburg i-a dezlegat pe ofiţerii şi soldaţii din armata austro-ungară de jurământul de credinţă, şi s-a trecut la constituirea gărzilor naţionale în toate localităţile. Aceste unităţi militare, care s-au înfiinţat în noiembrie-decembrie 1918, erau alcătuite din voluntari, care proveneau în cea mai mare parte din cei care fuseseră încorporaţi în fosta armată austro-ungară. Gărzile naţionale aveau menirea de a asigura ordinea publică în teritoriile în care administraţia maghiară intrase în disoluţie şi erau subordonate secţiei militare a  Consiliului Naţional Român Central, Statul Major al acestora fiind înfiinţat la Arad. În fiecare localitate, garda naţională avea câte un steag tricolor, unul din simbolurile naţiunii române încă din secolul al XIX-lea. Cu multe din aceste steaguri, comunităţile arădene au participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, unde transilvănenii şi bănăţenii aveau să-şi facă cunoscută voinţa de unire cu Regatul României.

O slujbă specială de sfinţire a drapelelor

Biblioteca Judeţeană „Alexandru D. Xenopol” Arad şi Asociaţia Culturală „ASTRA arădeană – 1863” a început un proiect foarte amplu, de reconstituire a drapelelor gărzilor naţionale.

Un colectiv de istorici din care fac parte reprezentanţi ai Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – filiala Arad, istoricii Augustin Mureşan şi Ioan Popovici, coordonaţi de heraldistul Laurenţiu Ştefan Szemkovics de la Arhivele Naţionale Române Bucureşti, etnograful Rodica Colta, prof. Horia Truţă, colectivele de istorici de la cele două univesităţi arădene şi autorii unor monografii de localităţi continuă activitatea de cercetare pentru identificarea drapelelor naţionale, reuşind ca până în momentul de faţă să adune informaţii pentru reconstituirea a 23 de steaguri ale arădenilor.

„Aceste drapele n-au fost patrimonializate şi, de-a lungul anilor, au dispărut”, spune Doru Sinaci, directorul bibliotecii judeţene, care este şi coordonatorul colectivului monografic al judeţului. „Cele mai multe steaguri sunt însă descrise în presa vremii, în scrisori sau alte însemnări şi izvoare documentare contemporane, iar informaţiile existente despre forma şi mărimea drapelelor, dispunerea culorilor şi inscripţiile aflate pe steaguri permit reconstituirea unui mare număr de drapele. Pe măsură ce steagurile sunt reconstituite, ele sunt înmânate comunităţilor pe care le reprezintă şi are loc o slujbă specială de sfinţire în biserică, aşa cum s-a întâmplat şi în urmă cu o sută de ani, după care sunt predate comunităţilor”, precizează directorul bibliotecii.

Potrivit relatărilor vremii, când avea loc sfinţirea steagului, începea să răsune toaca, în curtea bisericii se trăgeau salve, iar preoţii ţineau cuvântări însufleţite, urmate de alte două salve. „Precum la Sfântul Paşti toaca vesteşte Învierea lui Hristos, azi ea vesteşte învierea neamului românesc. Sus Române, ridică-ţi fruntea, căci azi eşti liber în ţara ta”, este una din cuvântările preoţeşti consemnate într-o publicaţie din 1918. Sfinţirea steagurilor româneşti pentru gărzile naţionale era un prilej de sărbătoare, ele reprezentând o adevărată mândrie naţională. Din toate steagurile de atunci, s-a păstrat unul singur, care se află la muzeu. Muzeograful Adelina Stoinescu precizează că e vorba de un drapel al marinarilor români care luptaseră în Croaţia, la Marea Adriatică, unde au înfiinţat o gardă naţională. Drapelul a ajuns la Arad şi a fost predat delegaţiei Ineului care a plecat la Alba Iulia, intrând ulterior în custodia muzeului.

 Steagurile şi credenţionalele, redate comunităţilor arădene

Steagurile reconstituite vor fi păstrate tot în biserici, la loc de cinste, ca un bun de preţ al comunităţilor.


În urmă cu un veac, multe sfinţiri de steaguri au avut loc chiar în ziua de 1 decembrie, pentru ca şi cei rămaşi acasă să poată trăi evenimentele istorice care se petreceau la Alba Iulia. Biblioteca arădeană a primit de la Muzeul Naţional din Alba Iulia şi credenţionalele arădenilor care au participat la Marea Adunare Naţională – acele împuterniciri date celor 1228 de delegaţi cu drept de vot prezenţi la Alba Iulia – care sunt documentele actului de unire. Credenţionalele au fost tipărite, vor fi  înrămate şi înmânate comunităţilor care le-au emis în urmă cu un veac delegaţilor care i-au reprezentat la Alba Iulia, pentru a vota unirea. Doru Sinaci a ţinut să precizeze că se fac demersuri pentru a-i identifica pe urmaşii celor care au fost la Alba Iulia, pentru a li se înmâna Medalia Centenar. Au fost pregătite deja zece Colane Centenar, o sută de ordine şi o mie de medalii, care se acordă cu prilejul diverselor festivităţi.

Izvoare documentare şi mărturii

„Încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tricolorul a reprezentat pentru români, şi pentru cei din părţile Aradului, simbolul şi dovada dorinţei de unire cu România”, spune istoricul Augustin Mureşan, implicat în derularea acestui proiect. „În preajma şi în timpul Marii Uniri, ei au abordat cu mândrie steagul tricolor, care, ca însemn naţional, a avut un rol important în contextul luptei pentru înfăptuirea Marii Uniri şi valoarea unui adevărat simbol. În perioada pregătirii Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, ziarul <<Românul>> şi revista <<Biserica şi şcoala>> anunţau că Librăria Diecezană din Arad confecţionează stindarde naţionale, cusute la început de femeile din comune. Din cauza vicisitudinilor vremurilor, steagurile nu s-au mai păstrat, dar, din fericire, numeroasele ştiri apărute despre aceste drapele ne ajută să le reconstituim. Potrivit izvoarelor istorice, steagul era alcătuit din flamura drapelului, o ţesătură de mătase, bumbac ori damasc de formă dreptunghiulară, şi din lance, fondul cromatic era tricolor, cele trei benzi tricolore ale flamurei, cusute între ele, erau aşezate orizontal, conform tradiţiei, iar inscripţiile de pe flamură, după cum au relatat martori oculari, erau pe ambele feţe ale acesteia, scrise cu litere majuscule, probabil aurii, menţionând formaţiunea înarmată căreia îi aparţinea –  un semn distinctiv care individualiza fiecare drapel, conferindu-i calitatea de steag ostăşesc. Steagurile tricolore au fost utilizate în toamna anului 1918, în întreg procesul de constituire a consiliilor şi gărzilor naţionale româneşti, în timpul desfăşurării adunărilor pentru alegerea delegaţilor la Marea Adunare Naţională şi de către delegaţiile participante la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918”, explică fostul muzeograf la Complexul Muzeal Arad.

Drapele reconstituite

Augustin Mureşan este şi autorul unor prezentări ale steagurilor deja reconstituite, pe baza informaţiilor documentare. Primul drapel reconstituit a fost cel al Comandei Gărzii Române din satul Cuvin, comuna Ghioroc, care fusese sfinţit în 1918 în salvele de foc ale celor 70 de membri ai gărzii naţionale din localitate. Garda fusese constituită în noiembrie 1918 sub comanda tânărului stegar Constantin Puticiu, iar adunarea solemnă de înfiinţare a acesteia a avut loc sub steagul tricolor. Purtând steagul naţional, membrii gărzii au depus apoi, la Arad, jurământul de fidelitate în faţa Consiliului Naţional Român Central, forul conducător al gărzilor transilvănene. Descrierea drapelului s-a păstrat într-un ziar local, care menţiona că pe tricolor se afla inscripţia „Comanda Gardei Române din Cuvin”, menită să asigure ordinea şi liniştea publică în localitate.

Un alt steag a cărui reconstituire a fost posibilă este cel din Şoimoş, despre care s-a păstrat o ştire în ziarul „Românul”, care relata despre „întreg poporul din Radna, venit cu steag românesc în frunte, să formeze garda naţională. Noi mic cu mare tot cu steaguri i-am primit şi înaintea sfintei biserici cu mare însufleţire am format garda naţională română. Ea a fost formată din primii înrolaţi, în număr de 60”. Pentru a se individualiza, şi această formaţiune militară avea drapel propriu.

În noiembrie 1918, şi drapelul gărzii naţionale române din comuna Căprioara a fost menţionat în ziarul arădean „Românul” cu prilejul sfinţirii lui, când „a luat parte mult popor, care după sfinţire a depus cu toţii jurământul de credinţă consiliului naţional român… Însufleţirea poporului e la culme, din comună se pregătesc mulţi să meargă la adunarea naţională”.

Garda Naţională Română din Mândruloc s-a format în 1 noiembrie 1918, după cum informa acelaşi ziar „Românul”, relatând despre depunerea jurământului de fidelitate faţă de Consiliul Naţional Român Central din Arad, iar mai mulţi soldaţi veniţi la Arad în frunte cu preotul şi învăţătorul lor, „îmbrăcaţi cu mândru port de sărbătoare cu frunză de stejar în pălării”, s-au oprit şi în curtea ziarului, cântând „Hai să dăm mână cu mână” şi „Deşteaptă-te române”. Primul vers din „Hora Unirii” era scris pe a doua faţă a drapelului, după cum avea să povestească mai târziu  av. dr. Victor Sabău, secretarul personal al dr. Ioan Suciu, organizatorul Marii Uniri, şi alţi martori oculari ai acelor evenimente. Acest vers a devenit o deviză vexilologico-heraldică, prin care se evoca unirea Principatelor Române din 1859, dar totodată un simbol care sugera dorinţa de înfăptuire a Marii Uniri, care să cuprindă toate teritoriile locuite în majoritate de români.

Un astfel de drapel a avut şi garda naţională română din Pâncota, înfiinţată la începutul lunii noiembrie 1918. Pe prima faţă a drapelului era scris „Garda Naţională Română din Pâncota”, iar pe cealaltă, „Vrem unirea cu Ţara”, după cum au relatat ulterior martori oculari.

La mijlocul acestei luni, când a avut loc „Întâlnirea fiilor satului”, după Sfânta Liturghie, un sobor de preoţi a sfinţit şi drapelul care a aparţinut delegaţiei din Secusigiu, participantă la Marea Adunare de la Alba Iulia.

„Reconstituirea acestor drapele a fost făcută fără pretenţia de a fi epuizat această temă, care poate fi reluată pe măsură ce apar alte informaţii”, precizează Augustin Mureşan.

Foto: episcopiaaradului.ro, historia.ro, livearad.ro

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.