Călin Bârcean, liderul formaţiei Pragu’ de Sus, una din cele mai cunoscute nume pe scena folk – rock- ului din zona noastră are „microbul“ artistic din familie, primele sale încercări muzicale petrecându-se încă din copilărie.
„Pasiunea mea pentru muzică nu a apărut brusc. Vin dintr-o familie în care tata era toboșar, așa că aveam multe instrumente în casă. Am descoperit singur fiecare instrument și ușor – ușor am ajuns în adolescență, unde au început să îmi placă câțiva artiști. Era vremea cu MC Hammer și Vanilla Ice, nu am fost rocker din prima, dar momentul când am înțeles pe deplin muzica a fost atunci când i-am descoperit pe cei de la Pasărea Colibri, ei m-au marcat profund. Am început să le învăț cântecele și să cresc propriile mele cântece. În prima fază am învățat la pian, la clape, iar prin liceu am învățat chitara“, și-a amintit artistul.
Nucleul trupei Pragu De Sus s-a format la Timişoara în anul 2003, iar un an mai târziu, la Gala „10 ani TeleU”, s-a consumat prima apariție scenică a formației studențești alcătuite din Călin Bârcean (vocal, chitară, claviaturi), Costel Răsuceanu (bas, voce), Marian Draghia (chitară) şi Constantin Borozan (tobe).
„Am cântat o vreme și cu tatăl meu în trupă, dar proiectul meu major s-a concretizat pe finalul studenției de la Timișoara, unde în urma unui anunț văzut în Complexul Studențesc, am mers cu Costel Răsuceanu și am pus bazele trupei. Numele formației a fost dat de soția mea, Adriana. Am îmbrățișat ideea urgent și am pornit la drum. Am fost asociați cu folk, fiindcă alături de trupă, cântam și singur, cu chitară și voce. Era un om și o chitară, așa am fost ascoiați. Între timp ne-am diversificat mult, nu mai e folk ceea ce cântă Pragu De Sus“, a spus Călin Bârcean.
Primul album al trupei, „Decupaj Sonor” s-a înregistrat în studioul lui Vlady Cnejevici din Bucureşti, iar melodiile „Buchet de reverii” și „Te-am căutat” au avut un succes deosebit în rândul publicului. Mai apoi, formația a intrat din nou în atenția melomanilor cu piesa „Nimeni, nimeni“, care a fost inclusă în cel de-al doilea material discografic al băiețlor, numit „Ultimul Poet“. Conform mărturisirilor proprii, adevăratul „boom“ al trupei a venit însă în 2013, după lansarea celui de-al treilea disc, „Blocaj în verde“.
„În primii ani de existență erau alte vremuri. Nu prea existau locuri de cântat, dar aveam avânt, nu ne interesa altceva decât să cântăm. Fiecare dintre noi aveam câte un job, făceam asta din pasiune. A fost o perioadă de tatonarea noastră. Am avut un boom după lansarea discului Blocaj în Verde în 2013. Acolo am schimbat abordarea. Am schimbat și trupa și am devenit mai profesioniști. Vedeam lucrurile la alt nivel. În paralel cu piesele noastre, mi-am dat seama că trebuie să fim deschiși și la partea de cover-uri și party-uri, unde poți câștiga bani, pentru a susține partea de creație. Asta e și viziunea mea de acum“, a explicat Călin Bârcean.
Chiar dacă mulți muzicieni consideră că în zilele noastre nu se mai merită să scoți albume, solistul trupei Pragu De Sus e de părere că acestea sunt adevărate cărți de vizită. Pe de altă parte, e foarte greu să compui în limba română, dar…efortul merită.
„Mulți artiști se scuză că nu pot să scoată albume, fiindcă au lipsă de inspirtație sau personalitate. Dacă ai ceva de spus, simți nevoia să o faci. Nu poate să îți dicteze cineva. Ca să scoți un disc trebuie să investești mii de euro, dar în timp se merită. Lucrurile astea se văd în timp, noi nu am fi ajuns unde suntem dacă nu am fi scos discurile astea. Un disc e o carte de vizită. Mă bucur când văd artiști bătrâni care scot discuri, chiar la 70 sau 80 de ani.
E fenomenal, asta e până la urmă ideea. Din 2013 am luat decizia să trăiesc numai din muzică, m-am lăsat de job. A fost un risc asumat, am crezut în asta și nu m-am înșelat. E mult mai greu să compui în limba română decât în engleză. Eu sunt foarte atent la ce se cântă pe piață. Mă refer aici la planul internațional. Ascult John Mayall, Sting, Brett Young, Eric Clapton sau Mark Knopfler. E greu să compui în română, îți trebuie timp, o perioadă de acumulare ca să vii cu alte povești. Să ai inspirație și experiență. Adevăratele momente de inspiratie sunt rare. Nu există rețete clasice. E acel click. Am o piesă pe noul album care mi-a luat vreo doi ani s-o finisez. Nu-s perfecționist, alte piese ies dintr-un foc. Depinde de detalii“, a mărturisit Călin Bârcean.
„Nu mai am răbdare”, cântece de protest
Anul acesta, Pragu De Sus a lansat videoclipul piesei „Te voi chema“, melodie cu care formaţia a participat la semifinala concursului Eurovison desfăşurată în Sala 2 a Teatrului Naţional din Timişoara. În luna august băieții pregătesc lansarea unui single nou iar pentru această toamnă albumul cu numărul patru din carieră. Care va cuprinde și câteva piese de protest…
„Lucrăm intens la cel de-al patrulea disc de aproximativ un an de zile. Materialul va fi o oglindire a personalității noastre in 2018. Ne-am mai maturizat și noi și abordăm și alte teme, nu putem cânta numai despre Complex. În luna august vom lansa un single nou, e o premieră stilistică. E vorba de o baladă care vorbește despre ziua în care se întâmplă marea iubire. Noul nostru album se va numi «Nu mai am răbdare» și va conține și cântece de protest. Avem și mesaje sociale iar discul este o reacție a noastră la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, la nemulțumirile sociale, la mișcările de stradă. Am ajuns la o fază a vieții în care începem să ne punem și probleme din acestea“, a spus Călin.
„În zona asta muzicală te promovezi singur, nu ai niciun trust în spate“
Chiar dacă la majoritatea concertelor, publicul vrea să asculte cu precădere „hituri“, Călin Bârcean încearcă să promoveze și piesele mai puțin cunoscute ale trupei și e de părere că orice album trebuie să conțină cel puțin trei sau patru piese „care să meragă mai departe“. La capitolul planuri de viitor, solistul trupei Pragu De Sus consideră că lucrurile nu trebuiesc precipitate în niciun fel, publicul fiind acela care decide dacă o formație este „valabilă“ sau nu.
„Noi trăim din reacția oamenilor, suntem în mediul privat ca să zic așa. Lumea plătește bilet să ne vadă sau ne cheamă la un party de firmă sau nuntă. Ne descurcăm. Desigur, avem colegi care sînt umflați de reclamă și care cântă în ăiața publică pe sume enorme. Când ei cântă pe bilete, nu prea se vând. Astea-s realitățile. Normal că lumea vrea la concerte piesele cunoscute. Ne mai trag de mână de ce nu ați cântat Buchet de reverii sau Nimeni, nimeni. Dar, cântăm și piese mai puțin cunoscute. Nu am așteptări pentru viitor. Ne-am mișcat foarte bine în ultima vreme. Ni s-a spus că noi fiind o trupă zonală, am cam ajuns la pragu de sus al zonei. Poate pare așa din afară, dar noi avem surprize tot timpul. Mulți nu ne știu, mai este de lucru și local. Un album de zece cântece trebuie să aibe trei sau patru ca să meragă mai departe. Ca să devenim naționali, ne lipsește industria. Mai demult, dacă erai talentat aveai ocazia să cânți, te trezeai în fața unui stadion. Acum nu se poate. În zona asta muzicală te promovezi singur, nu ai niciun trust în spate. Pe genul nostru nu se prea mai bagă casele de discuri. Noi, producătorii de pop rock suferim. Pe partea dance pop lucrurile au evoluat bine. Produsele sunt calitativ ok, au ajuns la un nivel ok. Evoluam mai repede dacă am fi avut sprijin, dar ne place cea ce facem și cântăm cu suflet, lucru care e remarcat și de fanii noștri“, a mai adăugat Călin Bărcean.
Alături de el, din formația Pragu’ de Sus mai fac parte Costel Răsuceanu – chitară bas, voci, Florin Demea – chitară electrică, Cosmin Herac – tobe și Andrei Crișan – claviaturi.
