Grădinari, un loc încărcat de istorie. Legenda cavalerilor teutoni stabiliți în Banat FOTO

Cei care au drum prin comuna cărăşeană Grădinari – numită odinioară Cacova – aflată în partea de vest a judeţului, pot vedea pe un deal aflat în vecinătatea aşezării, numit Cuca, un turn solitar cu o arhitectură în stil romanic, măcinat de trecerea anilor, cunoscut sub numele de „turnul de pe deal”.

Prima atestare documentară a comunei este târzie, ea fiind menţionată abia pe harta contelui de Mercy din 1723, şi avea o populaţie majoritar românească, de religie ortodoxă. Iniţial, aşezarea avea casele răsfirate în preajma actualului turn, dar ulterior a fost reconstruită în vale, după planurile de sistematizare întocmite de habsburgi. Pe vremuri, Cacova era un important târg aşezat la răscrucea drumurilor dintre Oraviţa, Reşiţa şi Timişoara şi avea o veche tradiţie şcolară, încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Biserică sau fortificaţie militară?

Localnicii ştiu, din poveştile bătrânilor, că aici s-ar fi aflat, în urmă cu aproape trei veacuri, o biserică a românilor, iar turnul, care adăpostea clopotniţa, ar fi o rămăşiţă a acesteia. Construcţia bisericii ar fi început în 1731 şi s-ar fi terminat în 1779, dar după ce s-a construit o nouă biserică în vatra actualului sat, la începutul secolului trecut, a început demolarea celei aflate pe deal.

Un cercetător al istoriei locului susţine, invocând unele izvoare medievale şi pe baza unor analogii, că turnul ar fi aparţinut unei construcţii ridicate de un grup desprins din Ordinul Cavalerilor Teutoni. Aceştia fuseseră colonizaţi la începutul secolului al XIII-lea de regele maghiar Andrei al II-lea în Ţara Bîrsei, din sud-estul Transilvaniei, pentru a păzi graniţa regatului de atacurile cumanilor şi au beneficiat de numeroase privilegii, dar după scurt timp au intrat în conflict cu regele şi au plecat în Prusia. O parte a cavalerilor, care participase la reprimarea unei răscoale din sudul Dunării, s-ar fi stabilit însă în Banat şi ar fi constituit Ordinul Cavalerilor Gladiferi, amintit în prima jumătate a secolului al XIII-lea în zona vechii cetăţi regale a Caraşovei, din care se mai păstrează şi astăzi câteva ziduri, şi care făcea parte din sistemul de fortificaţii militare ridicate în Banat. Acest lucru a dus la presupunerea că prezenţa lor în alte cetăţi din zonă nu este exclusă, iar turnul care mai există astăzi la Grădinari ar fi aparţinut unei construcţii militare ridicate în a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi abia mai târziu ar fi fost integrat în construcţia bisericii de rit ortodox.

În jurul turnului se mai văd urme de ziduri, iar masa de altar a vechii biserici se păstrează încă în parohia din localitate. Lucrări de restaurare a turnului au fost începute în urmă cu aproximativ trei decenii dar ele au fost abandonate după 1989. Cu toate că se află pe lista monumentelor istorice, turnul este acum abandonat şi lăsat în paragină.

Amintiri din vremea Habsburgilor şi un muzeu al locului

Tot la Grădinari mai poate fi văzut şi un vechi pod de cărămidă construit în secolul al XVIII-lea peste râul Caraş, cunoscut sub numele de podul Maria Tereza sau Podul Turcesc, dar şi acesta a fost lăsat în paragină.

În primăvara anului 1858, la Cacova a avut loc o întâmplare cu totul neobişnuită. Într-o dimineaţă, nişte ciobani care păzeau o turmă de oi au auzit un zgomot foarte puternic şi au văzut cum aterizat o piatră neagră, inconjurată de fum, care a intrat câţiva centimetri în pământ, pârjolind iarba din jur. Piatra venită din cer, care avea o greutate de peste jumătate de kilogram, a fost dusă la autorităţile din Oraviţa, care au ajuns la concluzia că era vorba de o bucată de meteorit, iar contele Coronini de Cronberg, guvernatorul provinciei Voivodina sârbească şi Banatul timişean, de care aparţinea şi Cacova, a trimis-o la Viena, la Muzeul Imperial de Mineralogie. Meteoritul a fost studiat de un geolog vienez, dar în România prea multe lucruri despre el nu se cunosc.

Profesorul de istorie Ionel Bota, cel care leagă existenţa turnului de cavalerii teutoni, se străduieşte să păstreze vie tradiţia locului şi a înfiinţat Muzeul Ţăranului Cărăşan, în care a adunat peste 200 de obiecte din vechile gospodării ţărăneşti, documente legate de istoria comunei şi fotografii ale unor oameni cunoscuţi din localitate. În muzeu pot fi văzute diferite atelaje folosite de ţăranii cărăşeni, unelte agricole, o troacă pentru transportul prunelor, o maşină de tăiat tulei, diferite obiecte folosite în casă dar şi felul în care era aranjată o cameră ţărănească.

Surse foto: adevarul.ro, prinbanat.ro, oravita.ro, muzee-rurale.cimec.ro