Lucian Nagy: „Observ în rândul oamenilor ignoranța, dezvoltată mai ales prin rețelele...

Lucian Nagy: „Observ în rândul oamenilor ignoranța, dezvoltată mai ales prin rețelele de socializare“

0
DISTRIBUIȚI

Lucian Nagy este un artist care a devenit cunoscut melomanilor din întreaga țară atât datorită proiectului său alături de Balkumba Tribe dar și grație colaborărilor sale alături de nume ca Bega Blues Band sau Blazzaj. Născut în 1983 la Arad într-o famile de muzicieni, artistul a luat contact cu muzica încă de mic copil și consideră că pentru a fi un artist desăvârșit e nevoie să studiezi toate sferele muzicale.

„Consider ca venirea mea in familia Nagy a fost o binecuvântare din partea Marelui Arhitect, atât pentru mine, cât și pentru părinții mei. Probabil nu toți avem șansa, chiar și după o viață întreagă, să ne descoperim chemarea, artistul din interior care ar fi putut zămisli cea mai frumoasă creație artistică, prin muzică sau orice altă vocație. Eu probabil că am avut norocul meu, mai ales prin educația primită din partea părinților, și am descoperit această latură artistică din interiorul meu deja de la frageda vârstă de 5 ani când deja cântam la grădiniță, pe atunci vocal… Practic am avut contact cu arta/muzica, deja din pântecul mamei mele, acest lucru era inevitabil deoarece ambii părinți sunt artiști iar pe atunci chiar aveau multe turnee împreună cu orchestra de muzică populară din cadrul Filarmonicii de Stat din Arad. Am crescut într-o familie de muzicieni unde zilnic se cânta. Cel mai interesant, (deși mai târziu am studiat și muzica clasică), eu am crescut în sfera de muzică «folclorică»… probabil de aceea mă apropii și în sfera așa numitului jazz, mai mult de latura și ideea de «world music», deși aș încerca să evit stigmatele artistice. Eu consider că atunci când un artist crește într-un mediu unde muzica este mai liberă în expresie, laică totodată, cu influențe din mai multe sub-genuri muzicale, chiar din diverse culturi ale lumii (gen Orientul Mijlociu, Africa, India), instinctul muzical va fi total diferit față de cel al unui muzician crescut și îndoctrinat cu o muzică strictă, stilistic vorbind, rigidă totodată ca formă, chiar dacă are scuza că se află sub stigmata a ceea ce înseamnă «muzică cultă». Totuși, pentru a fi un artist desăvârșit trebuie studiat din toate sferele muzicale pentru a putea citi o partitură, a fi îndeajuns de creativ pentru a improviza, a avea naturalețea și lejeritatea abordării oricărui gen muzical. Pe lângă cântatul vocal,care se întâmpla deja de la grădiniță, a urmat și perioada de prin clasele a-4-a și a-5-a când deja am fostcumva trecut prin Botezul cu Foc, fiind invitat să concertez (nici măcar după un an de zile de studiu la clarinet) în Ungaria … Îmi aduc aminte că aveam în repertoriu, piese, precum, Fantezie și Rondo compusă de Carl Maria von Weber, totodată piese compuse de către Rimsky Korsakov“, spune Lucian Nagy.

După absolvirea facultății de jazz „Richard Oschanitzky”, artistul și-a dezvoltat aptitudinile muzicale studiind saxofonul alături de Bob Franceschini în New York. Un alt moment de cumpănă al carierei sale au fost cursurile de măiestrie susținute alături de Paul de Castro în Los Angeles. Etapa aceasta a avut un efect deosebit în realizarea lui Lucian Nagy, echivalând cu… „trei facultăți absolvite”.

„Perioada în care, mi-am luat inima-n dinți și am plecat în New York și Los Angeles pentru a studia jazz/afro-latin, muzica braziliană și alte sub-genuri, a reprezentat o perioadă care ar putea fi cuantificată cât trei facultăți absolvite. Timpul în care am avut concerte prin New York alături de mentorul meu, Eldad Tarmu, care m-a descoperit aici în țară în timpul studiului meu la facultate, a fost cea mai bună școală muzicală, să ai șansa să cânți cu maeștrii (unii chiar necunoscuți aici în țară) care își cunoșteau bine instrumentul și erau foarte versatili în orice sub-gen muzical, a reprezentat pentru mine «trezirea» și accesarea «creativității interioare», care cumva, aici în România, parcă era sedată și totodată într-o stare de lene, lipsită de elan artistic. Orele de măestrie la saxofon, cu maestrul Bob Franceschini au fost ceva de neimaginat pentru mine. Am reușit să elimin o sumedenie de «obiceiuri» care nu își aveau rostul și sensul în cântatul la saxofon și mai ales în cântatul a ceea ce numim Jazz. Mi-aș fi dorit ca țara acesta să aibe șansa în a avea astfel de profesori, care de fapt sunt mai mult de simpli profesori, știu să canalizeze calitățile fiecărui «ucenic» în direcția cea mai bună spre a-i facilita creativitatea, expresivitatea în muzică. Am avut șansa să studiez în cadrul unor cursuri de măestrie la CalState University în Los Angeles, alături de maestrul Paul de Castro. Am avut și șansa să fiu invitat să imprim pe albumul band-ului Orquesta Dengue, grup ce a fost înființat de către maestrul PauldeCastro, unde am cunoscut artiști precum Sal Cracchiolo, James Ford (trompetist pentru Queen Lattifah) sau Tony Shogren (percuționist pentru Sergio Mendes). O astfel de experiență te face puțin să te trezești și să îți dai seama cât de vastă e această lume a muzicii și totodată cât de mult ai de studiat. Pentru cei care susțin că «în muzică s-a spus tot»… le recomand să studieze și să încerce să se re-inventeze și totodată să își lase redescoperită «vocea internă». O experiență de acest gen recomand tuturor artiștilor, în a merge în Africa, Brazilia, Cuba, Israel, Maroc, pentru a studia diferitele genuri muzicale din acele țări“, spune Lucian Nagy.

Lucian Nagy și tribul său

Acum patru ani de zile, artistul a inițiat proiectul Lucian Nagy & Balkumba Tribe, o fuziune perfectă de stiluri muzicale, afro-indiene cu jazz, care a lansat în luna mai a anului 2018 materialul discografic State Of Soul.

„Muzical, Tribul nu poate fi catalogat ca fiind grup de jazz, sau blues… intrând mai mult probabil în sfera de world music.


Compozițiile ce au luat naștere pentru albumul State of Soul au un concept genuin, consider eu, având rădăcini în cultura africană, balcanică, indiană sau în Orientul Mijlociu… reprezentând probabil o perioadă de «re-descoperire» artistică. Sunt conștient că pentru un artist de jazz sau un meloman care ascultă acest gen, albumul State of Soul, nu este îndeajuns de «jazz», iar pentru artiștii din sfera «world music», albumul nu este în totalitate «world» deoarece are prea multe secțiuni de improvizație. Este «Muzică/Artă» care mă bucur că am putut să o creez. Am început să compun un întreg material care să combine sunetul Tribului cu orchestra simfonică. Totodată avem un single lansat, care servește unor cauze nobile de caritate”, a povestit artistul.

Referitor la scena muzicală locală, Lucian Nagy consideră că nu există locuri de cântat și nici susținere din partea promotorilor, toate evenimentele pendulând în ideea de „show“.

„În anii 2004-2005 îmi aduc aminte de fenomenul de jazz-blues ce avea loc în Timișoara, reprezentat oarecum de muzicieni «tineri» ce aduceau un aer modern, dorința de nou în materie de muzică și totodată un elan imens prin înființarea facultății de jazz Richard Oschanitzky, fondată prin eforturi imense de către Johanny Bota. Aceasta a dus la organizarea multor concerte de club, pe atunci, existând mult mai multe locații unde se cânta, acest fapt dând un mic imbold artiștilor să fondeze grupuri de jazz/blues/funk, de a-și compune propria muzică sau de a cânta standarde de jazz, din simpla dorință de a cânta. Din păcate în zilele noastre, nici locații nu mai există unde să se cânte, nici susținere din partea promotorilor… cam toată lumea merge pe ideea de show… de a avea concerte pe scene mari… și culmea că toată lumea se reinventează crezând că dacă reinterpretează cover-ul X, o va face mai autentic sau altfel… probabil, dacă ești bărbat și cânți The Best, piesa Tinei Turner sună altfel deja din punct de vedere «timbral»… în schimb ideea de «original» rămâne tot în ograda Tinei Turner. Încurajez artiștii să-și cunoască «locul» și să-și compună muzica … să se reinventeze, fără a deranja în jurul lor. Lumea nu mai are dorința de a descoperi muzică nouă, compusă de artist, vrea ceea ce «cunoaște deja». Astfel de țări care abordează o astfel de metodă, de a îngurgita aceeași muzică la nesfărșit și care nu își susțin artiștii (care au un cuvânt de spus în muzică sau artă)… să-și asume propia sentință în a deveni, în cel mai frumos termen spus, «incultă» și doar o simplă piață de desfacere pentru non valori. Unele țări din Europa, precum Belgia, Elveția, își susțin artiștii autohtoni. Opusul atitudinii de a susține trupele autohtone, se află la el acasă, în România… În țări ca Belgia sau Olanda trupele locale sau naționale sunt primele pe listele de festivale, dacă nu chiar în mod exclusiv doar trupe autohtone. În România, orice din afară, nimic din interior…”, spune Lucian Nagy.

Având în vedere faptul că în zilele noastre așa – numita muzică comercială este omniprezentă am fost curioși să aflăm cât de greu este pentru un artist să supraviețuiască acestui asalt de „non valoare“.

„Cât de greu este să cânți non-comercial într-o țară unde îti vine să verși când asculți ce se dictează la radio/tv? Eu cred că fiecare are telecomandă, butonul și mai ales discernământul în a decide, ce ascult, pe cine, ce post de radio sau TV, cumpăr albumul artistului sau nu…? Oricum, ce observ în rândul oamenilor, este ignoranța, dezvoltată mai ales prin rețelele de socializare, unde știm cum se amplifică dopamina, deopotrivă la femei și la bărbați, lumea trăind prin intermediul «meritocrației», a comparației cu ceilalți, generația mai ales de după anii ‘80, reprezentând cel mai bine ideea de «vreau să creez impact» în artă, muzică, orice domeniu… o capcană perfectă, după părerea mea, la instalarea căreia asistăm chiar acum și prin care se dislocă societatea îin toate segmentele ei, arta și muzica ne-rămânând neatinse… Eu cred că asistăm la circ și pâine oferite unei societăți feisbuciumate“, spune artistul.

La capitolul planuri de viitor, Lucian Nagy își dorește să își urmeze calea, printre proiectele sale numărându-se și colaborări cu muzicieni importanți din Israel.

„Vreau să îmi urmez calea, să compun cât mai mult, să imprim albume, să activez cât mai mult și mai ales în spectrul muzicii de film/teatru. Văd că în ziua de astăzi se lucrează la cantitate … să cânți în toate festivalele posibile (deși de cele mai multe ori pe bani puțini, doar ca să bifezi event-ul), să cânți cu X și Y doar că e vizibil pe sticlă… Îmi pare rău… Așa NU. Cel mai frumos moment pentru un artist, îl reprezintă momentul când spui de fiecare dată cel mai sincer NU. Sunt concentrat în a-mi compune muzica, pentru Balkumba Tribe, sfera de film, teatru. Am primit invitații pentru noi colaborări cu muzicieni importanți din Israel, precum Leonid Ptashka, am fost invitat totodată într-un proiect în care se va compune muzica pentru un spectacol după cartea Alchimistul de Paolo Coelho, unde am să colaborez cu renumitul percuționist Rhani Krija. Vom lansa și un nou album cu Bega Blues Band în luna noiembrie a acestui an“, spune Lucian Nagy.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.