Timişoreanca Minola Szikszai a devenit cunoscută graţie primului concurs de talente desfăşurat la televiziunile autohtone, Alege A.S.I.A, în urma căruia s-a înfiinţat trupa Pops, formaţie care a cântat în anul 2003 pe una din scenele festivalului Sziget din Budapesta. Pasiunea pentru muzică a artistei care s-a născut în 13 iulie 1988 a venit din fragedă copilărie și înainte de a se muta la București unde a devenit cunoscută pe plan național, Minola a activat și în două trupe locale.
„Am știut întotdeauna că sunt născută să fac muzică. M-am mai pierdut pe alocuri, dar mi-am găsit întotdeauna drumul spre «casă». Cântam de mică în fața televizorului, ascultam mii de casete de toate genurile muzicale și cu siguranță trebuie să le mulțumesc părinților că au lăsat muzica să curgă în casa noastră. Am fost mereu înconjurată de ea. Mama îmi cânta, dansa cu mine în brațe pe Elvis Presley, Stevie Wonder, Aretha Franklin, Prince, George Michael, Michael Jackson, Metalica, Goran Bregovic. La un moment dat, părinții au hotărât că ar fi indicat să și studiez și am început să fac ore de chitară cu domnul Popescu Adrian. Era foarte amuzant pentru că nu doream să studiez până nu cântam la voce câteva piese acompaniată de el. Beatles, Ella Fitzerald, Bob Marley, Bob Dylan, Sting și alții. Am făcut o perioadă de 2 ani și pian, dar pentru că pasiunea mea cea mai mare era să cânt la voce am început lecțiile de canto pe la 11 ani cu doamna Oprea pe care nu o voi uita niciodată. Nu îmi plăcea să studiez la instrument, din păcate. Eram mică și nu înțelegeam beneficiile. Acum regret că nu am perseverat. Am traversat și etapa dansurilor sportive și a dansurilor moderne. Am cântat mai întâi singură, ulterior într-un proiect duo de fete, Dilema, și al doilea grup a fost alături de trei băieți, pe nume Highlife. Era totuși interesant faptul că în ambele proiecte aveam repertoriu propriu, piese scrise pentru noi. Cred cumva că m-a pregătit pentru ceea ce a urmat la Bucuresti… Timişoara avea mulți copii talentați și dornici să facă artă, în general, în vremea aceea“, spune Minola.
Una din cele mai de succes emisiuni – concurs din domeniul muzical din țara noastră în anii 2000 a fost Alege A.S.I.A, în urma căreia a luat naștere și trupa Pops, formată din patru din finaliste: Diana Bişinicu, Aylin Cadîr, Tina Geru şi Minola Szikszai. În această formulă, fetele au lansat două albume, iar după destrămarea proiectului, Minola a terminat Facultatea de Drept și a dispărut din lumina reflectoarelor.
„În muzică și pauza «cântă». Așa e și în viață. A fost o pauză lungă, dar a condus la descoperirea pasiunii mele pentru compoziție și creativitate. Am urmat Facultatea de Drept și am și profesat între timp în proprietate intelectuală. Acest drum a făcut să reîntâlnesc foști colegi de scenă care mă întrebau constant când revin la treabă. Între timp lucram constant în studio și compuneam. Și așa am hotărât, la un moment dat, că e cazul să mă întorc la ceea ce îmi place cel mai mult pe lume. Oricum era deja imperios necesar, judecând după faptul că scriam piese chiar și în lift sau la birou. Rezultatul pozitiv au fost chiar parte din piesele de pe albumul „Transcendent Love”, spune Minola.
„În mod clar e trist faptul că se organizează multe concerte gratuite“
În 2016, Minola a revenit în fața melomanilor sub titulatura de Royal Unknown Artist (R.U.A.) şi a lansat albumul de debut “Transcendent Love”, printr-un concert care a avut loc în Timișoara, la Reflektor Venue. Diferențele între industria muzicală românească din anii în care POPS era un proiect pe buzele tuturor și vremurile actuale sunt cât se poate de multiple, printre acestea numărându-se și faptul că în ziua de astăzi lumea s-a uniformizat.
„Oferta este cu mult mai mare acum. Efemeritatea muzicii, în schimb, mă sperie. În perioada când cântam în Pops existau cariere susținute ale unor artiști pe care îi urmăreai constant. În mod evident, marea lor majoritate își idesfășoară activitatea și în prezent pentru că au ales să facă artă și iubesc ceea ce fac. Sunt muzicieni și asta le este profesia. Astăzi, în schimb, sunt milioane de încercări mai mult sau mai puțin reușite și extrem de trecătoare. În mod evident este vorba de o industrie care s-a dezvoltat global odată cu accesul la internet și milioane de platforme muzicale. Cred că nu ne putem împotrivi evoluției, însă cred cu tărie că trebuie susținută diversitatea și genurile muzicale. Mi-ar plăcea să văd în continuare punkeri, rockeri, raperi pe stradă. Să îi simt până în măduva oaselor că sunt fani ai acelor genuri. Mi se pare că ne-am uniformizat mult prea tare. Și cred, din nou, că facem de cele mai multe ori ce se cere si nu ceea ce ne dorim. Muzical, evident. Cred că li se oferea posibilitatea artiștilor să fie «ei», autentici. Acum e mai dificil să faci asta. Dar eu vreau să cred că se poate“, spune Minola.
Printre problemele cu care se confruntă industria muzicală din zilele noastre se numără și tonele de recitaluri gratuite puse la cale de diverse primării, în urma cărora publicul a fost obișnuit să nu mai plătească bilet de intrare, fapt care a dus la o schimbare a percepțiilor publicului larg.
„În mod clar e trist faptul că se organizează multe concerte gratuite.
Deși este un sprijin în sine să aloci fonduri pentru astfel de evenimente este, în egală măsură, un mijloc de educație eronată a publicului. Cred că ar trebui să fie un efort comun. Trebuie să înțelegem că artistul lucrează o viață pentru cele 100 de minute pe care ni le oferă pe scenă, câștigând câte un fan, rând pe rând. Cheltuielile sunt enorme și numărul de oameni implicați în cariera unui artist este cu adevărat impresionant, depășind de cele mai multe ori numărul angajaților unei întreprinderi medii. Este trist să văd că din ce în ce mai mulți artiști au job-uri clasice din care încearcă să își întrețină pasiunea pentru muzică. Alții aleg calea pieței de cover-uri și evenimente private. Iar alții se chinuie găsind rareori sprijin. Chiar și un bilet de 10 lei este scump pentru noi. Este hilar. Viitorul clar nu sună promițător câtă vreme nu vom înțelege că orice fel de consum de artă ar trebui să fie în mod egal tratat ca orice alt tip de consumerism. Este un cerc vicios. Artistul trebuie recompensat în mod clar pentru performance de către public în mod direct. În definitiv, banii publici sunt tot ai noștri. Mai bine plătești abonamentul tău pe platformele muzicale dorite și ai siguranța că participi la dezvoltarea industriei, plătești bilet la concert și ştii sigur că suma va fi retribuită artistului și ai si controlul sumei pe care o plătești, fiind acceptată de tine. Altfel, plătești din bani publici cu impresia că a fost gratuit, deși nu e deloc așa“, spune Minola.
„Scriu muzica pe care o gândesc și o trăiesc și nu vreau să renunț la ea. Este ceea ce îmi conferă mie unicitate“
După apariția albumului Trancendent Love, Minola a susținut o serie de concerte, inclusiv „acasă“ și pregătește deja un nou material discografic și un turneu de concerte care va poposi în câteva orașe din Germania.
„Este foarte fain să cânți acasă. Evident, am avut emoții, ca de fiecare dată, pentru că așa sunt eu construită. Îmi doresc să transmit tot ceea ce e mai viu în mine. În egală măsură, înțeleg că nu există perfecțiune, ci doar autenticitate și muzică. Planuri am nenumărate. Vom lansa albumul 2 în 2019, plecăm în primul turneu german în mai 2019, ce va cuprinde 7 orașe, lansăm în curând noul single și între timp cântăm“, spune Minola.
Având în vedere faptul că drumul muzical ales de Minola este unul care diferă de așa numita muzică pop ce se difuzează cât e ziulica de lungă la posturile de radio românești, am întrebat-o care a fost motivul pentru care a ales să cânte „altceva“.
„Bună întrebare. Nu am ales eu asta. Interiorul meu o face pentru mine. În mod clar puteam să fac ce se caută, ce se cere, ce se vrea. Dar am făcut ce am simțit. Scriu muzica pe care o gândesc și o trăiesc și nu vreau să renunț la ea. Este ceea ce îmi conferă mie unicitate. Dacă aș renunța la mine, la fel de bine aș putea renunța la muzică, în general. Ceea ce nu se va întâmpla pentru că nu pot. Dacă m-aș gândi în momentele mele de inspirație ce ar vrea x și y să audă mi-aș tulbura momentul atât de tare încât nu aș mai putea scrie. Ar fi o poluare teribilă. În mod evident sper cu toată inima mea ca muzica R.U.A. așa cum este ea să ajungă totuși pe cele mai ascultate radiouri din lume. Eu visez asta cu ochii deschiși în fiecare moment și mă văd de multe ori acolo. Atunci când urc pe scenă, indiferent unde, mă simt ca pe Wembley, în fața a zeci de mii de fani, chiar dacă am numai unul în realitate în față. Eu cred cu adevărat că trebuie să crezi în ce faci și să îți placă enorm. Și publicul va simți asta. Cumva cam ăsta e și motivul pentru care am ales acest drum. Pentru că eu cred în el “, spune Minola.
Un alt aspect care face ca scena muzicală autohtonă să nu fie una sănătoasă este efectul de turmă care e omniprezent în toate straturile sociale, iar faptul că radiourile autohtone promovează aceleași lălăieli pe post de muzică este cât se poate de nefericit.
„Este o mare diferenţă între playlisturile radio din Marea Britanie, S.U.A. vizavi de cele din România. E vorba de culturi diferite la bază. Sper totuși să ne dezvoltăm pe mai multe arii. E normal să existe mainstream, dar e bine să nu uităm de diversitate. Până și mainstream-ul e diferit. Sunt mari artiști în topuri care nu au success în România. Nu am momentan o explicație în afară de cea de marketing şi de gust. Kings of Leon au cântat în București și, deși piesa lor Sex on Fire a fost în topuri, concertul și muzica lor au fost privite cu dezamăgire de public, concertul lor find catalogat ca plictisitor, deși s-au înghesuit în număr mare să îi vadă. E ciudat cumva. Nu suntem informați și nu avem timp să ne informăm și cumva cred că funcționăm încă după efectul de turmă. Dintr-un alt punct de vedere, cred că publicul primește ceea ce i se oferă și ar putea fi educat. Dar, din nou, vorbim de afaceri și industrii de radio/tv/online marea majoritate private. Este în final alegerea lor să difuzeze ce consideră că se vinde. Iar tranziția va dura, dacă nu cumva nu va exista niciodată una reală“, spune Minola.
