Seară de magie muzicală alături de membrii formației maghiare Meszecsinka, la Timișoara FOTO şi VIDEO

Groove-uri fermecate, secondate de arome delicioase produse de instrumente exotice care te lasă pur și simplu mască, cam astea ar fi atu – urile pentru care orice concert susținut de formația maghiară Meszecsinka este o adevărată sărbătoare muzicală.

Primul recital al vrăjitorilor sonori din țara vecină care navighează cu succes în apele folclorului maghiar și bulgar pe care îl îmbogățesc cu porții de flamenco sau rock psihedelic a avut loc ieri seară la Reflektor Venue, unde cei patru muzicieni au reușit să creeze o atmosferă plină de energie pozitivă, prin construcții sonore complexe.

Annamária Oláh (voce), Emil Biljarszki (clape, chitară), Árpád Vajdovich (bass) și Dávid Krolikowski (percuție) și-au făcut apariția pe scenă desculți și încă de la primele acorduri au emanat către spectatori un iz de psichadelic rock cu influențe indiene, omniprezent atât grație soundurilor împrăștiate de boxele Aura din incintă cât și datorită vestimentației solistei Annamária. Care dincolo de faptul că interpretează melodii în nu mai puțin de șapte limbi, adaugă un plus de șarm oricărui eveniment și prin faptul că trăiește muzica dansând…..

Piesele care s-au regăsit în playlist-ul serii au oglindit pe deplin activitatea de nouă ani a trupei, materializată prin trei albume discografice editate până în prezent. Dincolo de soundul folclorului maghiar amestecat cu influențe cât se poate de voluminoase din plaiuri îndepărtate ale așa numitului world – music, magia concertului a constat în faptul că cei patru muzicieni reușesc să se metamorfozeze complet de la o piesă la alta, acest fapt creând serioase probleme atunci când vine vorba de etichetarea stilului Meszecsinka. Au existat momente când ceea ce se auzea pe scenă te ducea cu gândul la un fusion clasic între folk maghiar și jazz. Alteori, de pe scenă se perindau șlagăre ușurele din felia pop. Sau chiar adevărate nebunii rock, acestea din urmă fiind predominante și în piesa „Hajnalban“ (At Dawn), melodie inclusă în cel mai recent album al lor numit Álomban ébren (Awake in a Dream), disc care a fost desemnat albumul anului la categoria world music în cadrul premiilor acordate de industria muzicală din Ungaria, Fonogram. Finalul concertului a fost cât se poate de entuziast, publicul aplaudându-I pe muzicieni cu frenezie. Din păcate numărul spectatorilor prezenți la concert a fost sub așteptări. Din nefericire acest aspect nu mai e deloc o noutate pentru scena timișoreană, iar un amănunt demn de remarcat este faptul că printre spectatori s-au numărat puțini reprezentanți ai comunității maghiare din Timișoara….

„Am terminat Conservatorul, dar vocea mea s-a născut datorită faptului că la vârsta de 16 ani am luat ore de la o profesoară de operă. Am ascultat multe înregistrări din repertoriul bulgar rusesc și din alte națiuni și am încercat să le combin în stilul meu. Am fost autodidactă. Spre rușinea mea, mai demult nu cunoșteam muzica rock psihadelică. La vârsta de 12 ani când m-am mutat la Budapesta nu știam mai nimic. Cu Emil am cântat în formația Kisfóka, unde abordam sonorități mai rock, care au început să îmi placă. La începutul carierei mele, nu credeam că o să fiu în stare să compun piese. Încet încet am prins curaj și în zilele noastre avem puține prelucrări. Cel mai reușit disc al nostru este Álomban ébren, în opinia mea. Îmi plac și primele două albume ale noastre, dar e ciudat când le ascult acum, îmi dau seama cum cântam mai demult. Noi nu trăim din muzică. Am cântat de mai multe ori în România, dar suntem pentru prima oară în Timișoara. La concertele noastre lumea se exteriorizează diferit. În unele locuri dansează de la început la final, în altele publicul trăiește altfel piesele noastre. Ne bucurăm că am avut parte de un public frumos la Timișoara“, ne-a declarat solista formației Meszecsinka, Annamária Oláh.

Foto: Bartha Csaba