Anii trec și orașul de pe Bega nu doar că stagnează, ci chiar dă înapoi când vine vorba de arene sportive dedicate marii performanțe. Stadionul ”Dan Păltinișanu”, inaugurat în 1963 și aflat în proces de degradare, a rămas ”casa” principală a fotbalului și rugby-ului timișorean. Între timp orașe din afara Banatului, cu mai puține echipe și un standard de viață mai scăzut, se mândresc cu o infrastructură sportivă mai bogată.
Timișoara, ”Fruncea”, a rămas la stadiul de machete, proiecte fanteziste și promisiuni deșarte ale politicienilor locali, când a venit vorba de construirea unei noi arene. Dacă fotbalul mai degrabă a dezamăgit, trei formații locale zbătându-se acum la nivelul eșalonului secund, promisiunile cele mai fierbinți ale primarului Nicolae Robu în această privință au fost făcute formației de rugby. Degeaba însă Saracens a cucerit cinci titluri în ultimii șase ani și a fost prima prezență românească la nivel de club în grupele Challenge Cup. Formația cu origini studențești are de ales tot între ”Marele oval” decrepit pentru meciurile importante și terenul din Ronaț, unul intabulat ca teren agricol.
După ce au fost avansate diferite modele ”ultramoderne” de stadioane cu 30-40.000 de locuri, anul acesta edilul-șef a readus în atenție construirea unei baze sportive mai micuțe. Ar fi vorba de un stadion pe modelul celui de la Ploiești, care va fi construit în mai multe etape. Inițial, în 2020 se dorește deschiderea acestuia cu o singură tribună de 5.000 de locuri. Locația noului obiectiv e în sudul orașului, lângă actualul stadion al Ripensiei, pe un teren viran aflat în proprietatea Primăriei. „În decurs de 120 de zile va fi elaborat studiul de fezabilitate pentru zona sportivă și de agrement Calea Buziașului, unde vom face o amenajare complexă, constând în construirea unui bazin de înot acoperit, a unui bazin de înot în aer liber, ambele semiolimpice, vom construi un stadion care va avea în final 15.000 de locuri”, a anunțat Nicolae Robu la finele primăverii. Deocamdată însă peisajul din cartierul ”Ciarda Roșie” a rămas neschimbat, pe locația viitoarei arene fiind în continuare vegetație și valuri de pământ.
Experți în distrugere
Dacă prea curând nu putem vorbi de un stadion nou ”la cheie”, Timișoara a devenit în ultimele decenii orașul din care dispar baze de tradiție. ”Dan Păltinișanu” poate fi ultimul exemplu. Călin Dobra, președintele CJ Timiș, instituția proprietară a arenei, a anunțat că o investiție nu se rentează în condițiile în care planul pe termen lung prevede construcția unui nou edificiu pe aceeași locație. CNI nu a băgat însă până acum în seamă dorințele bănățenilor. La începutul anului peluza sudică a vechiului ”1 Mai” a fost închisă complet din motive de securitate, dar și alte zone ale tribunelor au suferit de pe urma degradării generale iar o parte a scărilor de acces sunt înclinate și reprezintă un pericol pentru spectatori. Ultima discuție era legată de un studiu de prefezabilitate… Până la alte vești tot mai puțini spectatori asistă la evenimentele sportive din oraș.
În acest moment, Capitala Banatului nu mai are nicio altă arenă decentă cu mai mult de patru-cinci mii de locuri. Poate cea mai mare ”crimă” din sportul local a fost distrugerea stadionului UMT. Arena care putea găzdui 10.000 de spectatori a căzut pradă unor ”proiecte ambițioase” după ce echipa de fotbal a fost desființată. Astfel, în 2004 a fost pusă la pământ tribuna istorică de lemn care probabil în Anglia ar fi fost declarată monument UNESCO.
Iar acum în locul arenei pe care odinioară juca și Ripensia se află o adevărată junglă urbană.
CFR, ținut în paragină
Cealaltă bază sportivă de dimensiuni mai mari din oraș, CFR, se află de asemenea într-o stare avansată de degradare. Nici aici proprietarul nu a fost curios măcar de întreținerea construcției. Abia în acest an reprezentantul sindicatului Federația Națională Feroviară Mișcare Comercială Vagoane, și totodată al clubului de fotbal timișorean cu echipă feminină în elită, a primit un răspuns de la Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, dar acesta e departe de o soluție care ar permite investiții în baza sportivă. ”Avem o veste bună dar de scurtă durată. Ne-au aprobat un contract de comodat către FNFMCV, reprezentată de mine, până în 7 iunie 2019, când expiră CCM-ul (Contractul Colectiv de Muncă). Durata e foarte scurtă, nu putem face nimic, decât să purtăm niște discuții, urmează ca la noul CCM să aducem îmbunătățiri… Pe această durată nu vine nimeni să investească. Am vrea să primim stadionul pe cinci ani și dacă facem investiții de minimum 100.000 de euro să se prelungească pe încă zece ani. Astfel să găsim un partener sau să investim prin fonduri europene. Totuși, este un pas înainte. Pe viitor vrem să negociem”, spune Constantin Nedela, conducătorul CSF CFR 1933 Timișoara. Acesta e practic continuatorul vechiului club feroviar din oraș și mai are în activitate grupe de juniori, atât de băieți, cât și de fete.
Depășiți de Gorj și Severin
Dacă Clujul a devenit în ultimii ani cel mai la îndemână exemplu pentru a compara starea deplorabilă în care se află infrastructura sportivă de pe Bega, Timișoara a fost depășită din acest punct de vedere și de localități cu mai puține pretenții. Stadionul din Drobeta Tr. Severin a fost renovat total în urmă cu mai mulți ani, deși nu are în prezent nicio echipă. Iar orașul Târgu Jiu are un stadion nou nouț. Ce-i adevărat, câteva greșeli în proiectul înaintat către CNI au amânat inaugurarea oficială a acestuia din motive de securitate. Bănățenii urmează să fie însă depășiți și de rivalii din Arad. UTA și-a refăcut practic deja un stadion de la zero, e vorba de ”Motorul”, care are acum 4.000 de locuri și e folosti în Liga a II-a. Această bază a fost renovată deoarece construcția noului ”Francisc von Neuman”, cu o capacitate superioară, a stagnat. Totuși, Primăria Arad a anunțat recent că fondurile necesare finalizării stadionului, mai precis amenajării gazonului, vor fi asigurate din resurse proprii. Cel mai probabil arena va fi gata, în sfârșit, anul viitor.
Timișoara suferă de asemenea și la capitolul săli polivalente. Și aici e întrecută de Cluj, Craiova sau de Ploiești, orașe care au reușit să atragă fonduri guvernamentale. În Capitala Banatului se putea demara deja un astfel de proiect finanțat de CNI, dar forțele politice de pe plan local nu au reușit nici măcar să se pună de acord asupra viitoarei locații. De asemenea a devenit de notorietate cazul Sălii Polivalente a Politehnicii, construcția demarată de UPT și la care s-a alăturat și Primăria Timișoara, dar care nici după nouă ani nu a fost finalizată. Obiective inclusiv pentru 2021, anul în care orașul va fi Capitală Europeană a Culturii, stadionul și sala polivalentă rămân în continuare proiecte fanteziste pentru Metropola vestică.
Stadioane noi:
Oraș Stadion (capacitate) anul inaugurării Echipa
București: ”Arena Națională” (55.634) 2011 FCSB / echipa națională
Craiova: ”Ion Oblemenco” (30.929) 2017 CSU Craiova
Cluj: ”Cluj Arena” (30.201) 2011 ”U” Cluj
Ploiești: ”Ilie Oană” (15.500) 2011 Petrolul
Dr. Tr. Severin: Stadionul Municipal (20.000) 2009* fără echipă
Mediaș: Stadionul Gaz Metan (8.500) 2010* Gaz Metan
Sf. Gheorghe: Stadionul Municipal (5.500) 2018* Sepsi Sf. Gheorghe
În curs de finalizare:
Târgu Jiu: Pandurii Arena (13.000) 2019 Pandurii Tg. Jiu (Liga a II-a)
Arad: Francisc von Neuman (12.548) 2019 UTA (Liga a II-a)
*renovat
