Fiecare cu adevărul lui

Fiecare cu adevărul lui

0
DISTRIBUIȚI

Sunt situații când fiecare poate avea o părere diferita și e bine așa. Când te uiți la un film, asculți o melodie sau citești o carte. Dar sunt alte situații când n-ar trebui sa existe opinii divergente, pentru simplul fapt că sunt momente în care adevărul e doar unul, indiferent ce crede fiecare.

„Vă lăsați intoxicați de indivizi care operează numai cu clișee, care culmea că prind, deși nu au nicio legătură cu realitatea. Sunt oameni care eu cred că au probleme, că altfel cum să vii tu și să denaturezi realitatea chiar într-un asemenea hal, sunt măcinați de frustrări, de ură, de Dumnezeu știe ce sentimente pot trăi aceste personaje, probabil că se intră în zona patologicului”, a spus recent un primar dintr-un oraș al României, cimentând ideea că cine nu e cu el e împotriva lui și că unele concepte, cum ar fi critica constructivă, îi sunt străine. Și le cunoaște doar atunci când i se întoarce ecoul din camera de rezonanță formată de tinerii săi consilieri.

Cu siguranță printre criticii edilului-șef sunt și oameni „măcinați de frustrări, de ură”, pentru că astfel de oameni sunt peste tot.


Însă mai sunt și oameni măcinați de alte lucruri. Oameni măcinați de alergii care-i trimit la Urgențe în miez de noapte, pentru că nu pot să respire. Și degeaba dai amenzi celor care nu-și curăță terenurile de ambrozie, când chiar terenurile primăriei nu sunt curățate. Iar dacă prin vreo minune scapi de ambrozie, dai de praf. Mai sunt oameni măcinați de timpul pierdut în stațiile mijloacelor de transport în comun care vin oricând în afară de ora stabilită. Sau măcinați de timpul pierdut în trafic atunci când responsabilii se gândesc să deschidă două-trei șantiere mari în același timp pentru că, nu-i așa, ne dezvoltăm în forță. Și apoi vom petrece următorii ani reparând ce-am dezvoltat în forță.

Înțeleg conceptul de auto-promovare, pe ideea „dacă noi nu le spunem oamenilor cât de bine sunt conduși, atunci cum s-o afle?”. Însă cei mai buni lideri sunt aceia care pot să-și câștige simpatia „supușilor” fără să scoată un cuvânt, indiferent că e o laudă de sine sau un atac mitocănesc la critici. Faptele, ceea ce lași în urmă ar trebui să vorbească de la sine. Dar dacă tu simți nevoia să-ți explici reușitele, atunci poate că problema nu-i la critici. Pentru că dacă auto-promovarea merge ca unsă, auto-analiza e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.