Expoziţia „Mozaicul: contemporaneitatea unei arte străvechi”, organizată la Veneţia de artistul plastic timişorean Daniela Scurtulescu şi invitaţii săi, va fi vernisată mâine, 2 octombrie, ora 18:00, în Mica Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.
Absolventă a Facultăţii de Arte şi Design din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, secţia pictură, Daniela Scurtulescu s-a specializat în anii trecuţi în tehnica mozaicului, fiind absolventa unui curs de mozaic la Roma, sub îndrumarea profesorilor Gianfranco Romani şi Alba Cioci. În prezent beneficiază de o bursă de formare postuniversitară „Nicolae Iorga”, la Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, cu proiectul artistic intitulat „Mozaicurile din Ravenna şi Veneţia, fundament al picturii contemporane”.
În acest an a frecventat cursul de mozaic organizat de Asociaţia Culturală Italia-Grecia, susţinut de maestrul şi restauratorul Giovanni Cucco, unde a învăţat tehnica directă, realizând lucrarea în marmură „Acanthus”, care a fost expusă în cadrul expoziţiei Spazi Aperti, organizată de Accademia di Romania din Roma. Lucrarea reprezintă un motiv decorativ vegetal, care înfăţişează frunza de acant, reprezentativă pentru arta universală. Vor fi expuse, de asemenea, lucrări ale maeştrilor mozaicari Giovanni Cucco şi Annie Ricciardi, precum şi ale elevilor acestora, care au urmat cursurile de mozaic organizate de Asociaţia Culturală Italia-Grecia din Veneţia.
„Stindardul din Ur”, descoperit în Mesopotamia şi datat în a doua jumătate a mileniului al III-lea î.Ch., este cel mai vechi vestigiu care poate fi asemănat cu un mozaic, chiar dacă nu erau încă utilizate plăcuţe tipice mozaicului, ci coji de cochilii, bucăţi de piatră, de scoici sau argilă, care erau tăiate şi fasonate pentru a crea diverse imagini, iar din secolul al VIII-lea î.Ch.
sunt cunoscute fragmentele de pardoseală de la Gordion, din Asia Mică, realizate însă tot din fragmente de argilă care compun motive geometrice. Biserica San Vitale din Ravenna, construită în secolul al VI-lea, în vremea împăratului Iustinian, este celebră pentru mozaicurile sale realizate în manieră romano-elenă iar mozaicurile de la biserica San Marco din Veneţia, care, în actuala formă, datează din anul 1094, au 8.400 de metri pătraţi, incluzând pardoseala, şi este cea mai amplă lucrare de mozaic de acest gen din Europa. În secolul al XIX-lea, o dată cu redeschiderea sticlăriilor de la Murano, unde se producea şi pasta de sticlă folosită pentru plăcuţele de mozaic, această artă a renăscut la Veneţia, permiţând şi repararea vechilor mozaicuri ale oraşului. Până la jumătatea secolului al XX-lea au existat în jur de 20 de laboratoare de artişti şi meşteri mozaicari, dar cu timpul, aidoma altor activităţi meşteşugăreşti, numărul lor a scăzut.
Expoziţia de la Veneţia va putea fi vizitată până în 15 octombrie, intrarea fiind liberă.
