România anului 2018 arată debusolant în peisajul european. Nu mă refer aici la cadrul natural. Putem să ocolim şi discuţia despre clasa politică.
Ce e cu adevărat trist e cum gândeşte o parte a populaţiei în secolul XXI. Sau, mai degrabă spus, cât de periculos gândeşte. Bineînţeles, afectată de mai mulţi factori, diferite manipulări, dar şi „valori tradiţionale” impregnate încă din copilărie. Iar recentul referendum e unul în care toată lumea a avut de pierdut, asta e clar. Dacă acest exerciţiu s-a dorit o diversiune a fost însă o reuşită pentru cei care l-au pus la cale. Altfel, acesta a scos din nou la iveală homofobia şi chiar ura mai multor „creştini” faţă de aproapele lor. „Pericolul” a fost semnalat şi pe afişe, „doi bărbaţi vor putea înfia copilul tău”, e enormitatea apărută nu oriunde, ci în buricul Timişoarei.
Nu ai votat sau eşti pro-LGBT, automat există persoane care să-ţi însuşească peiorativ un termen precum progresist ori pro-globalist. Schengen e pentru ei Sodoma și Gomora. Iar dacă accepți un migrant, mâine îți va arunca în aer casa. Nu văd școlile, infrastructura, spitalele și în general instituțiile mai bune râvnite de naivii ceilalți. Logic, și de această parte a baricadei se folosesc termeni la fel de extremi și în situații când nu e cazul.
Ideile sunt simple şi multe dintre ele sunt moştenite. La fel ca homosexualitatea, o culoare a pielii mai închisă sau orientarea religioasă diferită înseamnă puncte în minus în ochii unor „neaoşi”. Practic, de mici învăţăm apelativele pentru mai multe categorii de persoane. Nu se întâmplă doar în România, e adevărat, şi chiar şi Vestul dă semne pe alocuri de o revenire la „valorile” de altădată. Trecutul se uită repede, iar în cazul multor dintre noi nici nu ai ce să-ţi aminteşti. La lecţiile de istorie de la şcoală suntem mereu băieţii buni care nu au vrut răul nimănui. Holocaust împotriva evreilor şi romilor? Cum? Nu există domle’! Românul bun se trage direct din dac şi roman, iubeşte femeile (adică e un bun familist) şi e patriot model. Nu spun că ar trebui să stăm cu capul plecat, ci poate e bine să construim pe viitor fără minciuni.
