Cunoscutul scriitor şi cineast Éric Vuillard şi-a lansat cel mai recent volum, săptămâna trecută, la Timişoara. „Ordinea de zi” a apărut şi în traducere română la editura Litera.
Éric Vuillard, unul dintre cei mai interesanţi şi totodată prolifici scriitori contemporani, este, la cei 50 de ani ai săi, autorul a nouă romane şi două filme şi face parte din cercul restrâns al celor care au fost distinşi cu prestigiosul Premiu literar Goncourt 2017, care se acordă din anul 1903 pentru un singur roman, de un juriu aproape necunoscut.
Mari scriitori, precum Marcel Proust, au dobândit acest premiu, alţi scriitori cărora le-a fost acordat au intrat în anonimat, iar scriitori celebri şi apreciaţi, cum ar fi Louis-Ferdinand Céline, André Gide, Colette sau Albert Camus, nu s-au aflat printre cei aleşi.
Cel mai important premiu literar al Franţei are o valoare de doar zece euro, dar seriozitatea instituţiei face competiţia celor care publică extrem de dură, iar cartea câştigătoare devine, în scurt timp, celebră. Premiul are, de asemenea, o mare influenţă şi asupra pieţei de carte, iar despre editura care publică respectiva carte se poate spune că „a dat lovitura”, promptitudinea cu care editura Litera s-a grăbit să publice acest succes editorial fiind remarcabilă. Interesul pentru acest roman s-a văzut şi la Timişoara, unde publicul, în mare parte alcătuit din tineri, a umplut Aula Magna a Universităţii de Vest la lansarea cărţii.
Adevărata istorie a Anschluss-ului
Cel mai recent roman al lui Éric Vuillard, „Ordinea de zi”, care, la fel ca cele mai multe cărţi ale sale, numite „récits” (povestiri), reiau un eveniment istoric şi îl repovestesc, doreşte să atragă atenţia asupra modului în care marile catastrofe se apropie de noi cu paşi mici. „Ordinea de zi” vorbeşte despre anii de ascensiune rapidă a nazismului în Germania, scena cu care debutează romanul fiind ziua de 20 februarie 1933, când, cu trei săptămâni înainte de alegeri, la reşedinţa lui Goering, al doilea om în ierarhia naţional-socialiştilor după Hitler, s-au adunat 24 de mari industriaşi germani, cărora li s-a promis linişte deplină, o lume în care fiecare patron putea fi un „führer”, fără opoziţie, sindicate şi greve, dacă erau dispuşi să alimenteze conturile goale ale partidului. Reprezentanţii unor mari firme, de notorietate şi astăzi, au ajutat partidul să ajungă la putere şi au avut o contribuţie determinantă la declanşarea nebuniei care avea să cuprindă o lume întreagă.
Cartea, prezentată de criticul literar Vasile Popovici, e construită din multe alte scene care gravitează în jurul Anschluss-ului.
Invitat de Hitler în Munţii Bavariei, cancelarul Austriei a fost întrebat, printre altele, ce a dat Austria omenirii ca să merite să existe şi a fost pus în faţa unui tratat prin care ceda puterea naziştilor, iar când ascensiunea extremei drepte putea fi încă oprită, nici diplomaţia statelor democrate, nici armata, n-au făcut nimic pentru a o stopa.
Istoria se poate repeta
Mesajul lui Éric Vuillard, un scriitor cu vederi de stânga, este acela că fără sprijinul marelui capital, nazismul nu ar fi învins, arătând cât de periculoasă poate fi concentrarea puterii şi a capitalului în mâinile unui grup restrâns şi atrăgând atenţia că ceea ce deja s-a întâmplat e posibil să se mai întâmple. În opinia scriitorului, literatura abordează probleme reale ale societăţii, el ţinând să sublinieze că a reconstituit scenele din roman pe baza unor acte oficiale care au devenit publice după război, cu personaje, dialoguri şi evenimente autentice, şi, potrivit convingerii sale, astfel de reuniuni mai au loc şi astăzi.
