Adversitatea dintre formaţiile fanion ale Timişoarei şi Aradului atinge uneori cote maxime în teren şi în tribune, dar cele două rivale au totodată destule lucruri în comun. De-a lungul timpului o serie de fotbalişti de top au evoluat atât în alb-violetul Politehnicii, cât şi în alb-roşul Bătrânei Doamne. Nume precum Iosif Lereter, Leonida Nedelcu sau Mircea Petescu au scris istorie în ambele tabere.
În ciuda rivalităţii, cele două oraşe au „schimbat” foarte mulţi fotbalişti între ele. În primul rând aceste mutări sunt generate de apropierea geografică, dar şi de valoarea cluburilor. ASU Politehnica şi noua UTA s-au întâlnit doar într-o luptă la mijlocul ierarhiei eşalonului secund, dar de obicei echipele-stindard de pe Bega şi Mureş sunt principalii poli de atracţie din Crişana şi Banat. La Arad şi Timişoara au ajuns fie jucători care s-au remarcat mai întâi acasă, crescuţi de „inamic”, fie fotbalişti de carieră de pe alte meleaguri. Unii dintre ei, în mod paradoxal, avut o carieră mai strălucitoare în „vecini”, unii chiar având statut de legendă. Iar de obicei aceşti sportivi nu au avut de suferit în relaţia cu fanii pentru „trădare”, aşa cum a fost cazul unor jucători din zonă care au ales transferul în Capitală.
Primul nume care poate veni în mintea unui microbist care cunoaşte istoria lui Poli şi UTA e cel al lui Iosif Lereter. Fostul fotbalist, care a împlinit anul acesta 85 de ani, a cunoscut mai întâi gloria la Ştiinţa, alături de care a câştigat Cupa României din 1958, primul trofeu dintre cele doar două ale alb-violeţilor. Pe finalul carierei acesta avea însă să cunoască performanţe şi mai mari la Arad, unde a fost dublu campion naţional şi a eliminat-o în 1970 pe Feyenoord din Cupa Campionilor Europeni, olandezii fiind atunci şi deţinătorii trofeului suprem continental. Din acea formaţie de aur a făcut parte şi Mircea Petescu, care ulterior jucase între 1960 şi 1963 la Timişoara.
Leonida Nedelcu e un alt nume cu greutate din trecutul celor două formaţii. Antrenor acum în Palestina, „Loni” a câştigat titlul cu UTA apoi a contribuit la al doilea trofeu câştigat de Poli, cel din 1980 după o finală cu Steaua. Iar Ioan Igna, fost arbitru care a oficiat la „centru” la CM din Mexic 1986, se laudă în biografia sa cu perioadele împărţite ca jucător activ între cele două mari rivale din vestul ţării.
La mijlocul anilor ‘90, un favorit al tribunelor de pe fostul „1 Mai”, Constantin „Titi” Varga, a ajuns la alb-roşii în B, asta după ce evoluase şi pentru mult urâta, de către bănăţeni, Dinamo. „Păcate” de care fundaşul cu un şut ca din tun a fost iertat. În ultimele decenii s-au consemnat şi alte mutări asemănătoare, cu Marcel Băban, Dan Stupar şi Cristian Scutaru în prim plan.
Chiar dacă nu a evoluat la Poli sau Ştiinţa, un timişorean e considerat şi astăzi fotbalistul-simbol al „textiliştilor”, vechea poreclă a grupării arădene. E vorba de Iosif Petschovschi, care a fost mai întâi fotbalistul unei alte alb-violete timişorene, Chinezul, înainte să devină idolul Aradului. În schimb, născut pe Mureş, Ioan Ciosescu se identifică mai mult cu acea formaţie performantă a Ştiinţei Timişoara de după jumătatea anilor ‘50.
Antrenori „în pat cu duşmanul”
Nu doar actorii din teren au avut „schimburi de experienţă” Arad-Timişoara, ci şi tehnicienii.
În această situaţie se află Ion V. Ionescu. Acesta a pregătit-o pe Poli între anii 1972-75 şi 1980-83, fiind „principalul” echipei câştigătoare a Cupei din 1980. Iar la cârma Bătrânei Doamne s-a aflat tot în două perioade: 1977-79 şi sezonul 1996-97. Antrenorul care i-a şi urcat în două rânduri pe alb-violeţi în elită explică faptul că meseria de tehnician implică în mod logic şi astfel de opţiuni.
„Antrenorii nu resimt emoţional schimbările, chiar reciproce, au o psihologie a echipei pe care o antrenează, căreia i se dăruiesc, o slăvesc, iar toate celelalte, inclusiv fosta echipă, devin adverse. Nu poţi să fii la o echipă şi să ai sentimente de compasiune faţă de fosta ta echipă. Nu cred că cineva are… UTA, prima dată, când m-a chemat ca secund, era o echipă care eliminase pe Feyenoord, care juca în cupele eruopene, am jucat la Londra, în Portugalia. Era o echipă de circulaţie internaţională. În ‘77-79, când am fost eu principal, era în reformare, dar tot cu un prestigiu consolidat la nivelul Diviziei A”, spune „Jackie” Ionescu. Fostul „principal” al Politehnicii susţine că nu a avut nicio problemă cu suporterii pentru alegerile făcute în carieră. „Eu nu am avut nicio neplăcere. Poli e echipa de bază, de casă, echipa la care m-am format, am jucat şi am antrenat cel mai mult, vreo 30 de ani în total, de la Poli am plecat la UTA, la Petroşani, la Hunedoara, la Sportul şi Naţional. Am plecat în multe locuri de la Poli şi plecând de la Poli am şi jucat contra ei la echipele la care am fost. Fără nicio problemă de sentimentală. Nu se poate să ai atunci când joci pentru victorie. Numai dacă, mă rog, intri în consens cu adversarul, dar nu s-a întâmplat”, a subliniat profesorul Ion V. Ionescu.
„Jackie” Ionescu nu a fost singurul care le-a pregătit la un momentat dat în viaţă şi pe UTA şi pe Poli. În această ipostază se mai regăsesc nume precum Cicerone Manolache, Emeric Dembroschi şi Coloman Braun-Bogdan. Mai recent, Ionuţ Popa a antrenat-o cu destul succes pe ACS Poli. În mod inedit actualul tehnician al alb-roşiilor a început fotbalul „la piticii” vechiei Politehnica. În duelul actual ASU vs. UTA pot avea loc alte întâlniri inedite. Vice-căpitanul gazdelor, Dănuţ Bilia, a crescut o perioadă la gruparea arădeană, la fel ca tânărul Ionuţ Coadă. Iar alţi trei jucători de sub comanda lui Cosmin Petruescu au avut experienţe în tabăra rivală: Bogdan Bozian, la începutul carierei, Alin Ignea şi Cristian Scutaru, mai recent. De partea cealaltă, Bătrâna Doamnă are în componenţă juniori crescuţi pe Bega, precum Lucian Oprea (împrumutat de la ACS Poli) şi David Miculescu (fiul lui Vali Miculescu, ex-Electrica), dar şi jucători rutinaţi, trecuţi însă pe la „cealaltă Poli”: Andrei Enescu şi Daniel Vădrariu.
„Cunosc bine psihologia jucătorilor, ei au tendinţa să joace şi mai bine şi mai mobilizat împotriva fostelor echipe, e o trăsătură absolut generală. Toţi jucătorii tind să demonstreze echipei de la care au plecat că sunt jucători buni”, Ion V. Ionescu, fost antrenor Politehnica şi UTA
„Îmi doream când eram la UTA să joc împotriva lui Poli, dar întotdeauna în suflet am fost alb-violet”, Dănuţ Bilia, vice-căpitan ASU Politehnica
Jucători care au îmbrăcat atât tricoul lui Poli, cât şi al lui UTA
Iosif Lereter, Ioan Ciosescu, Ioan Igna, Mircea Petescu, Leonida Nedelcu, Constantin Varga, Ovidiu Panaitescu, Valentin Velcea, Dănuț Bilia **, Valentin Miculescu, Dan Stupar, Marcel Băban, Sorin Brîndescu, Dănuț Bilia **, Cristian Silvășan, Flavius Băd, Adrian Zaluschi, Gabriel Siminic, Cristian Scutaru, Ştefan Grigorie, Mădălin Smaranda*, Octavian Drăghici***, Alin Ignea ***, Bogdan Bozian **, Andrei Enescu *, Szabolcs Szekely*, Daniel Vădrariu*;
*A jucat la ACS Poli (nu şi la vechea Poli)
**A jucat la ASU Poli (nu şi la vechea Poli)
***A jucat la ACS Poli şi ASU Poli (nu şi la vechea Poli)
Antrenori în ambele tabere: Jackie Ionescu, Emeric Dembroschi, Ionuț Popa*, Coloman Braun-Bogdan, Cicerone Manolache, Eugen Mladin
*a antrenat-o pe ACS Poli (nu şi pe vechea Poli)
