Unii pun semnul egalității între gestul lui Iordache și gestul unui deputat din opozitie de acum câteva luni, însă exista câteva diferențe care fac comparația invalidă. Scoatem din ecuație muia de pe stradă, aia a fost acolo dintotdeauna, indiferent de regim, și ne concentrăm în această discuție exclusiv asupra degetelor mijlocii fluturate în Parlamentul României.
Săptămâna trecută, fostul ministru al Justiției, Florin Iordache, a arătat degetele mijlocii, de la ambele mâini, către reprezentanții Opoziției, după un discurs despre legile justiției. Aproape odată cu acuzele la adresa lui Iordache au început să apară și apologia de tip „da, dar”, fiind amintit cazul deputatului USR Cristian Ghinea, care a făcut un gest similiar în urmă cu câteva luni, în condițiile în care acestuia i se tăiase microfonul că insista să se dezbată pe bune Legile Justiției, nu să fie trecute pe bandă rulantă de ghiolbani care votau la o ridicare de deget fără să citească, fără să dezbată.
Exact legile alea pentru care restul Uniunii Europene ne „ceartă” în ultimii doi ani (coincidență?).
Oricine reprezintă statul român, în orice circumstanță, trebuie să o facă demn. Așa că da, ambele gesturi sunt de condamnat, însă nu aș pune semnul de egalitate între ele. Una dintre răbufniri o înțeleg, cealaltă nu prea. Ghinea era, în acel caz, ca omul care n-a băut nimic, dar un grup de oameni îi tot striga că-i beat, lucru care desigur că l-a enervat. Iordache e clientul ăla beat mort, căruia aproape toată lumea îi zice că e beat (în afară de prietenii lui la fel de beți), așa că desigur că se enervează. Două reacții nervoase aproape identice provocate de două situații complet diferite. Iar o discuție despre vreun dublu standard nu-și are locul aici.
Trăim într-o atmosferă tot mai polarizată, lumea se împarte în tabere mult prea clare nu doar în România, ci în majoritatea statelor de pe glob. Dar până una alta, iată că, indiferent de ce parte a baricadei politice ne aflăm, sau chiar dacă nu ne interesează, în țara noastră am găsit în sfârșit elementul comun, aracetul, liantul care dă sens Centenarului României Mari. Muia ne-a unit.
Nu este normal sa scoatem din ecuatie MUIA de pe strada, tocmai aceasta duce la o clasa politica slaba, votata de oameni slabi fara constiinta. MUIE peste tot: pe numere de masini, pe garduri, pe scoli, pe net, pe unde nici nu gandesti, pana si pe un boc de marmura aflat la intrarea pe Marble Beach Thasssos- Grecia. In toate partidele sunt oameni de toate facturile.