Laurenţiu Danciu a avut un an aproape perfect. A câştigat titlul de campion mondial la juniori şi a devenit vicecampion olimpic de tineret în barca de două rame. Sportivul legitimat la CSM Timişoara a luat şi aurul naţional la seniori deşi are doar 18 ani. Născut într-un mic sat din Ţara Haţegului, tânărul canotor visează la gloria olimpică după rezultatele obţinute în Cehia şi Argentina.
Uric e un sat de doar 290 de suflete, conform ultimului recensământ, şi e una dintre cele 12 mici localităţi care aparţin de comuna Pui din judeţul Hunedoara. Aici, la 17 kilometri de Haţeg, între văile celor mai frumoase parcuri naţionale din ţară, profesorul Zlatomir Balojin, de la CSM Timişoara, l-a descoperit pe Laurenţiu în decembrie 2014. „M-am apucat de canotaj în urma selecţiei făcute de domnul Balojin. A venit la şcoală la mine şi aşa m-a văzut. La început nu ştiam ce să fac, dacă să vin, să nu vin… Până la urmă m-am hotărât să merg şi nu-mi pare rău acum”, rememorează Laurenţiu Alexandru Danciu. Acesta e direct când vorbeşte despre calităţile iniţiale care l-au făcut remarcat: „Datorită înălţimii, anumiţi parametri. Dacă eşti mare şi tare, eşti bun de canotaj”. Deşi practică un sport de performanţă, deja la nivel înalt, tânărul haţegan a rămas deocamdată lângă casă şi e lăudat de toată lumea pentru modestia și hărnicia sa, de mic fiind obişnuit să muncească în gospodăria familiei.
Motivaţia sa nu a fost de natură financiară, dar foarte rapid hunedoreanul a avansat în competiţiile la care a luat parte. Prima medalie importantă a obţinut-o în urmă cu doi ani, când a câştigat argintul balcanic în proba de 8+1. „Imediat cum m-am apucat, mai întâi la un concurs de ergometru, apoi la un concurs de simplu şi la fond, am ieşit foarte bine de fiecare dată. De atunci am început să iau medalii. În 2016 pentru Balcaniada din Grecia m-am antrenat cu doamna antrenor Grijuc Georgeta”, spune Laurenţiu Danciu. Tânărul sportiv nu uită niciun antrenor cu care s-a pregătit şi a avut deja destui pe parcursul junioratului: „Îi mulţumesc de asemenea lui Cristian Mariş, antrenor care ne-a pregătit în vară când am ieşit campioni. Şi Elvirei Văsuţ, care e antrenoare la CSM Timişoara”.
Înregimentat de asemenea într-un timp scurt la loturile naţionale. Laurenţiu a fost nevoit să-şi schimbe liceul în două rânduri. „Clasa a IX-a am făcut-o la Timişoara, la Banatul, apoi am intrat la lot, un an fost detaşat la Năvodari, unde era lotul naţional de juniori mici, apoi ultimii doi ani la Orşova. Am terminat junioratul şi acum trec la tineret”, explică ardeleanul. Acesta îşi continuă studiile, în mod „natural”, la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, dar „pe fugă” înainte de Mondial s-a înscris la Craiova. „Nu am avut posibilitatea atunci, îmi trebuiau câteva zile ca să stau la Timişoara, dar sper să mă transfer… Deocamdată îmi doresc mult să am sănătate şi să continui cu canotajul apoi voi vedea ce şanse voi avea”, precizează Laurenţiu Danciu.
Lauri din bătăliile cu croaţii şi italienii
Deşi are doar 18 ani palmaresul său e deja unul consistent. Mai mul, haţeganul s-a remarcat în probe diferite. În primăvară a câştigat în Franţa titlu de vicecampion european în barca de patru rame fără cârmaci. Iar pe plan naţional s-a impus deja între seniori, la simplu. „Am tras şi la patru şi la opt rame… Pot să spun să îmi place mai mult 2 fără şi 4 fără”, subliniază sportivul. De altfel, cea mai mare răsplată pentru munca depusă a venit în partea a doua a anului. Următoarea realizare a fost la Racice, în Cehia, într-un spaţiu ideal pentru canotajul de mare performanţă. Aici, Laurenţiu, alături de colegul de barcă, suceveanul Florin Arteni Fântânariu, a cucerit aurul mondial la dublu rame.
„E cea mai importantă performanţă, pentru asta am muncit cel mai mult anul acesta… A fost un concurs mare pentru noi. Eu am participat şi anul trecut, dar nu era presiunea care a fost acum pe noi. Atunci nu erau pretenţii la medalii, anul acesta am fost într-o barcă de la care erau aşteptări”, mărturiseşte campionul din Uric. „Croaţii ieşiseră anul trecut campioni mondiali. Ştiam că va fi greu, dar până la urmă a ieşit bine. Am picat cu croaţii de trei ori în curse, cu nemţii de asemenea, dar până la urmă am făcut o cursă bună şi în finală am dat și am luat totul”, adaugă Laurenţiu Danciu.
Luna trecută sportul i-a oferit şi oportunitatea de a vizita continentul sud-american. Laurenţiu şi colegul său de barcă au ajuns în Argentina, la Buenos Aires, cu ocazia Jocurilor Olimpice de Tineret. Aici, echipajul român de două rame fără cârmaci s-a clasat pe locul 2, la o zecime de secundă distanţă de câştigătorii italieni. „La început am venit mai slab, era un parţial după care se făcuseră seriile, eram pe 7, dar până la urmă am avut încredere în noi şi ne-am spus: orice ar fi, trebuie să ajungem la medalii. Au fost seriile, semifinala, una grea, la 500 de metri toată lumea trăgea, nu puteai să te distanţezi. Pentru noi a fost diferit de tot, de la 2.000 de metri la Mondiale la 500 de metri. Trebuia abordat diferit, cu un start puternic şi să o ţii tot aşa”, a conchis Laurenţiu Danciu.
El şi Florin Fântânariu au ajuns în Argentina după o cursă aeriană de 16 ore, dar nu au acuzat fusul orar „Nu prea simţeam diferențe, dar ne mai lua somnul când ieşeam la antrenament, că la noi acasă era ora 10 seara”, mai spune Danciu. În Ţara Tangoului a avut şi oportunitatea de a vizita împrejurimile Capitalei, fiind impresionat de Portul Madero, unde a avut loc şi ceremonia de deschidere a Olimpiadei, dar „nu aş da Timişoara pe Buenos Aires”.
Odată cu trecerea la tineret acesta va fi nevoit să se despartă de colegul cu care a împărţit cel mai mult timp barca. Florin Fântânariu e născut în 2001 şi mai are un an de juniorat. Următoarele obiective vizate de Laurenţiu Danciu sunt Mondialele şi Europenele de tineret din 2019, în timp ce marele vis e să ajungă la Jocurile Olimpice „mari”, organizate în 2020 de capitala Japoniei. „În urma rezultatelor încep să am încredere şi-mi doresc mult să ajung la o Olimpiadă de seniori… Nu e ușor, e o concurenţă foarte mare, mai ales în ultimii doi ani de când s-a schimbat antrenorul la seniori”, a concluzionat canotorul din Ţara Haţegului. El oferă destule motive de optimism și federalilor, într-un sport în care România e încă recunoscută ca o forţă pe plan mondial, dar prin rezultatele olimpice de la feminin.
Candidat la titlul de sportivul anului
Deşi nu e născut în Timiş, Laurenţiu-Alexandru Danciu e favorit la câştigarea titlului de sportivul anului în cel mai vestic judeţ. „Mă bucur mult pentru toată susţinerea, a Consiliului Judeţean Timiş, m-am bucurat şi când primarul m-a invitat la el… Îmi place mult Timişoara şi mă simt ca acasă şi datorită domnului antrenor Balojin. De altfel, lumii canotajului îi este plăcut acest oraş şi abia aşteaptă competiţiile organizate pe Bega”, a mai spus Laurenţiu. Printre idolii săi se numără participanţi de seamă la ”Marile Jocuri”. „Am avut multe modele, dintre foşti şi actuali sportivi. De exemplu doamna Elisabeta Lipă sau domnul Dorin Alupei, care e antrenor federal, şi Ioan Snep, care a fost mereu alături de noi, de multe ori ne-a susţinut vocal de pe margine la competiţii”, a conchis Laurenţiu Danciu. Rezultatele acestuia au atras interes din partea mai multor cluburi din ţară, unele dintre ele poate mai „avute” ca cel de pe Bega, dar deocamdată haţeganul a decis să rămână la CSM Timişoara. „Aici mă simt bine, îmi place şi oraşul, deocamdată nu mă gândesc să plec altundeva”, a precizat Laurenţiu-Alexandru.
Laurenţiu-Alexandru Danciu (CSM Timişoara)
data naşterii: 31.03.2000
localitate: sat Uric, comuna Pui, jud. Hunedoara
Performanţe:
– Campion mondial de juniori dublu rame fără cârmaci
– Vicecampion european la juniori patru rame fără cârmaci
– Vicecampion european la juniori dublu rame fără cârmaci
– Vicecampion olimpic de tineret dublu rame fără cârmaci
– Campion naţional la simplu, seniori
