„Povestea de dragoste” dintre Capitala Banatului şi sportivii din fosta Iugoslavie continuă. La fel ca la baschet sau, mai recent, volei feminin, Timişoara e o casă bună şi pentru handbaliştii sârbi. Printre remarcaţii Politehnicii în ultimii doi ani şi jumătate se află Filip Marjanović, un internaţional sârb care s-a acomodat rapid pe Bega şi care a intrat în Top 3 marcatori ai Ligii Zimbrilor în primele sale campionate aici.
În vârstă de 29 de ani acum, belgrădeanul Filip Marjanović a sosit la Poli în vara lui 2016 după ce până atunci nu evoluase decât la formaţii din ţara natală. „Pero (n.r. Milosevic, antrenorul echipei) m-a sunat direct în mai 2016 şi mi-a spus că vrea să mă aducă… Mi-a spus despre club, toată situaţia… Era ceva nou pentru mine pentru că jucasem şase ani la Metaloplastika Sabac, apoi doi ani la Vojvodina Novi Sad”, spune Filip Marjanović despre sosirea în România. Acesta s-a obişnuit însă rapid cu noua postură de „stranier”. „La început a fost ciudat pentru că, fiind prima experienţă afară, ca să fiu sincer, nu am avut mari probleme, deoarece m-am integrat rapid, alături de băieţi. Erau mulţi balcanici, dar şi românii de cealaltă parte, iar toată lumea m-a ajutat să fac parte din grup. Nu ştiu cum e la alte echipe din România, dar pot spune numai lucruri bune despre aceasta. Poate doar în primele săptămâni a fost mai dificil cu acomodarea în oraş. Relaţiile umane sunt la cel mai înalt nivel”, susţine Marjanović.
„Victimă colaterală” la inundaţii
Până la acest moment, el activase la două cluburi de mare tradiţie din spaţiul ex-iugoslav. Mai întâi, cu Metaloplastika a cunoscut prima bucurie, dar şi prima dezamăgire pe plan european: o finală a Cupei Challenge pierdută în condiţii speciale în 2014. „Noi ajunsesem în finală după un sezon foarte bun. În campionat am terminat pe 3… Trebuia să jucăm două meciuri cu suedezii de la Savehov. Jucătorii lor au venit vineri şi atunci a început furtuna. A venit acea mare inundaţie. Zona Sabac-Obrenovac a fost afectată şi am aşteptat veşti de la EHF, dacă vom juca sau nu. În cele din urmă au decis că nu putem juca la Sabac. Arena era transformată în Help Center, erau oameni pe teren, era alertă în toată acea zonă din Serbia. Am jucat doar un meci, în Suedia, nu ştiu de ce EHF a decis aşa, era o situaţie neobişnuită… Eram tineri, dar voiam să facem ceva special, pentru că în ’85 şi ’86 Metaloplastika a fost campioana Europei. Challenge Cup era cel mai bun rezultat după acele performanţe. Pentru mine până acum rămâne cea mai mare realizare…”, mărturisteşte Filip.
După perioada Sabac, jucătorul de extremă stângă a ales să meargă la cea mai puternică grupare din ultimul deceniu al handbalului masculin sârbesc, Vojvodina Novi Sad. „Acum echipa are şapte titluri la rând, e cea mai puternică. Am fost doi ani acolo şi am câştigat de două ori campionatul şi de două ori Super Cupa Serbiei. În 2015 şi 2016, iar în al doilea an am jucat în grupele Ligii Campionilor, o altă experienţă bună la acea vreme. Am debutat şi bine, în primele patru jocuri am câştigat două, era o motivaţie pentru noi. Dar era greu să facem faţă competiţiei şi nu ne-am calificat mai departe”, mai spune Marjanović.
Goleador discret
Handbalistul belgrădean şi-a început aventura la Poli cu o altă experienţă europeană. Echipa bănăţeană a fost la un pas de intrarea în grupele Cupei EHF, dar a fost depăşită la Ribnica, scor 19-30, după ce câştigase manşa tur cu 27-22. „Era turul III, nu am mers relaxaţi în Slovenia, ştiam că va fi greu. Ribnica e a treia şi acum în campionatul intern. Am fost acolo să luptăm, dar nu ştiu ce s-a întâmplat. Au fost foarte motivaţi şi au început foarte bine… Nu trebuia să pierdem atât de clar”, a rememorat Filip. Activitatea sa la Timişoara a continuat însă pozitiv. Chiar dacă formaţia alb-violetă a ratat de puţin calificarea într-o nouă ediţie a cupelor europene. La finele sezonului trecut, pentru a doua oară la rând, Filip Marjanović a fost golgheterul lui SCM Poli, cât şi al treilea cel mai bun marcator al campionatului, cu 177 de reuşite! „Toate se leagă, e natural, mă simt bine aici la Timişoara, mă simt bine pe teren şi aceste lucruri mă ajută să fiu un astfel de jucător. Am mai fost cel mai bun marcator al Vojvodinei în Liga Campionilor în acel sezon…”, explică Marjanović.
Extremă stângă, Filip s-a remarcat la Timişoara şi prin numeroasele goluri de la linia de 7 metri. „E o parte importantă a jocului, am o predispoziţie pentru astfel de execuţii. Se poate şi mai bine, încerc să rămân calm la execuţii. Dar la fel de importante sunt toate fazele jocului, toate trebuie lucrate, atât atacul, cât şi apărarea, pentru a fi un jucător cu adevărat bun”, subliniază handbalistul sârb.
Un alt atribut care îl caracterizează pe Filip Marjanović e profesionalismul său: „Locuiesc aproape de sală şi am o rutină zilnică, merg acasă, mă odihnesc, mănânc, apoi urmează încă un antrenament”. Logodit de şase ani şi jumătate, nr. 17 de la Poli nu e un tip petrecăreţ, dar asta nu înseamnă că nu-i place să iasă în oraş. „De obicei noi cei din echipă ne petrecem şi timpul liber împreună. Mai mergem la o cafea în oraş. Sunt multe antrenamente, jocuri, călătorim şi mai trebuie să ne şi relaxăm, să ne odihnim şi să ne pregătim pentru următoarele provocări. Sunt prieten cu toţi colegii, bineînţeles îi ştiam deja pe câţiva dintre ei, cu Miloš Orbovic am jucat la Vojvodina, iar cu Miloš Dragaš la Metaloplastika, patru ani.
Mă înţeleg la fel de bine şi cu românii şi cu străinii din echipă”, adaugă Filip.
Încrezător în Poli
Filip Marjanović e convins că în sezonul 2018-19 el şi colegii săi pot obţine un rezultat notabil, principalul obiectiv fiind calificarea într-o competiţie continentală după doi ani de pauză. SCM Politehnica nu a început rău sezonul, dar a şi pierdut câteva puncte importante în economia campionatului. „În opinia mea trebuia să avem trei sau patru puncte în plus. Am pierdut doar un meci, dar am făcut patru egaluri, dacă am fi câştigat încă două eram clar în primele trei. Am început să jucăm, dar din păcate trei jucători s-au accidentat, Kocic a avut problemele cu viza… Sunt probleme pe care trebuie să le depăşim, se întâmplă. Dar cred că anul acesta avem cea mai bună echipă de când sunt eu aici. Sper că totul va fi okay cu situaţia financiară şi cred că putem să obţinem un rezultat bun anul acesta. Depinde de mulţi factori, precum de calitatea jucătorilor şi persoanelor implicate. Calitatea lor ca oameni, eu am o perspectivă optimistă despre situaţia noastră… E important să fim în primele patru pentru a putea juca în cupele europene anul viitor. Sezonul trecut nu am avut parte de aşa ceva. Am jucat finala Cupei, dar am pierdut-o la Constanţa”, precizează Marjanović.
Plăcut impresionat de Timişoara
Internaţionalul sârb a fost încântat să descopere legăturile strânse dintre Timişoara şi ţara sa. „Am auzit că Timişoara are mulţi etnici sârbi şi români care vorbesc sârbeşte. E ciudat să auzi în oraş. Sunt oameni care vorbesc greu sârbeşte, dar înţeleg ce le vorbeşti. E interesant… Îmi place să merg în Piaţa Unirii, e una dintre cele mai frumoase părţi ale Timişoarei, îmi place şi Piaţa Operei, tot Centrul e foarte frumos. Mie personal îmi place că sunt multe clădiri vechi renovate”, conchide Filip. De asemenea acesta apreciază că oraşul de pe Bega e apropiat de locul său de baştină: „E foarte bine în cazul meu, sunt în afara ţării, dar am nevoie de doar trei ore ca să ajung acasă la Belgrad. Contează mult pentru mine căci acolo e familia mea, prietena, şi, de asemenea, ei pot veni aici. Înseamnă mult pentru liniştea mea”.
Visul danezo-german
Filip Marjanović are 23 de apariţii şi 17 goluri marcate la echipa naţională a Serbiei, sub ale cărei culori a participat la Euro 2016 din Polonia, dar după acel turneu nu a fost chemat timp de mai bine de doi ani. „De când am venit la Timişoara, nu ştiu de ce, nu am mai fost chemat, Serbia a schimbat antrenorul de două ori, dar nu primeam convocarea. Speram, dar nimic. Acum, după doi ani, am fost chemat. Mă bucur pentru că am jucat din nou. Am făcut-o contra Belgiei (în preliminariile Euro 2020)”, explică Marjanović. Speranţele acestuia se leagă acum şi de bifarea primului turneu final mondial, cel care va fi organizat anul viitor în Danemarca şi Germania: „Suntem calificaţi, sper să fac parte din echipă pentru turneu. Ar fi o nouă experienţă după Euro”. Misiunea vecinilor nu va fi una deloc uşoară într-o grupă cu Franţa, Rusia, ţara gazdă Germania, Brazilia şi Coreea. „Cred că e o grupă foarte tare. Cu naţiuni puternice şi de asemenea forte în handbal. Brazilia şi Coreea nu sunt aşa de mult în spate, au multă calitate, poate Brazilia mai mult, dar şi coreenii joacă un tip neobişnuit de handbal”, a concluzionat Marjanović.
