INTERVIU Balaklava Blues: „Știm că ați trăit o revoluție ca noi și...

INTERVIU Balaklava Blues: „Știm că ați trăit o revoluție ca noi și că studenții sunt activi și însetați de schimbare“

0
DISTRIBUIȚI

Formația Balaklava Blues începe astăzi, 14 noiembrie, un turneu în România. Descris de presa internațională ca fiind “o reflecție serioasă și captivantă asupra stresului post-traumatic și a încercărilor pe care le facem pentru a merge mai departe”, proiectul celor doi artiști cucerește rapid, țară cu țară, om cu om.

Membrii Balaklava Blues s-au întâlnit îngrijind soldații răniți. Seara le cântau, ea la acordeon, el la vioară. Dimineața erau scoși la exerciții, să învețe să tragă cu pușca. Azi sunt soț și soție, parcă vedetele unui love story scos de la naftalină. Muzica lor este un 2 man show, clădit pe bagrandoul folcloric al Ucrainei, adus intenționat în modernism, compus pe un beat electronic, bine amestecat. Cântă muzica teritoriilor pierdute, iar imaginile aduse în spectacol dăruiesc un cocktail vizual pe care nimeni nu și l-ar mai dori!

“Nu suntem la prima colaborare cu cei doi artiști. I-am mai avut în țară cu cealaltă trupa a lor, Lemon Bucket Orkestra, în mai multe turnee europene, produse de noi. Rămâne în amintirea publicului momentul în care Lemon era în avionul care–i aducea în România, când și-au scos instrumentele și au cântat pentru ceilelalți pasageri. Știrea a fost preluată de cele mai importante canale media ale lumii, CNN, CBC, Fox News și CTV. Balaklava Blues este un proiect care trebuie neapărat văzut și auzit. E o imagine clară a lumii în care trăim, care invită la meditația haosului contemporan“, spune Adrian Voichițescu – producătorul acestui spectacol.

Concertul din Timișoara al formației Balaklava Blues va avea loc în această seară, de la ora 21, la Capcana, după care trupa va susține concerte pe 16 noiembrie în Cluj (Urania Palace) și 17 noiembrie în București (Control Club). Înaintea turneului din România, Mark și Marichka Marczyk, cei doi artiști care alcătuiesc Balaklava Blues, ne-au acordat un interviu.

– Când și de ce ați simțit nevoia să înființați proiectul ?
– Ne-am întâlnit la Kiev în anul 2014, când Revoluția Demnității era în toi. Nu acesta este motivul pentru care am început proiectul, dar putem spune că a fost catalizatorul felului cum ne vedem pe noi, țara noastră, muzica noastră, contribuția noastră vis-à-vis de cultura ucrainiană prezentată pe scena globală. Noi am înțeles că a fi înseamnă a fi politic – fiecare răsuflare, fiecare notă pe care o cântăm sau nu, fiecare cuvânt rostit au un efect asupra echilibrului între pace și război în lume. Debutul acelei realizări a fost rapid accelerat prin anexarea Crimeei și invaziei la Donbas și ne-a târât neîncetat printr-o mulțime de emoții: jale, furie, durere, mândrie, renunțare, frică și, în final, scopul și speranța.


Am exprimat acestea unul față de celălat – ne-am căsătorit într-un parc public din Toronto, iar în loc de cadouri de nuntă am rugat invitații să scrie un cec către Patriot Defense (n.n. – o organizație internațională non–guvernamentală pentru dezvoltarea consecventă a asistenței medicale tactice și de urgență în Ucraina).

– Trăim în vremuri în care muzica e pe gratis. Lumea nu mai cumpără albume, nu merge la concerte. Care ar trebui să fie rolul muzicii în 2018? Mai este ea o artă sau doar un obiect de consum?
– Absolut că este consumism, care poate ridica o mulțime de probleme pentru artiștii de la marginea artei „comerciale”, dar reprezintă și o mulțime de oportunități, dacă ești dispus să muncești din greu și dacă într-adevăr ai ceva important de spus. Cred că ceea ce încercăm să spunem este că într-o epocă în care oamenii cumpără mai puțină muzică și participă la mai puține concerte, suntem încă interesați, poate mai mult ca niciodată, de a ajunge la audiențe mai largi ca o chestiune de comunicare, înțelegere și supraviețuire si suntem profund motivați să convingem oamenii că merită.

– Ați mai fost prezenți în România cu celălalt proiect, Lemon Bucket Orkestra. Cum vi se par oamenii de aici?
– Simțim că românii sunt înfometați. Știm că ați trăit o revoluție ca noi și că studenții sunt activi și însetați de schimbare. De asemenea, simțim că există curiozitatea pentru muzica din alte părți ale lumii. Dar ceea ce ne place foarte mult la publicul românesc este sentimentul de „Bine – impresionați-ne”. Deoarece nivelul de muzică în România este foarte ridicat. Nu poți să te prezinți și să cânți fals o melodie cu trei acorduri. Pur și simplu, nu funcționează. Românii simt superficialitatea. De aceea abia așteptăm să ne întoarcem.

 – Descrieți într-o singură propoziție de ce ar trebui ca cineva să participe la concertele voastre.
– Vrem să împărtășim delicatul echilibru dintre a-ți lua viața în propriile mâini și în a te lăsa purtat de forțe mai mari decât tine. Aceasta este muzica noastră. Aceasta este Ucraina. Aceasta este România.

– Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le aveți din Timișoara?
– Stând cu picioarele încrucișate în piața principală cântând un cântec din Maramureș la vioara cu goarnă pe care tocmai o achiziționasem dintr-un magazin de antichități, în timp ce un bărbat într-un costum supradimensionat arunca cu grâu în mine. Fiind acoperit de porumbei care ciuguleau de pe mine cu blândețe din toate părțile, în timp ce eu am continuat să cânt. Sunetul a o mie de aripi flămânde bătând ritmic pe o melodie veche de o sută de ani. Râsetele copiilor locali care se aliniau pentru a atinge mohawk-ul meu roșu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.