În fiecare an, o femeie din vestul țării își dedică cel puțin o lună pentru o cauză nobilă. Pleacă în Africa, unde încearcă să aducă un strop de bucurie pe chipurile unor copii și adulți care trăiesc în condiții greu de imaginat.
“Atât mă simt de împlinită acolo, în mijlocul lor, când sunt murdari pe lângă mine, flămânzi și pot să-i îmbrățișez, să-i iubesc și să-i ajut, simt că nu îmi lipsește absolut nimic. Sunt cea mai fericită acolo”. Pentru Adina Iuga, o hunedoreancă în vârstă de 43 de ani, “acolo” reprezintă Africa. În ultimii șapte ani, Adina își dedică cel puțin o lună din an pentru o cauză nobilă. Merge ca voluntar pe cel mai sărac continent, iar dramele prin care trec oamenii pe care i-a întâlnit sunt greu de imaginat.
“Mă duc la ei ca și cum m-aș duce la mine acasă. De obicei, lucrez cu adolescenți. De trei, patru ori pe săptămână mă întâlnesc cu ei, fac lecții biblice, îi învăț cântări, ei mă învață să dansez cum dansează ei. De la școală ei vin direct să facem lecții împreună. Și atunci îi întreb ce vor să le iau de mâncare, pentru că știu că ei vin flămânzi. Am plâns când am aflat că își doresc să le cumpăr să mănânce pâine. Mănâncă pâinea ca și cum am mânca noi cele mai scumpe delicatese”, ne povestește Adina unul dintre episoadele care au cutremurat-o din expediția în Africa.
Tânăra din comuna Vața de Jos, județul Hunedoara, lucrează ca educator într-un orfelinat creștin din localitatea Crișcior. Adina are un suflet mare și și-a dorit mereu să ajute oamenii aflați în nevoie. A fost voluntar în diferite locuri din țară sau chiar în Republica Moldova. În urmă cu șapte ani, un reportaj realizat în Etiopia, în care era prezentată sărăcia din acea țară, a determinat-o să ia decizia de a pleca în Africa, pentru a ajuta oamenii de acolo.
A început imediat să caute pe Internet organizații creștine care-și desfășoară activitatea și în Etiopia. În scurt timp, Adina a găsit o organizație din America, a trimis un e-mail, iar reprezentanții asociației i-au transmis că poate merge ca voluntar într-un orfelinat pe care-l aveau în Etiopia, după ce au aflat că tânăra din județul Hunedoara iubește copiii.
Copii desculți și înfometați
“Prima dată când am ajuns, nu cunoșteam pe nimeni. Am plecat singură, doar cu niște informații de pe Internet, am avut un curaj. Unde trebuia să stau erau niște locuri care arătau ca și grajdurile din Colectiv de la noi, de pe vremea lui Ceaușescu, fără apă, fără curent. Am mâncat aceeași mâncare timp de cinci săptămâni cât am stat acolo, era un fel de sos de fasole cu niște clătite maro, iar din când în când mai primeam niște macaroane. Am slăbit foarte mult în acea perioadă, înainte de a pleca de acolo mă clătinam pe picioare. Acolo, în sat, erau copii care mureau de foame, pur și simplu nu aveau de mâncare. Oamenii care stăteau la orfelinat și copiii erau atât de mulțumitori pentru mâncarea asta, încât eu am căzut înaintea lui Dumnezeu, am plâns și mi-am cerut iertare pentru că eu acasă aveam de toate și mi se părea atât de normal să le am. Mi se părea atât de normal, încât credeam că toată lumea trebuie să le aibă. Acolo am învățat să fiu mulțumitoare și recunoscătoare lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările pe care mi le dă. În acel orfelinat am ajutat la spălat, aduceam apă cu măgarul, cu bidoanele. Spălam copiii o dată pe săptămână. Era și anotimpul ploios, erau desculți, dezbrăcați. Am făcut de toate, am ajutat să facă mâncarea, să spele vasele într-o apă care seamănă cu lăturile pe care le dau eu la porci”, povestește Adina Iuga.
Însă, tânăra din vestul țării spune că cea mai mare satisfacție a avut-o atunci când le-a oferit acelor copii din orfelinat, care nu aveau părinți, dragoste. “Acei copii nu aveau pe nimeni, și cum avem toți nevoie să fim iubiți, să fim alintați, drăgăliți, asta pot să spun că am făcut cel mai mult pentru ei și au simțit asta pentru că au plâns după mine când am plecat”, își amintește Adina.
Tânăra nu s-a speriat de ceea ce a descoperit în Africa. Dimpotrivă, și-a dorit să facă mai mult pentru oamenii de pe acel continent. Astfel, în următorii doi ani, Adina și-a petrecut cel puțin câte o lună în Mozambic. A urmat Cambodgia, iar din vara anului trecut și până în prezent, a ajuns de trei ori în Uganda, ultima dată în această toamnă, prin intermediul unei organizații din Cluj-Napoca, care face călătorii misionare aproape în fiecare lună în Africa. De fiecare dată, Adina și-a plătit biletul de avion dus-întors până în Africa, în valoare de aproximativ 3.000 de lei, din propriul buzunar.
“În Africa merg ca și cum m-aș duce acasă”
“Această organizație a construit o școală, am fost în ianuarie, februarie la deschidere, acum au construit un orfelinat, deschiderea e pe 4 noiembrie, și după aia vor să construiască un spital. Totul se face într-o zonă de munte, într-un sat din Uganda. Oamenii sunt foarte săraci, copiii flămânzi, nu au paturi și mulți dintre ei dorm pe jos sau pe niște haine, dezbrăcați. Când vezi că poți să ajuți pe cineva acolo, bucuria pe care o are pe față că tu îi dai o saltea sau îi cumperi un pat sau îi oferi o haină sau o farfurie cu mâncare, îți umple inima. Carne nu își permit deloc, doar de sărbători se unesc câteva familii să cumpere o capră. Sunt oameni care dăruiesc și în fiecare sâmbătă se face mâncare pentru 600 de copii, le oferim o masă caldă.
Localnicii au foarte puțin pământ, iar când se termină recolta din bucățica aia pe care un om o are, nu mai are din ce trăi”, ne-a spus Adina Iuga.
Hunedoreanca a precizat că a primit numeroase donații de la oameni generoși, după ce a postat pe contul său de Facebook fotografii și filmulețe din Africa, cu copii care stau la coadă să primească o farfurie cu mâncare sau cu condițiile în care trăiesc, și nu numai. Cu toți banii pe care i-a strâns, Adina le-a cumpărat oamenilor sărmani ce au avut nevoie.
“Tot ce am cumpărat și am făcut acolo am postat pe Facebook, nu să mă laud, ci să vadă cei care au donat. Mă duc să ajut, cu inimă pentru ei, pentru că îi iubesc foarte mult. Nu mi-e ușor la salariul meu, că lucrez într-un orfelinat, să-mi cumpăr trei bilete de avion pe banii mei. Dar Dumnezeu a pus dragostea asta în mine și a făcut în așa fel încât am putut să ajut oamenii din Africa. Mă duc la ei ca și cum m-aș duce la mine acasă. Acum am dus o grămadă de paturi și saltele. Bucuria pe care o au oamenii când le duci nu se compară cu nimic. Sunt oameni care la 50, 60 de ani se pun pentru prima dată pe o saltea”, ne-a povestit Adina Iuga.
Tânăra din județul Hunedoara își propune să plece în Uganda din nou în luna ianuarie a anului viitor. De data aceasta, Adina Iuga va sta trei luni. O să-și piardă locul de muncă pentru că a făcut această opțiune, însă ne spune că merită acest sacrificiu, având în vedere bucuria pe care o simte când se află în mijlocul oamenilor săraci din Africa.
“Nu poți să vezi durerea, foametea și sărăcia și să stai nepăsător. Eu cel puțin nu pot. De când m-am dus în Africa mi s-au schimbat toate principiile de viață, adică nu mai pun preț pe absolut nimic material. Eu merg la serviciu cinci kilometri pe jos. Aș fi putut să-mi iau mașină, dar de când m-am dus în Africa, nu pot. Mai bine mă duc în Africa. Mi se pare aiurea să dau banii pe o mașină și altul să moară de foame. Nu pot. Am zis dacă cineva îmi dă bani de o mașină, mă duc cu ei în Africa, nu o iau. Știu ce e acolo și mi se pare aiurea să risipesc banii așa. Am cu ce să mă îmbrac, am ce mânca. E suficient. Atât mă simt de împlinită acolo, în mijlocul lor, când sunt murdari pe lângă mine și flămânzi, și pot să-i îmbrățișez, să-i iubesc și să-i ajut, simt că nu îmi lipsește absolut nimic. Sunt cea mai fericită acolo. Îmi și ziceau mulți, Adina, tu radiezi. Dar așa mă simt eu. Cred că așa se simte fiecare când ajută pe cineva, iar viața asta e foarte scurtă și ce facem pentru Dumnezeu, cu aia rămânem. Ce facem pentru alții, asta contează. Mie nu mi se pare mare lucru ce fac eu. Când plec în Africa, parcă plec aici, peste drum”, spune Adina Iuga, cu entuziasm.
