Istoria unei stațiuni mai puțin cunoscute din Banat, promovată de rege, desființată de comuniști FOTO

Nu departe de Reşiţa, pe cursul mijlociu al Bârzavei se află orăşelul Bocşa, aşezat între Munţii  Areniş şi Munţii Dognecei.

Aşezare atestată documentar încă din Evul Mediu, a fost colonizată încă din primii ani ai străpânirii habsburgice în Banat, cu mineri aduşi din Tirol şi Boemia, pentru prelucrarea bogatelor zăcăminte aflate în zonă. Mineritul avea o veche tradiţie, fiind o îndeletnicire încă din vremea stăpânirii romane. În 1719 s-a construit aici un furnal pentru topirea fierului care folosea ca forţă motrice căderea hidraulică a Bârzavei, iar după sosirea unui nou val de colonişti s-a înfiinţat o nouă aşezare, numită Bocşa Montană, astăzi parte componentă a oraşului Bocşa, împreună cu alte comune care au fost alipite acestuia. Instalaţiile au fost distruse în timpul celui de-al treilea război austro-turc şi exploatările de minereu au fost întrerupte, dar au fost reluate după încheierea păcii de la Belgrad, care a pus capăt războiului.

Dezvoltarea industrială a aşezării a continuat şi în secolul următor, iar după ce cea mai mare parte a Banatului a fost alipită regatului României Mari, fabricile de maşini agricole, de cherestea, de acid sulfuric şi gudron au devenit parte a societăţii S.T.E.G. din Reşiţa, care avea concesionată întreaga industrie din Banat încă din 1854. Multe clădiri reprezentative pentru acea epocă se păstrează până astăzi.

Staţiune turistică, prin Decret Regal

În anul 1931, comuna Bocşa Montană, cunoscută mai ales ca zonă industrială, a fost declarată, prin decret regal, staţiune turistică, pentru proprietăţile sale climaterice deosebite, unde, pădurile şi curenţii de aer bogaţi în ozon erau foarte indicaţi pentru sănătate. Localitatea se bucura, potrivit unei decizii a Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, de toate drepturile şi dotările prevăzute în legi şi regulamente privitoare la staţiunile hidrominerale şi climatice.

Sanatoriul „Dr. Velicsek” devenise în scurt timp cunoscut pentru tratarea mai multor afecţiuni, mai ales nevroze sau boli de inimă şi anemie, şi avea numeroşi pacienţi din România dar şi din ţări ale Europei Centrale. Lumea extrem de amestecată, venită din diferite colţuri ale ţării şi nu numai, făcuse ca staţiunea să dobândească un aer extrem de cosmopolit. Pentru turişti a fost amenajat un ştrand într-un bazin de beton cu apă curgătoare şi un stadion, pe Bârzava se puteau face plimbări de agrement cu bărcile, existau restaurante şi multe jocuri distractive.

În centru se afla un hotel numit „Cerbul de aur”, care avea restaurant, cafenea, cazino, grădină de vară cu popicărie şi sală de dans cu scenă, restaurantul „Unirea” avea şi el o sală de dans iar restaurantele „Becher”, „Lupu” sau „Paradis”, care avea şi o pescărie, teren de tenis şi un parc cu muzică de salon şi jazz erau frecventate, la rândul lor, de mulţi turişti. Nu departe de localitate se găseau alte localuri cu săli de gimnastică, arene sportive şi posibilităţi de canotaj.

Excursii în împrejurimi

Din Bocşa se puteau face şi excursii la peşterile şi cariera de marmură şi piatră de la Colţan, pe Valea Medreşului unde se organizau, vara, numeroase petreceri în aer liber, la Capela Calveriei, de unde, în zilele senine, se deschidea o privelişte până la Dunăre, se putea cutreiera pădurea de brazi de la Măgura, se putea vizita vechea mină de la Buza Turcului şi mănăstirea Godinova sau pe dealul Ariniş aflat în apropiere, unde s-au descoperit urme de elefanţi şi de cai de mare.

O staţiune desfiinţată de regimul comunist

Staţiunea a fost desfiinţată după instaurarea regimului comunist, iar sanatoriul atât de apreciat a devenit casă de cultură. În anii postdecembrişti, întreprinderile industriale ale oraşului au avut soarta celor mai multe fabrici din ţară, şi în cele din urmă şi-au încetat activitatea. Deocamdată, localitatea încearcă să atragă vizitatori prin organizarea unor târguri de produse tradiţionale din Banatul Montan, din ce în ce mai căutate de turişti.

Astăzi, la Bocşa şi în apropierea localităţii mai pot fi vizitate mănăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor”, construită la începutul secolului XX, muzeul „Constantin Lucaci”, care expune 17 lucrări din oţel donate oraşului de sculptorul născut în aşezarea cărăşeană care a fost laureat al premiului Herder în 1984, sau un arbore Ginkgo biloba, a cărui existenţă e atestată din anul 1906 şi care pare să fie cel mai vechi din România. Proprietăţile climatice ale regiunii ar putea să reintegreze aşezarea şi împrejurimile în circuitul turistic, dacă s-ar face amenajările necesare.

Foto: wikipedia.org, destepti.ro, hengl.ro, banaterra.eu, matestn.ro