Trecerea în noul an e marcată de numeroase obiceiuri şi superstiţii păstrate din vremuri străvechi, care, în Banat, au devenit foarte amestecate în urma îndelungatei convieţuiri cu alte etnii sau cu români veniţi din alte provincii ale ţării. În acest spaţiu multicultural s-au întâlnit şi s-au armonizat obiceiuri extrem de diferenţiate, caracteristice românilor, germanilor, sârbilor, slovacilor, ungurilor şi altor etnii, realizându-se ceea ce Lucian Blaga numea „barocul etnografiei româneşti”. Multe obiceiuri ale satelor bănăţene au fost date uitării ori s-au păstrat într-o formă mult simplificată, şi s-au răspândit altele noi, aduse din alte regiuni ale ţării, dar cele mai multe au, în esenţă, aceeaşi semnificaţie.
În ajunul Anului Nou, în satele bănăţene exista obiceiul de a merge la biserică, unde se oficia un serviciu divin iar locuitorii păstrau un moment de reculegere, se rugau şi aduceau mulţumiri pentru anul care a trecut, după care urma petrecerea care marca trecerea în noul an.
Şi astăzi, Pluguşorul, jocul caprei ori al ursului, uratul şi sorcovitul sunt doar câteva dintre ritualurile considerate a fi aducătoare de noroc, sănătate şi prosperitate în casa celor care primesc urările de An Nou, pentru a avea parte de sănătate, muncă rodnică şi o gospodărie îmbelşugată în anul care urmează.
De Anul Nou se mănâncă în fiecare casă carne şi preparate de porc; cea de pasăre este interzisă, deoarece există credinţa că râşcâitul acestora cu ghearele în toate direcţiile strică norocul şi împrăştie averea.
Sârbii, care sărbătoresc noul an după calendarul iulian, obişnuiau să coacă nişte pâini care sunt apoi unse cu miere şi se numesc „zdravlje” (sănătate) iar în prima zi a anului, de Sfântul Vasile, se face o prăjitură cu nucă, numită „vasilica”. În comunităţile şvăbeşti, încă din prima zi a anului, tinerii mergeau la dans şi se deschidea perioada îndrăgitelor carnavaluri. Bulgarii bănăţeni merg în ajun la colindat cu un „băţ fermecat”, existând credinţa că cei care vor fi atinşi cu băţul vor fi feriţi de rele în viitorul an, iar ruşii care trăiesc în Banat deschid la miezul nopţii uşile şi ferestrele, pentru a primi în casă Anul Nou.
Bănăţenii cred că în ajunul Anului Nou pot afla cum va fi vremea în anul care vine, după obiceiul şvăbesc al calendarului din foi de ceapă, câte una pentru fiecare lună a anului, care se sărează şi se lasă până a doua zi. După cum sarea rămâne uscată sau umedă, aşa vor fi şi lunile anului.
Existau foarte multe obiceiuri legate de măritişul fetelor, mai ales în Banatul montan, căci după tradiţie, în ajunul Anului Nou, acestora li se dezvăluie ursitul, cu calităţile şi defectele lui. Răspândit era obiceiul privitului într-o oglindă cu câte o lumânare la colţuri, sau punţile din crenguţe de măr dulce, care făceau ca viitorul bărbat să li se arate în vis.
