Amatorii de turism ecumenic au prilejul de a vizita, în zilele libere de care dispun cu prilejul sărbătorilor de Crăciun sau de anul nou, o mănăstire veche de peste un veac, a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1905 de protopopul din Bocşa, Martin Popovici.
Istoria lăcaşului de cult, o adevărată oază de spiritualitate pe meleagurile cărăşene, începe însă cu câţiva ani mai devreme, după ce un credincios din Reşiţa Română a donat o parte din averea sa mănăstirii Călugăra de lângă Ciclova Montană pentru înfiinţarea unui institut de educare a fetelor, iar altă parte pentru ridicarea unei mănăstiri pe valea Godinovei, pe drumul care se desprinde înainte de intrarea în Bocşa spre Ocna de Fier.
Izvorul miraculos din valea Godinovei
Mănăstirea este cunoscută şi sub numele de „Sfântul Ilie de la Izvor”, deoarece chiar la intrarea în mănăstire se află un izvor a cărui apă se spune că are puteri tămăduitoare. Legenda locului vorbeşte de un miner care şi-a redobândit vederea după ce s-a spălat pe ochi cu apă din izvor şi în semn de recunoştinţă a împrejmuit izvorul cu un zid de piatră încă din anul 1850, iar deasupra acestuia, urmaşii săi au construit o capelă.
Locul a devenit căutat de mulţi credincioşi suferinzi de diferite boli, care au venit aici pentru a se vindeca, încă înainte de ridicarea mănăstirii, mai ales la sărbătorile praznicului Sf. Prooroc Ilie şi Schimbarea la Faţă, când la izvor şi la capela construită aici ajungeau câteva mii de oameni. Lângă izvor a fost aşezată o cutie pentru donaţii şi s-a născut ideea ridicării unei mănăstiri. Obiceiul s-a păstrat până astăzi, dar numeroşi credincioşi vin la mănăstire şi în ziua de Bobotează.
O mănăstire ridicată în trei luni
Dorinţa generosului donator a fost dusă la îndeplinire de ieromonahul Macarie, plecat în tinereţe să se închine la locurile sfinte din Ierusalim. După reîntoarcerea în ţară, a fost tuns monah şi a revenit în ţinuturile natale cărăşene, unde i s-a încredinţat sarcina de a ridica mănăstirea Vasiova. A reuşit să ridice lăcaşul de cult în doar trei luni, cu ajutorul sculptorului Petru Oancea, şi a trăit aici 44 de ani, o bună parte din timp fiind dedicată povăţuirii credincioşilor. La început a fost o mănăstire de călugări, ulterior devenind un aşezământ de maici, şi a avut parte de preoţi cu mult har. Biserica mănăstirii a fost sfinţită în vara anului 1907, în ajunul praznicului Sfântului Prooroc Ilie,
Biserica, zidită din cărămidă, are planul în formă de cruce, o lungime de 15 metri şi jumătate şi o lăţime de şapte metri, iar deasupra pridvorului se înalţă două turle. Naosul este despărţit de pronaos prin doi stâlpi de lemn care susţin şi balconul pentru cor, iconostasul este sculptat în lemn de stejar de o echipă de meşteri din judeţul Neamţ, cu motive ornamentale vegetale, inspirate din tradiţia ortodoxă, iconostasul vechi şi altarul au fost pictate în 1947 de către pictorul Ştefan Ionescu iar pardoseala bisericii este din mozaic, cu motive geometrice. În 1938, stareţa mănăstirii a început construirea unei clădiri cu etaj pentru chiliile celor o sută de măicuţe şi pentru atelierele de ţesătorie.
Desfiinţată de comunişti şi retrocedată Episcopiei Caransebeşului
Mănăstirea a fost închisă în 1958, întreaga avere a mănăstirii a fost trecută în proprietatea statului, aşezământul monahal a fost desfiinţat şi călugăriţele au fost nevoite să părăsească aşezământul. Au rămas doar câteva maici care au continuat să se ocupe de îngrijirea bisericii. Mănăstirea a fost transformată în sanatoriu TBC pentru copii şi apoi într-o şcoală ajutătoare, clădirea fiind retrocedată Episcopiei Caransebeşului în anii postdecembrişti. La mănăstirea Vasiova există acum din nou o viaţă monahală, s-a amenajat un paraclis de iarnă şi un foişor de vară în curtea mănăstirii, iar cele 12 călugăriţe care trăiesc aici se ocupă cu grădinăritul şi creşterea albinelor, dar lucrează şi în atelierele de pictură, broderie şi croitorie.
Mănăstirea, una din cele mai importante din Episcopia Caransebeşului, este vizitată de mulţi pelerini care găsesc aici locuri de cazare în care pot sta, după tradiţia mănăstirească, trei zile.
Există aici şi o bibliotecă şi se lucrează la amenajarea unui muzeu mănăstiresc, întregul ansamblu fiind în curs de restaurare.
Surse foto: wikipedia.org, infopensiuni.ro, caon.ro, info-herodot.ro, fototecaortodoxiei.ro, bocsacs.wordpress.com, sfinx777.wordpress.com, infocs.ro
