Valea Troașului, locul de basm plin de minunății prea puțin cunoscute FOTO

Săvârşin a devenit una din cele mai cunoscute localităţi ale judeţului Arad, deoarece aici se află un castel al Regelui Mihai, devenit de mai mulţi ani obiectiv turistic care a atras o mulţime de vizitatori, atât din întreaga ţară cât şi de peste hotare. Castelul, construit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, a fost reconstruit în actuala formă în 1870 iar Regele l-a cumpărat în 1943.

Deteriorat în bună parte după de a fost naţionalizat, castelul  a fost restaurat de familia regală după ce i-a fost retrocedat, şi şi-a recăpătat strălucirea de odinioară. S-a împlinit anul de când Regele Mihai a trecut la cele veşnice, dar oamenii şi acele locuri pe care le-a iubit nespus îi vor păstra multă vreme de-acum încolo amintirea, aşa cum s-a întâmplat şi în lungii ani de nedrept exil. Nici Regele n-a uitat vreo clipă acest colţ de rai, în care a fost întotdeauna atât de fericit.

Valea de basm, un loc drag Regelui Mihai

Cei care ajung la Săvârşin sunt dornici să viziteze castelul şi parcul care-l înconjoară, dar nu departe de comună, se află unul din cele mai pitoreşti locuri ale judeţului, mult mai puţin cunoscut. Este Valea Troaşului, o lume de basm cu păduri întinse, cascade şi repezişuri ale izvoarelor de munte, în care orice urmă de civilizaţie este lăsată în urmă de peisajul aproape sălbatic, de o frumuseţe aparte, indiferent de anotimp.

Ca multe alte locuri din ţară, şi această vale, pe care sunt aşezate două vechi sate de munte atestate documentar încă din Evul Mediu – Temeşeşti şi Troaş – este ştiută mai mult de oamenii locului, aproape singurii care au privilegiul de a se bucura de frumuseţile ei. În tinereţea sa, Regele Mihai cutreiera pădurile cu maşinile sale de teren şi vâna prin pădurile populate cu cerbi, căprioare şi mistreţi, care se întind de-a lungul văii, ori de câte ori avea prilejul de a petrece câteva zile liniştite la castelul său din Săvârşin.

Curiozităţi în satele de munte

Cei care sunt interesaţi şi de alte lucruri inedite şi necunoscute din zonă, pot vizita la Săvârşin  casa memorială Eugen Popa cu o colecţie de artă decorativă din Extremul Orient, piese de mobilier care au aparţinut familiei, o colecţie de etnografie, grafică şi picturi semnate de Eugen Popa şi Eugenia Hagiu. Un muzeu de etnografie şi istorie locală există şi la Temeşeşti, înfiinţat de regretatul învăţător Iosif Dohangie, un pasionat al istoriei locului şi al artei populare. El a adunat cu migală, de-a lungul anilor, obiecte de uz casnic, unelte de lemn, războiae de ţesut, lăzi de zestre, costume populare, ţesături, icoane şi ceramică specifice locului şi a amenajat în sat un mic punct muzeistic.

La Troaş se află situl arheologic „Dâmbul Tătarilor” şi „Gomile”, unde s-a descoperit o aşezare neolitică fortificată de la jumătatea mileniului al II-lea î.d.Ch. iar la Săvârşin s-au păstrat urmele uneia dintre cele mai importante fortificaţii dacice din ţară, cu un inventar foarte bogat, care ar putea fi, după unii cercetători, chiar antica Ziridava, menţionată de geograful Ptolemeu. Din Ajun până în a doua zi de Crăciun, dubaşii din Săvârşin, cei mai cunoscuţi colindători din vestul ţării, primiţi cu mare drag de Regele Mihai care obişnuia să petreacă sărbătorile Crăciunului la reşedinţa sa de pe Valea Mureşului, lasă celor aflaţi în localitate amintiri de neuitat, ei păstrând nealterat un străvechi obicei de o frumuseţe deosebită, caracteristic acelei zone.

Un vechi monument istoric, ascuns de ochii lumii

La Troaş se află o veche bisericuţă de lemn cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi”, care se află pe lista monumentelor istorice. Este cea mai veche biserică de lemn de pe valea Mureşului inferior, ridicată cel mai probabil de un meşter local. Numele acestuia, Matei, şi anul 1782 sunt gravate cu litere chirilice pe un colţ al mesei din altar şi aceasta e considerată data la care a fost ridicată biserica, dar probabil, construirea ei a început mult mai devreme. Iniţial a fost construită la intrarea în sat, pe locul numit Buza Cărunţii, şi în anul 1875 a fost mutată pe Dâmbul Crucii, unde se află şi astăzi.

Biserica are o fundaţie de piatră pe care sunt aşezate tălpi masive, din lemn, iar deasupra pronaosului se află turnul, sprijinit pe grinzi. Lăcaşul de cult este acoperit cu şiţă. A fost pictată în 1812 de zugravul Nicolae din Lupşa Mare, aşa cum reiese dintr-o inscripţie cu litere chirilice. Acesta a redat scenele religioase potrivit tradiţiei ortodoxe. Pe uşile diaconeşti sunt pictate chipurile Arhanghelilor Mihail şi Gavriil, iar pe cele împărăteşti, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Catapeteasma este construită din lemn de stejar şi pe ea se mai păstrează chipul Mântuitorului, cu Evanghelia deschisă, şi cel al Maicii Domnului, cu pruncul Iisus în braţe. Se disting, de asemenea, chipurile proorocilor din Vechiul Testament. Pictura se mai păstrează pe peretele de miazănoapte, pe cel vestic, cu Iisus în centru la Judecata de Apoi şi pe boltă, unde au fost pictate scene biblice, pe restul laturilor pictura fiind aproape complet ştearsă.

Din vechile obiecte de cult s-au păstrat sfânta masă – o lespede de piatră susţinută de un picior de piatră îngropat în pământ, în altar – şi chivotul de lemn aflat pe masa din altar, pe care e trecut anul 1875. Localnicii şi-au construit în anul 1941 o biserică nouă, din cărămidă iar în bisericuţa de lemn nu se mai oficiază slujbe, dar părintele Teodor Dacian Ilica, preotul care slujeşte la Troaş, îşi doreşte ca biserica să fie redeschisă, să-şi recapete menirea religioasă şi să devină un punct de atracţie turistică.

Surse foto: arq.ro, wikipedia.org, pintago.ro, aradcityguide.ro, mediafax.ro, cotidianul.ro