Muzician în Timișoara: „Suntem cel mai tare oraș din țara asta, ca...

Muzician în Timișoara: „Suntem cel mai tare oraș din țara asta, ca potențial“

0
DISTRIBUIȚI

Sergiu Mihai Popovici este o figură cunoscută în rândul amatorilor de rock din Timișoara, numele lui fiind legat de o serie de trupe și proiecte din această zonă. Născut în 1977, Sergiu a moștenit dragostea pentru muzică de la bunicul din partea mamei (care era muzician profesionist în corul filarmonicii) și de la părinții săi, și ei mari melomani. După câteva lecții de pian (la grădiniță) și ore de chitară alături de Ilie Stepan, Sergiu a întrerupt o vreme această pasiune, revenind la studiul chitării în pubertate.

„Am reînceput să învăț riff-urile care mi se păreau mie că le pot reproduce, să mă afund în audiții nenumărate, asta pe la 12 ani. Nu m-am oprit nici acum să deslușesc singur tainele chitării electrice, ale rock-ului și-n paralel și tobele fiindcă de mic am fost pasionat de ritm. La începutul clasei a VII-a l-am cunoscut pe Alin Rusu. Au urmat ani de audiții și planuri neconcretizate, fiindcă nu erau scule și nici săli de repetiții. Ne-am luat un set modest de tobe doina românesc și eu chitară electrică Reghin – second hand, care o băgam prin magnetofoane și radiouri pentru overdrive. Am avut un proiect cu care am facut doar o repetie la Agronomie în 1994, acolo i-am văzut prima oară pe Coco (n.n. Corin Mariș din trupa Persona) și pe Vita (n.n. Octavian Horvath solistul Implant pentru Refuz și Blazzaj) care puneau bazele formației Psycho Pampers. În vara anului 1995 Alin Rusu a fost cooptat de către Bozo (n.n. Alex Mitrofan) ți m-a atras și pe mine. Așa s-a născut formația Radical din Cal, care în 1998 a devenit Radical Din Val, după ceva fluctuații de membri“, a povestit Sergiu despre începuturile sale muzicale.

De-a lungul anilor, tânărul a colaborat cu o serie de trupe și proiecte cunoscute pe scena locală cum ar fi Argus, Fogland, Haos, Kultika, Stone Fixion, Umbre Zidite, Guranii sau Vals Hedone și s-a adaptat diverselor stiluri muzicale datorită faptului că a ascultat o sumedenie de genuri.

„Am fost colaborator sau suplinitor în multe trupe și membru deplin doar în Radical din Val, Radical din Cal, Stone Fixion sau Kultika. Pe plan muzical reușesc să mă adaptez datorită experienței și a multor genuri muzicale ascultate. Mă adaptez și datorită studiului personal mai ales în ceea ce privește percuția. Nu-s cel mai bun instrumentist dinlume dar am simțul genurilor sau modul de a face muzică, în ce «film» artistic se află formația. Nu asta e problema, ci comunicarea cu oamenii, relațiile dintre muzicieni. Aici i-am dezamăgit pe mulți, dar și pe mine m-au dezamăgit mulți…“, a mărturisit Sergiu.

Încă de la vârsta de șapte ani, Sergiu Mihai Popovici a început să colecționeze benzi de magnetofon și grație părinților săi care aveau la rândul lor o colecție de benzi și viniluri clasic-rock, ușor – ușor și-a creat o impresionantă colecție de casete audio, care în zilele noastre numără peste opt mii de bucăți.

„Prima casetă am primit-o pe la 10 ani și pe măsură ce treceau anii, fratele meu – care e mai mare cu trei ani decât mine – făcea rost de tot mai multă muzică. Împrumutate de la colegi de școală și liceu, în special de la UFO (n.n. Florin Unguraș – creatorul festivalului TM Base). În 1990 a apărut și magazinul Rocka Rolla a lui Emil Biebel. În 1995 a apărut în Complexul Studențesc Bestial Music Shop, încă un magazin de casete de muzică pe felia mea. De ce am început să le strâng? Pentru că trebuia să le am, nu le ascultam doar odată. E ca un drog îți vine să revii să le tot reasculți… și-s biblioteci întregi. Muzica e pasiunea vieții mele, nu neapărat concertele și nici faptul de a cânta, ci muzica în sine.


În totalitatea ei“, spune el.

Cei mai buni la rock

În comparație cu vremurile care au urmat imediat după Revoluția din 1989, scena muzicală timișoreană rock actuală este mult diferită. Iar atunci când vine vorba de publicul local care merge la concertele de rock, Sergiu e de părere că lipsește… omogenitatea.

„Acuma sunt scule și posibilități dar a dispărut interesul publicului, a dispărut așa zisul spirit al vremii. Atunci nu erau nici scule, nici săli de repetiții și nici locații de cântat. Acum sunt de toate. Dar nu mai e interesul, nici al muzicienilor nici al publicului. S-a câștigat pe o parte, s-a pierdut pe alta. E bine că există scule și tot… în rău – s-au dus vremurile… vorba aia, toate la vremea lor, nici mai devreme, nici mai târziu. Scena românească de rock a pierdut etape. Nu avem cultură (sau subcultură) underground și nici rock sau muzică modernă datorită celor 45 de ani de comunism, când nu era agreată forma asta de divertisment de către sistem. Publicul care merge la concertele rock în 2019 este OK, dar lipsește omogenitatea, mi se pare ușor superficial. Motivul e distracția, entertainmentul, dar nu neapărat de a fi curioși de concerte sau să susțin mișcarea. Oricum, decât deloc, e bine și așa. Desigur nu e ca-n anii ’90. Lumea nu mai e ca-n anii ăia, de când cu internetul și cu posibilitățile de entertainment și social-media. Nici muzica nu mai e cum era, nici industria muzicală, nici formatele, nici show-business-ul, nici felul de a face muzică“, a spus tânărul meloman.

Râmânând la capitolul scena muzicală locală, Sergiu e de părere că multe trupe timișorene au reușit să ofere reprezentativitate mișcării.

„Cele mai reprezentative formații timișorene de-a lungul timpurilor au fost Sfinții/Phoenix, Pro Musica, Celelalte Cuvinte, Survolaj, Implant pentru Refuz, Neurotica, Negură Bunget (cea mai cunoscută trupă pe plan internațional românească a tuturor timpurilor). Dintre acestea noi, The Different Class au potențial și Diluvian Collapse (ex. Bleed Your Eyes) dar ar trebui să cânte pe afară, ambele. Persona ar fi meritat să fie pe piața europeană. Mai sunt trupe unele dintre ele care sunt necunoscute și pe plan local dar care aveau ceva de oferit, chiar nu le-am enumerat pe toate“, este de părere melomanul.

Având în vedere că orașul nostru se pregătește intens pentru 2021, anul în care Timișoara va deveni capitală europeană a culturii, Sergiu consideră că orașul nostru va face față cu brio acestei desemnări.

„De ce nu ar face față cu brio Timișoara ca și capitală europeană culturală? Suntem cel mai tare oraș din țara asta ca potențial. O spun sincer chiar dacă nu e demonstrat dar ca potențial așa e. În muzică, în rock Timișoara din anii ’60 a fost tot timpul the best. Știu, întodeauna vor fi cârcotași, dar am enumerat trupe. Nici un oraș din țara asta nu se poate lăuda cu nume cum am dat eu exemple, nici unul, nici măcar capitala București“, spune Sergiu.

Și pentru că microbul numit muzică nu dispare niciodată, la capitolul planuri de viitor, Sergiu intenționează să reia activitatea formației Stone Fixion. Asta chiar dacă ultima repetiție a trupei a fost cu mai bine de cinci ani în urmă… și timpul zboară cu o viteză deosebită în zilele noastre…

„Planuri de viitor… sunt aceleași de vreo cinci ani. Să refac sala de repetiții, să-mi refac componența trupei Stone Fixion, să înregistrez ceva material și ceva concerte… locale, cel puțin. Dar nu e nicio grabă. Nu mai e stresul de acum 5 – 10 – 20 de ani. Faci ce-ți place cum reușesti până la final, evident dacă reușești…pentru că e o chestie sisifică și nu prea am timp și energie, am doar momente. Trăiesc într-un vortex cyclic de timp ciudat în care parcă s-a comprimat totul, parcă au intrat zielele-n sac. De aceea nici nu voi spune vreodată că formația mea s-a destrămat, deși ultima repetiție a fost acum cinci ani și jumătate. Se va destrăma doar când voi hotări eu“, spune el.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.