
După cum nu mai e o surpriză pentru nimeni faptul că iarna ne ia întotdeauna pe nepregătite, o cutumă a locurilor noastre spune că la începutul fiecărui an se desfășoară un concert ABRA. Unde altundeva, decât la Timișoara, locul unde legendara trupă a luat naștere prin 1984. La-nceput de 2019 lucrurile au intrat în normalitate, odată cu recitalul susținut sâmbătă seara de membrii trupei ABRA la Reflektor Venue, pe o vreme nu foarte prietenoasă.
În contrast cu peisajul iernatic de afară, trupa alcătuită din Adrian Dinu-Schwartz, Christian Podratzky, Horea Crișovan și Florin Cvașa le-a oferit celor prezenți o seară caldă împodobită cu o audiție subtilă, croită special pentru acei reprezentanți ai rasei umane care consideră că actul artistic muzical nu se rezumă la câteva „la-la“-uri ușor fredonabile.
Stilistic muzica celor de la ABRA se încadrează în folk – rock – ul de factură „oldschool“, iar o bună parte a spectatorilor veniți la recitalul de aseară s-au scufundat în butoiul cu melancolie, amintindu-și vremuri trecute. „Filmul“ serii a inclus momente nostalgice , de genul celor în care te afli pe un peron plin de călători în care oamenii fac semne cu batista la plecarea unui tren din gară, clipe care rămân întipărite adânc în memoria participanților.
Dincolo de virtuozitatea tehnică a celor patru mușchetari, recitalurile băieților au un plus de originalitate datorită simbiozei mirifice dintre muzică și text. Concertele ABRA sunt cât se pooate de sincere, poate prea dezbrăcate de „brizbriz-uri ” specifice vremurile actuale, de o naturalețe șocantă. Alături de piese binecunoscute din discografia trupei, ABRA a cântat și trei melodii noi (printre care s-au numărat „Alchimie“ și „Insist și persist“) care vor fi incluse pe următorul material discografic al trupei programat să apară în cursul anului 2019, iar proiecțiile de la fața locului au colorat cât se poate de inspirat o seară memorabilă.
Unicul moment mai puțin inspirat al concertului din Reflektor Venue a fost cel în care trupa a cântat „Fragile“ din repertoriul lui Sting. Nu e vorba de interpretare, căci băieții au etalat la fața locului o variantă „meseriașă“ ci de ideea conform căreia spectatorii ABRA nu au nevoie de preluări. Avem atât de multe formații care „măcelăresc“ mai mult sau mai puțin inspirat piese din repertoriul altora încât ne așteptăm ca trupe de calibrul ABRA să ne încânte cu creațiile proprii. Exclusiv. Nu cu cover-uri, oricât de bine ar fi ele interpretate.
Un articol mai mult decat exagerat…