Secretele Timișului. Istoria Nădragului, localitatea din munți cu peisaje de vis în orice anotimp FOTO

Aflată în partea de nord-est a judeţului Timiş, comuna Nădrag este aşezată la poalele vârfului Padeş din Munţii Poiana Ruscă, de care o desparte o distanţă de aproximativ 20 de kilometri care poate fi străbătută relativ uşor cu maşina pe un drum forestier pietruit care străbate o pădure deasă de brazi, până în locul numit „Dâmbul cu fier”. Tot aici se află şi cabana „Căprioru”, dar după închiderea fabricii „Ciocanul Nădrag”, în anii ʹ90, aceasta a fost vândută la licitaţie şi, cel puţin deocamdată, este închisă pentru turişti.

Mărirea şi decăderea comunei

Aşezată pe văi închise, localitatea este atestată documentar încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea într-un raport al capitlului din Arad, când era proprietate regală, iar o cetate care a existat aici a fost distrusă în timpul stăpânirii turceşti. Minereurile existente în zonă au fost exploatate din cele mai vechi timpuri însă despre un minerit modern se poate vorbi doar după 1845, când minele de fier aflate aici au început să fie exploatate de austrieci şi au fost aduşi primii colonişti germani. O firmă vieneză a construit primele ateliere de prelucrare a fierului, au fost aduşi noi colonişti slovaci, maghiari, români şi chiar ţigani, fiecare comunitate şi-a format o colonie proprie, dar germanii continuau să fie cei mai numeroşi.

În 1872, societatea minieră a devenit Societatea industrială a fierului şi până după primul război mondial au fost construite furnale, o oţelărie şi o turnătorie, un laminor, uzine de  valţuri şi de maşini, o fabrică de maşini şi unelte agricole. Uzina s-a reorganizat după Marea Unire şi a devenit parte a societăţii „Titan-Nădrag-Călan”, iar Nădragul a început să fie populat cu tot mai mulţi locuitori români. Deşi uzina a continuat să se dezvolte şi în anii regimului comunist iar Nădragul devenise aproape un mic orăşel, după ce fabrica de laminate şi-a închis porţile, aşezarea, destul de izolată, a căzut în uitare.

Vandalismul a compromis turismul

Între Găvojdia şi Nădrag, până la poalele vîrfului Padeş, pe o distanţă de 25 de kilometri, circula, încă din 1896, o celebră mocăniţă, pe o cale ferată îngustă, transportând toate materialele necesare. Din Nădrag, liniile urcau pe mai multe văi, până sub vârful Padeş şi la cabanele din zonă, iar în 1914, în Munţii Poiana Ruscă, nu departe de Nădrag, a fost ridicat un monument al turistului cu un text în limba maghiară care îi îndeamnă pe cei care străbat fermecătoarele locuri să uite de toate grijile pentru a putea fi fericiţi.

O parte din linii au fost demontate încă de la sfârşitul anilor ʹ50, când au fost înlocuite cu transportul auto, iar la mijlocul anilor ʹ90 au fost demontate toate liniile, ratându-se astfel o excelentă oportunitate de turism în zonă. Doar o locomotivă şi două vagoane care sunt expuse la intrarea în Nădrag mai amintesc de mocăniţa de altădată. Pitorescul aşezării a mai atras apoi, ani de-a rândul, mai mulţi pictori, care au organizat aici o tabără de creaţie.

Posibile atracţii turistice

Şi astăzi, la poalele Padeşului se mai pot vedea vechile mine din care se extrăgea odinioară minereul de fier, iar din vârful muntelui, care atinge o înălţime de 1380 de metri, se deschide o panoramă splendidă, în toate anotimpurile, inclusiv iarna, când totul e acoperit de zăpada imaculată care acoperă muntele chiar şi în luna martie.  Pe vreme senină, privirea poate cuprinde întinsa câmpie bănăţeană prin care şerpuieşte molcom râul Timiş, dar şi fascinantul peisaj muntos dinspre nord, cu suişuri şi coborâşuri, spre Făget şi Coşava, şi mai departe, spre Deva şi Hunedoara.

În Nădrag se mai păstrează şi un lăcaş de cult care aminteşte de coloniştii de altădată, şi bisericile ortodoxe care sunt, la rândul lor, o mărturie a istoriei locului.

O dată cu sosirea primilor colonişti, a venit şi un preot catolic şi s-a improvizat un lăcaş de cult chiar în vecinătatea exploatărilor din „Dâmbul cu fier”, dar biserica romano-catolică construită în centrul localităţii, cu sprijinul Societăţii Metalurgice Nădrag şi a credincioşilor, a fost sfinţită abia în 4 iunie 1928.

La Nădrag a existat o bisericuţă de lemn construită la jumătatea secolului al XIX-lea dar aceasta a fost demolată în anul 1900, când s-a construit actuala biserică, la iniţiativa medicului Ilie Petrasko, baron de Cornea, cu ajutoul Societăţii de preluacrare a fierului din Nădrag şi a enoriaşilor din aşezare. În 1929, când biserica a fost renovată, în globul crucii din turnul bisericii s-a găsit o scrisoare care consemna că întreprinzătorul David Berneanţu era cel care ridicase crucea şi o aşezase pe turn în 24 septembrie 1900, dar aceasta a fost înlocuită cu ocazia renovării, noua cruce fiind sfinţită la 11 septembrie 1929.

În satul aparţinător Crivina, se află biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, care a fost ridicată în 1854 şi pictată în 1855 de Lazăr Zbaganul din Lugoj. Pictura, deteriorată în timp, a fost refăcută în 1968.

Surse foto: primarianadrag.ro, redesteptarea.ro, nelucraciun.wordpress.com, banatera.eu