Cristi Iakab & The Road Band a a lansat zilele trecute melodia „Pluto – Marte“, regia noului videoclip al binecunoscutei trupe din Reșița fiind semnată de Alex Fota. Cristi Iakab, artistul care a concertat de mai multe ori cu succes şi în cluburile din Timişoara, s-a născut în 27 mai 1978 în Reşiţa și a devenit atras de muzică încă din copilărie.
După ce a petrecut câţiva ani în Elveţia, unde a început să cânte în diverse trupe, în 1994 s-a întors în ţara noastră și a fost membru fondator în trupa Screaming Heads. De-a lungul anilor, artistul a avut colaborări cu Anca Ţurcaşiu, Adrian Enache sau Oana Sârbu, iar din 2000 artistul a fondat trupa Road Band. Alături de el, în această formație se mai află Lorand Balogh (clape-backing vocal), Cristi Iakab Jr. (baterie) și Andrei Giulvezan (bas). Primul videoclip al formației Cristi Iakab & The Road Band a apărut acum doi ani sub numele de „Îngerii plâng“. Cu ocazia lansării noului videoclip, am realizat un interviu cu Cristi Iakab.
– În 2017 ai lansat videoclipul „Îngerii plâng“. Cum a fost primită piesă de public?
– Îngerii Plâng a fost o piesă cu un feedback foarte bun și o reușită pentru noi din multe puncte de vedere. Al producției, de care s-a ocupat Marius Pop, care dealtfel se ocupă și în prezent de materialul nostru în lucru, a fost o reușită și din punct de vedere al videoclipului unde regizorul Iura Luncașu a făcut că piesă să strălucească și din punct de vedere al mesajului vizual.
– De unde a venit inspirația pentru noua melodie „Pluto – Marte“?
– Ne-am hotărât să abordăm și muzică diferită față de ce se ascultă în prezent la posturile de radio comerciale dar în același timp să rămâi ca ascultător cu piesa în ureche… Piesa nouă „Pluto Marte” a avut mai multe forme până ne-am hotărât la varianta finală de studio pe care o puteți asculta astăzi. În opinia mea este o piesă cu tentă live înregistrată în studio. Se presupune că pe teritoriul Persiei a existat cândva o civilizație extraterestră care a contribuit la evoluția omului pe Pământ. Mi se pare interesant să faci o piesă de genul asta. De ce nu? Se întâmplă să te saturi de mesaje de iubire, despărțire, sărutat, ochi, gură, atingeri sau sex. Avem și piese de genul menționat mai sus dar nu ne dorim doar atât. O schimbare este mereu binevenită.
– Ai cântat de multe ori în Timișoara. Cum ți se pare publicul de aici?
– Da… ne-au plăcut mereu cântările în Timișoara. Cred că este important să conștientizăm ca artiști, că publicul se schimbă mereu… peste tot. În cazul ăsta ai varianta de a te schimba după tendințe și public și să ajungi în România un artist pop notoriu dacă ai anumite calități, sau să convingi un public că indiferent ce cânți, cânți foarte bine și ai ceva de spus.
De multe ori avem tendința de a da vina pe public ca fiind poate needucat din punct de vedere muzical. Dacă este așa, noi de pe scenă trebuie să reușim să le captăm atenția și să contribuim cât putem la educația muzicală de care vorbeam. Muzica se schimbă fie că ne place sau nu. Mereu va exista un public care să aprecieze ce faci că artist. Fie el mai mare sau mai mic,mai educat sau needucat.
– Cum ți se pare că s-a schimbat muzică românească rock și pop în ultimii ani?
– Consider că a existat o evoluție considerabilă în muzica pop. Sună mai bine decât în urmă cu 15 ani. Asta din cauza că a rămas cam singurul gen muzical pe care îl asculți la radio , tv sau le găsești la sugestii Youtube în România din abundență și sunt la distanță de un click (copiii înghit mereu gălușca). Și uite așa a crescut și s-a îmbunătățit firește. Sunt puțin sătul de muzica pop dar aș minți să spun că nu sunt și artișți pop care îmi plac. Mi-a plăcut destul de mult piesa Antiexemplu-Carla’s Dreams . Un lucru bun pe care l-am remarcat este că artiștii pop se afișează cu banduri live de câțiva ani încoace și câteva din ele sună extrem de bine în live. Dacă s-ar fi difuzat mai mult rock, sigur ar fi existat o evoluție considerabilă în rock. Există câteva posturi de radio mai micuțe care mai difuzează și muzică underground sau muzică pe care nu o auzi pe alte posturi. Posturile astea radio le ascult și eu în mașină. Totuși rockul nu este o cauza pierdută. Sper pentru noi că români ca rockul să nu fie! Așa sper și pentru alte genuri muzicale pe care nu le prea auzi difuzate. Avem o mare tendință de a ne aplatiza să sunăm și să cântăm toți la fel. Asta este periculos.
– Cum vezi tu scena muzicală timișoreana actuală?
– Sunt câteva trupe și instrumentiști pe care îi urmăresc cu drag din Timișoara.Trupe care la rândul lor au făcut ce trebuie să poată trăi din muzică și să aibă continuitate. Aș putea enumera foarte multe dintre ele pentru că se face să ne și cunoaștem, dar îmi este teamă că nu s-ar termina interviul…Aici mă refer la artișți care au muzca proprie cât și artiști de cover.Totuși,eu fiind și ghitarist am să dau câteva nume de chitariști timișoreni pe care i-am urmărit sau îi urmăresc și îmi plac: Horea Crișovan,Loris Negruț, Gabi Muzicas, Silviu Dan Iliescu. Scena timișoreană și nu numai , diferă de la un artist la altul. Pentru unii e bună pentru alții nu. Consider că sunt foarte importante cluburile unde se organizează evenimente cu muzică live. Cu cât mai multe ,cu atât mai bine.
– Când scoți albumul de debut și ce planuri aveți pentru 2019?
– Mi-am dat seama că nu pot să plănuiesc o dată fixă. Sunt mulți factori care nu țin de mine. Cert este că mai avem câteva piese imprimate care mai necesită mixaj și masterizare. Planul nostru este să continuăm să compunem și să cântăm la cât mai multe evenimente, atâta timp cât avem energie și inspirație.
