Deşi numărul străinilor s-au rărit în ultima perioadă din cauza situaţiei clubului. ACS Poli s-a uitat la „piaţa externă” încă din primul sezon al noului proiect, când echipa timişoreană beneficia de fonduri direct de la autorităţi. De-a lungul anilor, pe lângă jucători aduşi din Serbia ori Spania, gruparea bănăţeană s-a evidenţiat şi prin mutări exotice, din ţări precum Curacao sau Republica Capului Verde. Cu mici excepţii campaniile de achiziţii s-au dovedit a fi eşecuri direct proporţionale cu performanţele ulterioare ale formaţiei aflate acum la coada clasamentului în B.
Structura noii echipe în vara lui 2012 era bazată pe câteva nume mai importante selectate de la ACS Recaş şi jucători rămaşi de la vechea FC Politehnica. Încă din primul sezon, petrecut în Liga a II-a, ACS Poli a primit însă întăriri „din vecini”. Aşa cum a fost cazul fundaşilor sârbi Aleksandar Petrovic şi Marko Marovic, dar şi a mai puţin folositului macedonean Sakir Redzepi. Dacă aceşti fotbalişti au avut o oarecare utilitate, cu primii doi promovându-se în elită, prima participare în elită a însemnat un fiasco datorat în bună măsură deciziilor hazardate din birouri.
De la Furtado la Pedro Henrique
Clubul era condus la începuturi de Florenţiu Staicu, preşedinte, iar de transferuri se ocupa din funcţia de manager sportiv, Călin Rosenblum. Banii veneau în continuare de la autorităţi, nu erau cheltuiţi pe sume de transfer, dar cu siguranţă puteau fi atraşi sportivi de calitate cu salariile de atunci. În schimb, pe Bega au sosit mai întâi jucători precum capverdianul Jose Emilio Furtado sau venezueleanul Jorge Ruiz. Primul a plecat cu scandal, după un conflict aprins chiar cu Staicu, iar cel din urmă a bifat doar 33 de minute în Liga I. Ambii au avut realizări „zero”. Dacă în acea vară din 2013 au sosit şi jucători mai utili, tocmai pentru că ei erau deja rulaţi în România, aşa cum e cazul portughezului Nuno Claro sau al italo-argentinianului Nicolas Gorobsov. Iarna următoare deciziile au fost cel puţin neinspirate. Din cei cinci străini sosiţi niciunul „nu a puşcat”, aşa cum dorea Rosenblum. Albanezul Edon Hasani sau englezul Wilson Kneeshaw rămân la capitolul „exotism” în istoria clubului, la fel ca multe alte mutări. Nici măcar celebrul Mansour nu a mai găsit drumul spre gol odată întors pe „Dan Păltinişanu”.
Revenită în B pentru ediţia 2014-15 şi cu un nou conducător care şi-a pus amprenta asupra transferurilor, în speţă ex-impresarul Ion Timofte, ACS Poli a găsit în continuare puţine soluţii cu adevărat utile la capitolul jucători din afara ţării. La reuşite, cu toate capriciile sale, poate fi trecut numele lui Pedro Henrique, poate cel mai bun atacant adus în club, dar şi singurul pentru care totodată s-a şi achitat (până la urmă) o sumă consistentă. Vârful brazilian şi-a făcut banii, teoretic, mai ales prin reuşitele de la barajul cu UTA, trei ani mai târziu. Alţi nou (şi de departe) veniţi nu au prins „cojocul” pe Bega. De pildă un alt brazilian, Carlos Eduardo, precum şi sârbul Milan Stavric. Nici Timofte nu a avut viaţă uşoară la conducerea bănăţenilor iar în iarna următoare a prezentat un jucător care din cauza unor probleme cu actele nu a putut intra oficial şi pe teren, vorbim de ivoriano-portughezul Victor Nikiema.
Invazie spaniolă şi „întăriri” din Curacao
Revenită în elită, la startul campionatului 2015-16 noua echipă managerială condusă acum de Daniel Stanciu a optat pentru o campanie spectaculoasă, chiar înaintea blocajului instituit de Curtea de Conturi pe sumele care veneau de la autorităţile locale şi judeţene. Au venit atunci mai întâi trei spanioli, dintre care doi au făcut o figură cât de cât frumoasă, aproape pe măsura numelor „de vedetă” purtate, e vorba de Fernando Llorente şi Javier Hernandez. De atlfel, ultimul e şi printre puţinii jucători care au evoluat la un nivel destul de înalt după părăsirea Timişoarei. Mijlocaşul ofensiv care a adus o victorie cu FCSB e şi în prezent în prima ligă a Poloniei, la Cracovia Krakow. Tot atunci s-a realizat însă şi una dintre cel mai nefericite mutări, cea a bulgarului Georgi Sarmov, rămas în amintirea suporterilor tot după un meci cu bucureştenii, dar pentru un cu totul alt motiv, henţul uluitor comis în propriul careu. Nici „paradele” primului neamţ din echipă, Sascha Kirschstein, nu au fost privite cu ochi buni, acesta scăpând câteva mingi simple în propria poartă. A doua parte a acelui sezon a adus şi mai mult cuvântul „globalism” în vestiarele „Marelui oval”. Au sosit printre alţii, Prince Rajcomar şi Everon Pisas, jucători olandezi, dar cu origini în Caraibe (Curacao). Iar apariţii meteorice în echipă au avut şi Ross Jenkins (Anglia), Abel Suarez, Manu Torres (Spania) ori portarii Ram Strauss (Israel), Alex Nimely (Anglia/Liberia) şi Lys Gomis (Italia/Senegal). Şi, în fapt, mutări disperate după ce echipei îi rămăsese lupta pentru supravieţuire în play out.
Echilibru cu „Popică”
Dacă de obicei echipele româneşti ţinteau multe transferuri „de afară” pentru un obiectiv îndrăzneţ, la ACS Poli, în mod paradoxal, rezultatele apreciate au venit când mutările externe au fost la cele mai scăzute cote. Rămasă în prima ligă pe locul Rapidului, dar cu o depunctare record de -14 puncte, timişorenii conduşi de Ionuţ Popa au făcut „minunea” cu un minimum de jucători străini şi, de această dată, în mare parte eficienţi. Căci în ediţia 2016-17 pe Bega au evoluat doar „stranierii” Fernando Llorente (revenit), Pedro Henrique şi croaţii Leo Novak, Josip Soljic şi Josip Fucek.
Din păcate pentru gruparea timişoreană, după salvarea miraculoasă de la retrogradare, lecţiile nu au fost învăţate, căci s-au înregistrat noi transferuri hazardate.
Cap de listă în sezonul trecut, ultimul în elită, a fost ineficientul atacant brazilian Miguel Bianconi, urmat de fundaşul georgian Akaki Khubutia, cu doar două jocuri bifate şi cu bagajele făcute imediat. Pentru ca, mai târziu, când frâiele corabiei în derivă au fost preluate de Leo Grozavu, acesta să opteze şi pentru un jucător care nu a apucat să mai intre pe teren pentru timişoreni, argentinianul Esteban Ciacchieri.
Mutări şi în „sărăcie”
Ajunsă la „fundul sacului”, în insolvenţă şi în Liga a II-a, conducerea lui ACS Poli nu a abandonat „pistele” din străinătate. Astfel că, de-a lungul toamnei şi-au făcut apariţia în echipa pregătită pe rând de Ionel Ganea, Ştefan Nanu şi Călin Cojocaru câţiva jucători sârbi, un norvegian cu origini africane (Saibou Keita), precum şi un ghanez (Justice Opoku) şi un argentinian (Santiago Rudolf), dispăruţi rapid din lot. Noul manager general Valeriu Răchită a adus deja la rândul său destui străini. S-au alăturat echipei în iarnă moldovenii Eugen Sidorenco, Igor Ţîgîrlaş, Vadim Calugher, camerunezo-francezul Sorel Chemin şi fundaşii italieni Lorenzo Paramatti şi Sergio Uyi, ultimul cu origini nigeriene.
În ciuda câtorva mutări interesante de-a lungul anilor, cert e că transferurile internaţionale nu au fost un punct forte pentru ACS Poli. Motivele nereuşitelor sunt multiple, fie că a fost vorba de informaţii proaste, lipsa unei strategii adevărate sau pur şi simplu diletantism.
55 de jucători din afara ţării au fost „rulaţi” la ACS Poli. Cei mai mulţi (opt) au fost cetăţeni sârbi
32 de naţionalităţi de pe cinci continente (Europa, America de Sud, America de Nord, Africa şi Asia) au îmbrăcat tricoul echipei timişorene
Ţările din care provin străinii legitimaţi de ACS Poli (2012-2019):
Albania: Edon Hasani, Fabian Lokaj*
Anglia: Wilson Kneeshaw, Ross Jenkins, Alex Nimely
Argentina: Maximiliano Oliva, Nicolas Gorobsov, Santiago Rudolf Avaro, Esteban Chiacchieri*
Bosnia şi Herţegovina: Esmir Ahmetovic
Brazilia: Miguel Bianconi, Carlos Eduardo, Pedro Henrique
Bulgaria: Mario Kirev, Georgi Sarmov
Burkina Faso: Victor Nikiema*
Camerun: Sorel Chemin*
Cehia: Ram Strauss
Coasta de Fildeş: Victor Nikiema*
Croaţia: Josip Soljic, Josip Fucek, Leo Novak, Ivan Ćurjurić
Curacao: Everon Pisas, Prince Rajcomar
Elveţia: Fabian Lokaj*
Franţa: Sorel Chemin*
Georgia: Akaki Khubutia
Germania: Sascha Kirschstein
Ghana: Justice Opoku
Israel: Ram Strauss, Bar Aharoni*
Italia: Lorenzo Paramatti, Sergio Uyi, Nicolas Gorobsov, Santiago Rudolf Avaro, Lys Gomis
Liberia: Alex Nimely
Macedonia: Sakir Redzepi
Moldova: Vadim Calugher, Eugen Sidorenco, Igor Ţîgîrlaş
Nigeria: Sergio Uyi
Norvegia: Saibou Keita
Olanda: Everon Pisas, Prince Rajcomar
Portugalia: Nuno Claro, Jose Emilio Furtado
Republica Capului Verde: Rodirlei Duarte, Jose Emilio Furtado
Senegal: Mansour Gueye, Lys Gomis, Souleymane Keita
Serbia: Aleksandar Petrovic, Milan Stavric, Marko Marovic, Igor Basic, Andrej Mrkela, Dusan Ivanov, Danijel Morariju, Esmir Ahmetovic
Spania: Fernando Llorente, Javi Hernandez, Manu Torres, Abel Suarez, Rufino Segovia
Togo: Camaldine Abraw
Venezuela: Jorge Ruiz
*Nu a apucat să debuteze într-un joc oficial pentru ACS Poli (prima echipă)
- Cu italice sunt trecuţi jucătorii care au dublă cetăţenie
