p>
După ce Banatul a devenit o provincie a coroanei şi a Camerei imperiale habsburgice, stăpânirile asupra pământului a vechii nobilimi maghiare, anterioare ocupaţiei turceşti, nu au mai fost recunoscute iar în Banat au fost întemeiate mai multe aşezări cu colonişti de diferite naţii, aduşi din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană. În Banatul Montan au fost colonizaţi mai ales mineri şi meşteşugari din Tirol, Boemia, Styria sau Saxonia, şi au fost ajutaţi să-şi întemeieze aşezările, beneficiind de o serie de facilităţi.
Aşezările vechilor colonişti, transformate în sate de vacanţă
După emigrarea masivă a etnicilor germani, mai ales în perioada postdecembristă, multe dintre aşezările întemeiate de ei au supravieţuit datorită oportunităţilor turistice pe care le oferă, şi au devenit adevărate sate de vacanţă, în care, pe timpul verii mai ales, se reîntorc cu plăcere şi cei plecaţi. Unul dintre cele mai frumoase trasee montane, care străbate câteva aşezări întemeiate odinioară de colonişti, este cel care leagă Reşiţa de Semenic.
Întemeiată în 1792 cu colonişti germani şi slovaci într-o zonă acoperită cu păduri, pentru a tăia lemne şi a produce cărbunele de lemn necesar fabricilor metalurgice din Reşiţa, comuna Franzdorf, aflată la o altitudine de 600 de metri, a fost o aşezare deosebit de prosperă. Astăzi se numeşte Văliug, iar după ce locuitorii germani au plecat, comuna a devenit un sat de vacanţă şi e considerată una din cele mai frumoase staţiuni de agrement din Banatul Montan, mai ales datorită existenţei a două lacuri de acumulare, dar şi a peisajului extrem de pitoresc. Un punct de atracţie al comunei este şi biserica romano-catolică, în stil neogotic, neobişnuit pentru această zonă, construită din piatră, cărămidă şi beton, şi terminată în 1861.
Atracţii turistice în toate anotimpurile
Vechea localitate montană Wolfsberg, aşezată pe o muchie de deal, la o altitudine de peste 900 de metri, nu departe de locul în care se unesc trei pârâuri care au fost zăgăzuite, dând naştere lacului Trei-Ape. Satul se numeşte acum Gărâna şi aparţine de comuna Brebu Nou, al cărei vechi nume era Weidenthal.
Ambele aşezări au fost întemeiate în 1828 de colonişti veniţi din Boemia, dar după 1990 mai ales, aproape toţi etnicii germani au emigrat şi puţine case din cele două localităţi mai sunt locuite permanent.
Ski, jazz, expoziţie de sculptură şi muzeu
Multe case cu arhitectura specifică satelor de munte germane aparţin în continuare celor care au plecat în Germania şi sunt acum case de vacanţă, căci proprietarii lor se reîntorc cu drag în localitatea de baştină de câte ori au ocazia, ispitiţi de frumuseţea locurilor.
Astăzi este o localitate turistică foarte îndrăgită şi de alţi bănăţeni şi nu numai, atât pe timp de iarnă, când este un căutată de amatorii de ski, de munte şi de peisaj hibernal, cât şi de iubitorii de jazz sau de muzică folk, care se adună aici vara. Satul a devenit şi o adevărată tabără de creaţie pentru artişti, care au amenajat pe deal o expoziţie permanentă de sculptură, iar într-o casă din sat a fost amenajat şi un muzeu, în care se păstrează o mulţime de vechi obiecte şvăbeşti, care refac, fie şi în parte, atmosfera de altădată.
Cei care îşi fac planuri pentru zilele toride de vară şi vor să se bucure de soare şi apă, de peisaje superbe ori sunt amatori de pescuit sau de sporturi nautice, pot lua în calcul staţiunea Trei Ape de pe Semenic, aflată între Gărâna şi Brebu Nou, cu lacul care se întinde pe o suprafaţă de peste 50 de hectare şi cu numeroase hoteluri şi pensiuni care asigură serviciile necesare.
Surse foto: wikipedia.org, efoartebine.ro, eualegromania.ro, wikiwand.ro, adevarul.ro
