Lemnul care dăinuie de sute de ani. Biserici vechi de secole din...

Lemnul care dăinuie de sute de ani. Biserici vechi de secole din vestul țării, mărturia unor tradiții nemuritoare FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


p>

Vechi biserici de lemn se mai găsesc în număr destul de mare în vestul ţării, ascunse mai ales prin satele din zona montană.

Numai în judeţul Arad există mai bine de 40 de bisericuţe de lemn, care reprezintă o parte valoroasă a patrimoniului din această regiune, fiind mărturie a unor vechi tradiţii. Multe dintre ele sunt monumente istorice, în care vechea pictură este bine păstrată, dar  cele mai multe ar trebui restaurate. Chiar şi aşa, ele sunt din ce în ce mai căutate de turişti, în măsura în care drumurile de acces permit vizitarea lor.

Biserici de patrimoniu pe Valea Mureşului

Câteva vechi biserici care merită admirate se află în sate de pe Valea Mureşului, în zona Munţilor Zarandului. În satele Corbeşti şi Roşia Nouă care aparţin de comuna Petriş, se mai păstrează două bisericuţe de lemn pictate în urmă cu două veacuri, cum puţine mai pot fi văzute în ziua de azi. Biserica de lemn din Corbeşti, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, datează de pe la 1800 şi a fost adusă în sat pe la 1835. A fost pictată de Nicolae Zugravul din Lupşa, la fel ca cele din Roşia Nouă şi Juliţa. Lăcaşul de cult a fost lucrat cu toporul, din bârne de gorun aşezate pe o talpă de piatră, iar picturile meşterilor populari de pe ziduri, tavanul boltit şi iconostas sunt foarte bine păstrate şi se pot vedea şi astăzi. Acum însă, biserica este destul de deteriorată şi necesită reparaţii urgente.

Din 1808 e menţionată şi biserica de lemn din Roşia Nouă, care poartă hramul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” şi a fost ridicată de locuitorii din sat, împreună cu cei din satul vecin Obârşia. Aidoma celorlalte biserici de lemn, este construită din bârne groase de stejar iar pictura a fost realizată de Nicolae Zugravul din Lupşa Mare, în 1820. Icoanele, în a căror decoraţie se poate vedea influenţa barocă, sunt datate în secolul al XVIII-lea. Exteriorul bisericii a fost tencuit în 1943 dar potrivit tradiţiei, şi acesta fusese pictat. Biserica a fost renovată în urmă cu câţiva ani şi s-a reconstruit clopotniţa.

Biserica de lemn din Juliţa, sat care aparţine de comuna Vărădia de Mureş, are hramul „Intrarea Maicii Domnului în biserică” şi a fost ridicată de meşteri locali în 1787, în stilul arhaic al bisericilor din zonă. În urma ultimei restaurări s-a revenit la vechea înfăţişare a lăcaşului de cult dar restaurări interioare nu s-au făcut. Interiorul bisericii a fost pictat în 1813 de mai mulţi meşteri, alături de Nicolae din Lupşa Mare fiind cunoscuţi zugravii Simon Salaghi din Brad şi Nichifor Nandrolias, iar clopotul vechi care s-a mai păstrat a fost turnat în 1811, la Timişoara. În prezent, biserica face parte din patrimoniul Muzeului Naţional al Ţăranului Român.

Monument istoric într-un sat uitat de lume

În Ciunteşti, un sat uitat de lume într-o fundătură din nordul judeţului, la poalele Munţilor Codru Moma, se află biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, care, după tradiţie, ar fi fost construită în 1648, dar despre a cărei existenţă se ştie din 1725. Biserica, în formă de corabie, a fost ridicată din bârne scurte de gorun, tăiate cu toporul, iar tălpile bisericii au fost aşezate pe un şir de bolovani de râu.

Acum, biserica are o temelie de piatră şi este tencuită. Iniţial, pereţii au fost lipiţi cu pământ amestecat cu pleavă, peste care s-a aşternut un strat de argilă amestecată cu pleavă fină, şi au fost daţi apoi cu var. Aşa cum reiese dintr-o inscripţie cu litere chirilice, păstrată în biserică, interiorul bisericii a fost pictat în 1861 de zugravul bihorean Ioan Lăpuşanu, cu scene biblice zugrăvite în manieră bizantină, şi se mai păstrează vechi icoane de lemn, deosebit de valoroase şi foarte bine conservate.

Biserici din secolul al XVIII-lea pe valea Crişului Alb

Mai multe biserici de lemn care sunt pe lista monumentelor istorice se pot vedea în vestul judeţului Arad, în sate din apropierea Crişului Alb. Una dintre acestea, cu hramul „Sfinţii Cosma şi Damian”, se află în satul Vidra, comuna Vârfurile. Biserica ar fi fost construită în jurul anului 1724, aşa cum reiese din însemnări manuscrise făcute de preotul din sat pe o Cazanie a lui Varlaam, iar pictura bisericii şi a iconostrasului, din păcate păstrate doar în parte, sunt din 1851. Biserica a fost construită din lemn de stejar, acoperită cu şindrilă, şi se remarcă turnul de lemn, cu influenţe baroce, dar vechea pictură nu se mai păstrează. În prezent, biserica ar necesita ample lucrări de restaurare.

Nu departe de Vârfurile, în sate care aparţin de comuna Hălmagiu, se află mai multe bisericuţe de lemn care păstrează atmosfera vreacurilor trecute. O biserică de lemn cu hramul „Sf. Mucenic Gheorghe”, care ar fi fost ridicată în 1730, se află în satul Ioneşti. Renovările ulterioare au adus unele modificări în structura bisericii iar din pictura pe pânză executată în 1845, opera lui Ioan Demetrovici din Timişoara, s-a păstrat cea de pe iconostas, din altar şi de pe peretele despărţitor dintre tinda femeilor şi naos. În biserică se mai păstrează tipărituri din secolul al XVIII-lea şi câteva icoane pe lemn, iar altele se află la mănăstirea Arad-Gai.

Biserica din Bodeşti, cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, a fost construită în jurul anului 1760 şi mutată în locul în care se află acum în secolul al XIX-lea. Potrivit unei însemnări aflate deasupra uşii de la intrare, pictura, în stil bizantin, a fost făcută în 1831, tot de zugravul Ioan Demetrovici, iar unele icoane sunt vechi de trei secole. În curtea bisericii este înmormântat Traian Mager, autorul monografiei regiunii Hălmagiului. Se spune că biserica de lemn din satul Tisa, cu hramul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, a fost construită în 1770, dar o referire la biserica din sat făcută în 1701 pe o filă a Cazaniei lui Varlaam indică existenţa unei biserici mai vechi. Pictura unor icoane este atribuită zugravului Iosif, iar în 1795, zugravul Constantin a pictat un nou iconostas. Vechea pictură a avut de suferit în urma lărgirii spaţiului interior iar în 1846, biserica a fost zugrăvită de Ioan Demetrovici.

Din 1780 datează şi biserica de lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din satul Ţărmure, pictată de acelaşi Ioan Demetrovici în 1870, aşa cum reiese din inscripţia păstrată în biserică. Pisania destul de rău păstrată a bisericii din Cristeşti,  care poartă hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, spune că aceasta a fost construită în 1865, în timpul „imperatorulu Franciscu Iosif I”. Existenţa ei dintr-o epocă mai târzie se poate vedea şi în pictură, care se remarcă prin influenţele apusene. În biserică se află, de asemenea, cărţi cu interesante însemnări manuscrise din secolul al XIX-lea.

Surse foto: livearad.ro, wikipedia.org

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.