Revirimentul „Leilor din Banat”, care au înregistrat succese consecutive cu „greii” din ţară, i se datorează în bună măsură şi lui. Deşi evidenţiază efortul colegilor, Vladan Vukosavljević (2,06 m) a devenit în acest sezon noul erou al lui SCM Timişoara. Clubul alb-violet de baschet nu a avut o perioadă fastă în prima parte a sezonului, dar reuşitele „Uriaşului” de sub panou au cântărit greu în realizarea progresului către Grupa Roşie, categoria de elită a Ligii Naţionale. El e atât coşgheterul alb-violeţilor, cât şi al grupei de elită din baschetul românesc
CS SCM Timişoara, noua denumire completă a formaţiei de baschet fanion a Banatului, a părut că se află în căutări în noul sezon. Măcinată şi de probleme administrative, echipa alb-violetă a obţinut în cele din urmă accesul în grupa 1-6 la începutul anului.
Sosit în vara trecută pe Bega după o perioadă petrecută în campionatul libanez, Vladan Vukosavljević a devenit rapid un candidat la înlocuirea fostului marcator al „leilor”, Mladen Jeremic, plecat la Piteşti. În prima fază a sezonului, cea a Grupei A (Top 8), sârbul a avut o medie de 20,38 puncte pe meci, fiind principalul marcator al elitei. „Ca jucător, întotdeauna trebuie să vii la fiecare club şi să dai tot ce ai mai bun, aşa că eu dau ce am mai bun la acest club, precum restul. Dacă dai totul, ceva se va întâmpla, şi acel ceva va fi un lucru bun. Fie că uneori marchezi mai multe coşuri, alteori ai multe recuperări sau că e vorba de alte cifre pozitive”, spune Vladan Vukosavljević.
Până la sărbătorile de iarnă pentru SCM nu părea să fie un sezon deloc strălucit. „În perioada de pregătire totul a fost grozav şi ceva s-a întâmplat cu noi la începutul campionatului, poate a fost ghinion sau o atmosferă proastă, aşa că ne-am mobilizat, ca oameni şi ca jucători, la mijlocul sezonului, şi ne-am spus ce am făcut, ce n-am făcut… Am câştigat în jocurile mai importante, ceea ce nu ne aşteptam să facem. Acesta e mersul, când faci o echipă unită şi ai coeziune, poţi face totul”, explică fostul jucător al Stelei Roşii.
Călăul granzilor
Pivotul sârb a contribuit cu nu mai puţin de 32 de puncte într-un joc-cheie pentru acontarea locului 6, într-un 85-70 pe terenul Stelei chiar înainte de Revelion! „De multe ori nu e meritul meu că marchez, ci al echipei. Ei cred în mine şi-mi dau mingi în momentele potrivite, aşa că efortul e colectiv, nu e ca şi cum eu sunt cel mai bun jucător pentru că marchez cel mai mult. Multe coşuri sunt în fapt realizările echipei”, adaugă cu modestie Vukosavljevic.
Mai mult, baschetbaliştii alb-violeţi au răsturnat toate calculele şi au început grupa celor mai bune şase echipe cu trei victorii la rând chiar împotriva principalelor favorite. În doar 16 zile SCM-ul a depăşit Sibiul (86-79), Oradea (88-85) şi Clujul (80-78). „Secretul e chimia, munca asiduă, lupta şi atât!”, susţine Vladan. Acesta apreciază că antrenorul Cristian Bota, soluţia „internă” pentru banca tehnică, şi-a pus amprenta în revirimentul „leilor”: „Cu siguranţă e unul dintre motive, poate a îndepărtat o parte din energia negativă. Cristi e un om mare, un antrenor grozav, cred că e unul dintre motivele pentru care ne-am schimbat mult”.
Nu doar atmosfera din lot s-a schimbat, ci şi cea din jurul echipei. Dacă în ultima perioadă fosta „Olimpia” nu se mai umplea nici pe jumătate indiferent de duel, rezultatele pozitive i-au încurajat pe fani să revină lângă fosta BCT. Contra celor de la U-BT Cluj tribuna a fost umplută aproape la capacitate maximă. „Vreau întâi de toate să mulţumesc mult fanilor, pentru că au venit în număr mare, ne-au ajutat mult, ne-au dat energie şi putere ca să câştigăm partida şi sper ca în următorul joc să fie şi mai mulţi, şi cu fiecare joc să fie cât mai mulţi. În Serbia ne place să spunem că: publicul e al 13-lea jucător la baschet. Şi dacă ai public ai 13 jucători, nu 12”, evidenţiază Vladan Vukosavljevic.
Vrea să fie campion
SCM Timişoara a atacat acest sezon cu gândul la intrarea în Top 6. Obiectiv realizat, urmat de dorinţa de a accede în Final Four-ul Cupei României pentru a organiza totodată turneul. Vladan Vukosavljevic susţine că el şi colegii săi vor chiar mai mult, dar nu au nevoie de ataşarea unei presiuni dăunătoare. „Cu siguranţă fiecare dintre noi vrea să câştige campionatul, nu să fie în Final Four… Sper că nimeni nu va pune presiune pe noi, pentru că lucrăm bine în acest moment şi dacă vom continua aşa eu spun că va fi bine pentru acest club… Până acum două luni toată lumea credea că vom juca în a doua grupă, acum toată lumea vrea să luăm campionatul. Nu va fi uşor, noi vom da totul, eu personal în fiecare an îmi propun să câştig titlul. Dacă nu se va întâmpla vom vedea. Nu-mi place să vorbesc despre asta, îmi place să mă gândesc la următorul joc, apoi la al doilea şi tot aşa.
Finala şi semifinala sunt departe…”, a conchis coşgheterul „leilor”.
Belgia, Ucraina… Liban
În vârstă de 34 de ani, Vladan e un sportiv care a călătorit mult. 12 echipe din şase ţări erau trecute în C.V.-ul baschetbalistului sârb înainte de sosirea la Timişoara. „În primul rând suntem profesionişti şi oriunde mergem trebuie să ştim că mergem în acel loc să fim profesionişti şi să ne obişnuim cu ţara, cultura respectivă, aşa că oriunde am mers m-am simţit bine. De exemplu în Liban în ultimii ani, în România apoi, m-am simţit bine pentru că sunt aproape de casă…”, precizează Vukosavljevic. El şi-a început cariera la echipa din oraşul natal, Svilajnac, a activat apoi la puternica Steaua Roşie, OKK Belgrad, Hemofarm Vârşeţ şi Radnicki Kragujevac, tot în ţara natală. Cu Zvezda a fost finalist de Cupă, iar cu formaţia din Vrşeţ a fost vicecampion şi a evoluat în EuroCup. Lovcen (Muntenegru) şi Oostende (Belgia), au fost alte două „puncte” de pe harta carierei sale. „Fiecare ţară are alt stil de baschet, de exemplu în Belgia faţă de România se aşteaptă să alergăm mai repede şi să jucăm mai rapid. Aici, e mai similar cu jocul din Serbia, adică să joci inteligent. Nu spun că nu e inteligent şi în Belgia, ci acolo au mai mulţi americani, datorită acestui lucru vor cu siguranţă să se alerge mai mult”, mai spune pivotul sârb.
A jucat şi în Turcia, la Aliağa Petkim, dar şi în Ucraina, la BC Politekhnika-Halychyna din Liov. Ţara cu care avem graniţă la nord-est a fost părăsită însă în 2013 din cauza iminentului conflict legat de Crimea. „Am înţeles că începea războiul şi am plecat de acolo… am ajuns în Liban. Dar totul a fost okay cât am fost în Ucraina”, continuă Vladan. Acesta a totalizat experienţe la trei grupări în campionatul libanez: Champville, Hoops Club şi Tadamon Zouk. La ultima a fost solicitat de antrenorul Miodrag Perisic, fostul tehnician al „leilor”. „Acele cluburi m-au dorit, mi-au contactat agentul şi am fost acolo ca să-mi fac treaba… La Timişoara tot antrenorul Mişa (n.r. Miodrag Perisic) m-a dorit şi am venit aici. Am lucrat în ultimii trei ani cu Mişa, cred că e un antrenor bun. Pentru jucători e la fel ca şi pentru antrenori. Uneori ai noroc, alteori nu, Mişa nu a avut pentru că am pierdut stupid nişte jocuri, spun stupid pentru că nu am avut noroc”, a conchis Vladan Vukosavljevic.
Experienţele trecute l-au ajutat pe longilinul baschetbalist să se acomodeze rapid şi în Capitala Banatului, locaţie pe placul ex-iugoslavilor prin apropierea de casă: „Putem spune asta pentru că e cu siguranţă cel mai apropiat club extern pentru sârbi, aşa că e un plus. Putem să ne vedem familiile mai des decât jucătorii care au făcut alte alegeri”. Coşgheterul din elită apreciază şi că are mulţi prieteni în Liga Naţională, „dar nu trebuie să-ţi faci prieteni doar din ţara ta, sunt mulţi români, americani, care-mi sunt prieteni buni. E unul dintre lucrurile prin care funcţionează un club. Dacă ai oameni buni în echipă şi o chimie bună, atunci va fi bine”.
Vladan Vukosavljevic are un singur cuvânt pentru a caracteriza oraşul Timişoara: „E grozav!”. „Un oraş grozav, cu oameni grozavi”, a sintetizat „Uriaşul leilor”.
347 puncte în 17 jocuri a marcat Vladan Vukosavljevic în acest sezon, până acum
