În deceniul trecut Timişoara a avut timp de şapte ani consecutivi cea mai mare medie de spectatori din România. Cu mici excepţii, în ultimii ani bătrânele arene ale Oraşului de pe Bega s-au umplut foarte rar. Timişoara a ajuns exemplu negativ, cu doar câteva sute de fani prezenţi în mod obişnuit la evenimente din primele eşaloane, fie că vorbim de fotbal, rugby sau baschet. Situaţia era diametral opusă cu mai puţin de un deceniu în urmă, când arena „Dan Păltinişanu”, a doua ca mărime din ţară, era luată cu asalt de suporterii Politehnicii. Aceştia au stabilit în ediţia 2003-04 a Diviziei A o medie record pentru România după Revoluţie.
Până nu demult Timişoara era sinonim cu afluenţa mare la stadion. Cauzele care au dus la scăderea dramatică a numărului de spectatori din Capitala Banatului pot fi un cumul de factori. În primul rând dezamăgirea cauzată de soarta vechiei FC Politehnica, retrogradată în birouri în 2011 şi dispărută un an mai târziu. Apoi poate lipsa unui proiect de o anvergură asemănătoare, precum şi condiţiile precare de pe arena principală a oraşului. La fel de bine putem vorbi şi despre lupta pierdută cu mall-urile, fotoliul confortabil din faţa TV-ului sau ale modalităţi mai comode de petrecere a timpului liber. Cert e că timişoreanul nu mai e atras de „Marele oval” sau „ex-Olimpia”, fie că vorbim de primele două ligi la fotbal, eşalonul de top baschetbalistic şi chiar meciuri internaţionale de rugby ale celor de la Timişoara Saracens. Excepţiile, dueluri precum ACS Poli – Steaua, din anii trecuţi, sau câte un Poli – Dinamo la handbal masculin, doar aduc aminte de vremurile de altădată.
Perioada de aur
Ultima dată când Timişoara a strălucit la capitolul public e anul 2011 şi reprezintă ultima ediţie de campionat a „fostei” Poli în elită. Dacă pe teren elevii lui Dusan Uhrin jr. au pierdut lupta cu gălăţenii, în tribună „Banatul a fost fruncea’”. Media alb-violeţilor a fost de 11.059 de spectatori conform site-ului de specialitate european-football-statistics.co.uk. Într-un sezon în care capacitatea arenei pe scaune (33.000) a fost şi cea mai numeroasă audienţă la un meci de pe teren propriu.
Interesant e că, aceeaşi sursă care măsoară audienţele la meciurile de fotbal de pe continent, o dă pe Poli „câştigătoare” la capitolul cel mai numeros public şi în toată perioada cuprinsă între sezoanele 2002-03 şi 2008-09. Astfel se arată cu cifre foamea bănăţenilor pentru fotbal după ce Poli lipsise cinci ani din elită. Deşi UMT participase în Divizia A cu un an înaintea proiectului Poli AEK, alb-negrii adunaseră pe mai micuţul stadion de la Pădurea Verde o medie de 4.367 de spectactori, fiind totuşi, spre deosebire de partea sportivă, în afara zonei retrogradării – pe 12, la capitolul public în ţară. Cât despre gruparea condusă mai întâi de Toni Doboş, aceasta a adunat din primul an 21.733 de fani meci de meci. La distanţă mare de locul 2, Universitatea Craiova, care strângea cu circa patru mii de spectatori mai puţini. Toate astea în condiţiile în care alb-violeţii de abia s-au salvat de la retrogradare după un baraj cu Gloria Buzău. Un număr cu atât mai impresionant cu cât media pe ţară crescuse în ediţia 2002-03 a primului eşalon cu vreo două mii de oameni şi era de 7.263.
„Fenomenul Timişoara!”
Mai mult, în campionatul următor, media spectatorilor timişoreni a fost cea mai impresionantă din ultimii 20 de ani la nivelul României! 23.267 a fost media formaţiei care avea să renunţe la particula „AEK” după ce preşedintele Doboş a fost impresionat de susţinerea din tribune la un dramatic succes cu Alba Iulia (scor 4-3). Tot în acel sezon Poli suferea cel mai sever eşec pe teren propriu, un 1-8 cu Steaua care a fost însă transformat de public într-un moment unic. Cu aproape 40.000 de suporteri cântând până la final în ploaie pentru echipa favorită care încasa gol după gol. A fost un moment care a atras atenţia şi mai mult asupra emulaţiei fotbalistice de pe Bega. „Fenomenul Timişoara!”, cum a titrat presa centrală după acel joc, l-a atras pe finanţatorul Marian Iancu. Iar în anii următori Poli s-a luptat la poziţiile fruntaşe. Astfel, până în sezonul 2008-09 FC Politehnica a fost an de ani echipa cu cea mai mare audienţă din ţară, având medii între 12.000 (2006-07) şi 18.000 (2004-05) de spectatori. Cifre care par uluitoare astăzi nu doar în Timişoara, ci şi în Liga I.
Hegemonia din tribună a fost întreruptă de CFR Cluj, campioană şi în ediţia 2009-10, când a avut o medie de 9.451 de spectatori, cu doar o mie mai mult decât Craiova şi Poli. Sezonul următor, totodată ultima participare din „era Iancu” în elită a însemnat încă o poziţionare pe 1 a Timişoare la capitolul spectatori, o coroniţă pentru puţin peste 11 mii de suflete.
Fruntaşă şi în Europa
Vechea echipă fanion a Timişoarei nu a avut cifre strălucite doar în ţară, ci s-a clasat într-o companie selectă şi la nivel continental în materie de audienţe.
Astfel, în sezonul 2002-03 Poli AEK ocupa un onorabil loc 81 la media de spectatori în Europa. Iar în anul 2004 Poli era pe poziţia 78 pe continent. Cu o afluenţă superioară unor grupări precum Wolfsburg, Nurnberg, Udinese, Bologna, Fulham sau Zenit St. Petersburg, cluburi dintr-un fotbal mai puternic, mai bogat şi mai bine organizat!
Recorduri din trecut
Mai toţi timişorenii când vorbesc despre trecut indică meciul Poli – Celtic 1-0, din Cupa Cupelor, ca meciul la care fostul „1 Mai” şi-a stabilit recordul de nestăvilit la număr de spectatori. Se spune că atunci, pe 1 octombrie 1980, ar fi fost peste 50 de mii de oameni. Mai mult, în lipsa unor date concrete unele voci spun că s-ar fi atins chiar şi un număr de 60 de mii, cu aproximaţie, neexistând posibilitatea de a indica date concrete în acest sens. Cert e că imaginile de pe „Marele oval” sunt grăitoare, cu spectatori cocoţaţi şi pe garduri, niciun loc nefiind irosit pe vremea când arena inaugurată în 1963 avea gradene.
Capacitatea stadionului în sine, înainte de montarea scaunelor începând cu anul 2002, era cotată chiar la 48.000 de locuri. Număr atins la derby-urile clasice cu UTA, Dinamo sau Steaua. Dar şi la alte jocuri importante din B în anii 1970-80, precum cele cu FC Bihor ori „U” Cluj. Cu ultima dintre ele s-a stabilit probabil un record pentru nivelul eşalonului secund, atunci când pe 20 mai 1984 presa vremii indica în jur de 50.000 de oameni la duelul pentru promovare dintre „studenţii” timişoreni şi cei ardeleni. S-a încheiat 4-1 pentru alb-violeţi. Un clujean care a asistat la duel a rememorat acele momente pentru site-ul oficial al Universităţii. „Ne-am așezat cu greu pe scări, exact central față de teren, taman în mijlocul galeriei lui Poli. La un moment dat mi-a trebuit să merg la toaletă, iar la întoarcere era să fiu linșat de spectatorii care stăteau pe scări și pe care îi deranjasem. A fost sărbătoare mare la începutul meciului, cu momente vesele, muzică populară, program artistic de comedie”, a spus Călin Ion Murășan. De altfel, înainte de Revoluţie, rareori Poli avea sub 8-10 mii de spectatori acasă, fie că vorbim de elită sau liga a doua.
Tristeţea de azi
Mutat cu totul în Liga a II-a, fotbalul timişorean nu mai atrage mulţi fani. Indiferent de cauze, astăzi am ajuns să vorbim de medii de o mie sau doar câteva sute de spectatori. Aşa cum e cazul, în sezonul curent la ACS Poli şi Ripensia. Pagina lpf2.ro indică în ediţia curentă (după 22 de etape) 323 spectatori pentru prima şi doar 243 pentru roş-galbeni. O audienţă care o situează pe „Ripi” pe penultima poziţie în eşalon. Ceva mai bine stă ASU Politehnica, gruparea al cărei public e format şi din numeroşi ultraşi, ocupă momentan un loc 6 conform aceleiaşi surse, cu 1.095 de spectatori, imediat în spatele rivalei din Arad. O grupare de tradiţie, Petrolul, e liderul la audienţe în B (3.573 spectatori).
Trista realitate i-a determinat pe cei din fenomen, sătui de promisiunea unei arene noi de 30-40.000 de locuri, să spună că şi un stadion cochet de 10 mii de locuri ar fi arhisuficient pentru situaţia actuală. Grăitor e că ACS Poli, în perioada de elită dintre anii 2013 şi 2018, a avut medii modeste, cuprinse între 1.600 şi 3.600 de spectatori.
23.267 a fost media de spectatori la jocurile lui Poli în sezonul 2003-04
Foto: arhivă, Druckeria, U Cluj