Unul dintre cei mai respectați și apreciați muzicieni, considerat de mulți drept cel mai bun „clăpar” din zona folk-rockului autohton, Vlady Cnejevici face deja parte din istoria muzicii rock românești. Artistul s-a născut la 13 decembrie 1962, în Timișoara, ca fiu al reputatului rapsod popular Laza Cnejevici.
„Primele amintiri despre muzică le am de pe la 3 ani,când Laza, tatăl meu exersa la acordeon alături de un magnetofon Tesla. Era fascinant pentru mine să văd mașinăria aia cu lămpi cum se învârte și scoate sunete. Puteai să pui pe viteză mică și atunci sunetul se denatura și era haios să asculți…. Obladi Oblada a fost primul cântec pop care m-a marcat, la grădiniță fiind. Prima oară am apărut pe scenă la vârsta de 7 ani, când am dirijat corul Școlii Lenau. Eram așa de emoționat încât am vrut să încep cu fața la public! A sărit învățatorul și m-a întors…“ povestește artistul.
De-a lungul anilor, Vlady Cnejevici a făcut parte dintr-o serie de trupe celebre ca Progresiv TM, Compact, Pasărea Colibri, Laura Stoica Band, Blue Workers, Pasărea Rock și a colaborat cu Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Teo Boar și mulți alții. În ceea ce privește colaborările sale de dinainte de Revoluție, artistul recunoaște că a avut ocazia să fie alături de mulți interpreți din orașul nostru.
„Am avut ocazia să cant până în ’88 cu foarte mulți timișoreni: la Cascada în 1978 cu Bujor Hariga, Hely Moszbrucker, Walter Gerner și alții care au părăsit România. Apoi la Autostop cu Adi Bărar, Mircea Jebeleanu și Mircea Nedelcu, apoi la Dixie Grup condusă de Nicu Magdin cu care am fost la Festivalul de Jazz de la Sibiu în 1978 și 1979. Cu Sergiu Simionese și Mircea Bunea am avut prima trupă de rock, Uranus. Sunt foarte mulți muzicieni cu care am colaborat, dar mi-ar trebui o săptămână întreagă să-i amintesc pe toți“, a spus Vlady Cnejevici.
Diferențe între generații
Având în vedere că în zilele noastre tehnica a avansat într-o asemenea măsură încât oricine poate să devină un „muzician de studio“, am fost curioși să aflăm care este părerea lui Vlady despre această invazie de artiști și care este definiția perioadei de aur a muzicii românești, în opinia sa.
„Nu știu dacă există o perioadă de aur. Fiecare generație are o părere relativă față de perioade, de exemplu cei mai în vârstă decât mine zic că perioada Phoenix cu Moni Bordeianu a fost cea mai tare, alții că anii ’70, alții anii ’80. Pentru mine anii ’90 cred că au fost cei care m-au consacrat național, fiind cu Compact și Pasărea Colibri. Azi avem tehnică dar și creativitate. Văd muzică și trupe excelente. Trebuie doar să șții să le cauți. E adevărat că în anii ’70 erau 20 de artiști și acum sunt 2.000. Dar asta e democratizarea calculatoarelor. Nu te poți pune împotriva evoluției”, spune artistul.
Nu mai e un secret pentru absolut nimeni faptul că în ultimii ani scena muzicală timișoreană a înregistrat un regres remarcabil la absolut toate aspectele, una din probleme find faptul că nu mai există locuri adecvate pentru concerte. În ceea ce privește faptul că în ultimii ani numărul formațiilor care abordează exclusiv cover-uri de la alți artiști a crescut vertiginios, Vlady consideră că unele din aceste trupe sunt plătite regește iar nenmuăratele concerte cu intrarea liberă organizate de autorități sunt…ok.
„Cred că principala problemă e lipsa locurilor de cântat.
Timișoara are trupe și muzicieni deosebiți, ca întotdeauna. Publicul e destul de dezinteresat de concerte. Nu știu de ce. Poate că e Viena aproape… E bine că există formații de cover. Dar sunt multe care cântă prost și sunt plătite regește. Au PR foarte bun… Concertele în aer liber sunt ok. Se practică peste tot în lume. Mici, bere etc… Dar un iubitor adevărat al muzicii vine și la concertul tău și plătește bilet“, spune Vlady.
Nu multă lume știe faptul că Vlady Cnejevici este un mare amator de cinematografie, iar de o bună bucată de vreme artistul a început să realizeze muzici pentru filme. Chiar dacă unii se plâng de faptul că în România nu se poate trăi decent din muzică, Vlady este de părere că printr-o muncă asiduă, acest lucru este posibil.
„Am început să fac muzici pentru filme prin 94. Primul a fost un scurt metraj despre revoluție a lui Florin Iepan. De aici am pornit și am ajuns la vreo 15. Pentru lungmetrajul «Eva» al timișoreanului Adrian Popovici am luat în 2011 marele premiu pentru muzică la festivalul de film de la Monaco. Nu trece zi fără să vizionez un film, am o adevărată pasiune pentru cinematografie. Eu trăiesc decent din muzică în România. Dar muncesc foarte mult cu mai multe proiecte și conduc 80.000 pe kilometri pe an pentru a le realiza… Sigur că e mai ușor să cânți la nunți, dar trebuie să ai și stomac…”, spune el.
„La București îmi lipsește liniștea Timișoarei“
În luna aprilie a anului trecut, tatăl său, Laza Cnejevici, un adevărat rapsod al muzicii bănățene, atât românești, cât și sârbești, care a murit la vârsta de 79 de ani în decembrie 2015, a devenit cetățean de onoare post-mortem al comunei Birda. Vlady Cnejevici trăiește de mulți ani în București, dar recunoaște că îi lipsește …liniștea Timișoarei, iar visavis de faptul că orașul nostru va fi capitală culturală europeană în 2021 consideră că situația îl depășește…
„La București îmi lipsește liniștea Timișoarei. De câte ori vin acasă o iau pe jos pe străzi și mă simt excelent. Mă simt acasă, mă simt eliberat cumva de responsabilități, de griji, de gânduri aiurea. Sigur că mă întâlnesc cu prietenii care sunt disponibili dar din păcate mulți sunt afară și mulți au plecat… Asta cu Timișoara Culturală mă depășește. Probabil vor fi trei trupe cu 1 milion de euro și fertig“, spune Vlady.
Recent, Vlady a efectuat un mini-turneu sub umbrela formației Pacifica, dedicat lui Leo Iorga, care se află la Hamburg unde efectuează intervenții și tratament recomandat de medici pentru rezolvarea problemelor sale de sănătate. Dealtfel, o serie de personalități muzicale marcante și numeroși fani au contribuit la o campanie de strângere de fonduri pentru Leo Iorga, iar în cadrul turneului Vlady Cnejevici și Teo Boar au avut de vânzare CD-uri „Best of Leo Iorga & Pacifica“, iar banii rezultați din vânzarea lor vor fi donați lui Leo. La capitolul planuri de viitor, Vlady se pregătește pentru un an plin alături de proiectele sale cunoscute. În plus, fanii artistului vor avea parte de o surpriză de proporții, având în vedere că în această primăvară Vlady vrea să-și lanseze primul album solo, la care au colaborat o serie de artiști surpriză.
„Acum sunt cu colegul meu Teo Boar în mini turneu pentru susținerea colegului nostru Leo Iorga care are probleme medicale mari și are nevoie de ajutor. Îl așteptăm să revină alături de noi. Cu Mircea Baniciu îmi continui activitatea frumos, anul ăsta avem 31 de ani de când concertăm alături. Mai sunt proiectele cu Mircea Rusu Band și cu Toni Șeicărescu. În această primăvară va ieși pe piață primul meu album cu o grămadă de invitați de seamă. Am început lucrul la el în 1992. Deocamdată, nu pot să dezvălui mai mult“, a încheiat Vlady Cnejevici.
