Alin Achim, basistul formației Cargo: „Rețele sociale există, din păcate, doar pentru...

Alin Achim, basistul formației Cargo: „Rețele sociale există, din păcate, doar pentru a comenta negativ despre orice, prea puțin pentru a promova frumosul sau arta“

0
DISTRIBUIȚI

Cunoscut ca și basist al formației Cargo, Alin Achim s-a născut în prima zi a lunii martie la Timișoara și a devenit pasionat de muzică încă de la vârsta de opt anișori. La 17 ani, își formează prima formație, iar în toamna anului 1997, la propunerea liderului Cargo – Adrian Bărar, Alin se alătură formației, care va deveni una dintre cele mai mari nume ale rock-ului românesc. În decembrie 2010, după treisprezece ani alături de Cargo, Alin pornește pe un nou drum înființând formația Desant, cu care realizează două materiale discografice ”Joc de Noroc” și ”Vulpea Deșertului”. După șase ani de activitate alături de Desant, pe care Alin îl consideră un proiect de success, decide să revină la trupa care l-a format și consacrat ca artist, Cargo.
– Cum te-ai apucat de muzică?
– De muzică m-am apucat de pe la opt ani. Am fost la Filarmonică la un concert şi am fost impresionat de vioară. Aşa că m-am dus acasă şi am zis că vreau vioară. Tatăl meu a fost basist, mama a cântat la pian iar bunicul a făcut parte din corul veteranilor de război. Am avut dintotdeauna în casă chitară şi acordeon. Am făcut vioară la Casa Pionerilor şi am fost şi la Şcoala Populară de Artă. Dar, cel mai mult am învăţat de la Steve Harris (n.n. – basistul formaţiei Iron Maiden). Aveam video pe atunci şi am învăţat minut cu minut după casetele cu concertele Iron Maiden.
– Care au fost formațiile cu care ai cântat la începuturi?
– În 1988 am pus bazele formaţiei Metalograf. Repetiţiile trupei se desfăşurau în garajul unui prieten din Mehala iar unul din concertele memorabile de pe atunci a fost cel în care directorul Liceului Industrial Nr1 ne-a oprit după doar două piese la spectacolul susţinut la Balul Bocoilor, susţinând că suntem „prea rock“. Apoi, Horea Crişovan m-a chemat în Logaritm, după care am ajuns în Cardinal, alături de care am cucerit multe premii în perioada respectivă. După ce am revenit din armată am cântat alături de prietenul meu Shimmy în trupa Betleheem din Deva, cu care am scos şi un album la Bucureşti, scos pe casetă la Roton. Revenind în Timişoara, prin intermediul lui Deian Feniat am ajuns în Amala. A fost singura formaţie cu care nu am avut niciun concert, doar am repetat intensiv. Apoi, am ajuns în Cargo, care a fost rampa de lansare şi totodată fundaţia pentru mine. Tot ce am făcut până atunci era amatoricesc. Am plecat din Cargo fiindcă am vrut să fac ceva singur. Aşa s-a născut Desant.
– Ce s-a întîmplat cu proiectul Desant? Te gândești să mai activezi formația sau nu?
– Într-adevăr în luna martie 2017, am revenit în formația Cargo după șase ani, timp în care am pus bazele formației Desant cu care am realizat două materiale discografice.Nu îmi place să folosesc termenul „proiect”, deoarece la acel moment era formația mea de baza. Odată cu plecarea solistului vocal, Alex Anka, eram sigur că Desant se va opri. Am căutat și încercat cu diferite persoane, dar cu cât ne străduiam mai mult, cu atât eram mai convins de ceea ce știam deja, că în România nu avem multe voci care să cânte rock.Desant pentru mine a rămas „Doar o amintire”!
– Cu patru ani în urmă erai de părere că internetul a omorât muzică. Mai consideri că în zilele noastre o formație poate există fără internet, rețele de socializare și like-uri?
– Rămân la părerea de acum patru ani.


Nu sunt foarte încântat de posibilitatea de a te promova pe rețelele sociale. În ultima perioada promovarea este tot mai limitată și restricționată. Rețele sociale există, din păcate, doar pentru a comenta negativ despre orice, prea puțin pentru a promova frumosul sau arta. Totuși aș rămâne la produsul finit. Altfel ai în mână o carte, un CD sau un vinil, decât telefonul sau tabletă, iar în momentul în care ai o mică colecție, chiar arată frumos câteva rafturi de CD-uri sau o bibliotecă.

– Ce părere ai de pregătirile pentru Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021? Ce ne lipsește?
Timișoara se mișcă. În ritmul ei, că întodeauna. Dar asta e farmecul ei. Și nu o spun eu, ci toți cei care „ne trec pragul”. Nu aș putea spune ce ne lipsește, dar sunt mai mult că sigur că vom face față acestei provocări. Și că tot veni vorba, și ăsta este un motiv care mă face să fiu mândru că sunt timișorean.
Există tot mai multe trupe care se concentrează exclusiv pe evenimente private unde se cântă cover-uri. Ce părere ai de acest fapt?
– Atâta timp cât fac ceva, e bine. Cunosc trupe de cover-uri care și-ar dori să facă piese proprii, dar se izbesc de aceeași lipsa de promovare. Și își doresc să cânte, nu să aștepte să se reinventeze „industria muzicală”. Și atunci, cântă ce „se cere”. Asta e alt rezultat al Internetului. La începutul anilor ’90, nu prea existau trupe de cover-uri . Fiecare formație încerca să se exprime prin piesele proprii, având perspectiva unei emisiuni sau a unei difuzări la radio sau TV.
– Autoritățile din diverse orașe organizează tot mai multe evenimente cu intrarea liberă. Crezi că această modă face bine artiștilor?
–  Treaba asta se întâmplă de treizeci de ani, nu este o modă. Nu știu cât de bine sau nu, le face artiștilor, dar îți pot spune despre Cargo. Cargo cântă cu sălile pline – sold out, dar sunt și oameni care nu își permit să vină la concertele noastre, din diverse motive, deși și-ar dori foarte mult. Știu ce spun, pentru că primim multe mesaje în acest sens. Și atunci, când se fac evenimente cu intrare liberă, vin cu mult drag să ne vadă și să petrecem momente frumoase împreună, care ne fac bine și nouă și lor.
– Unii spun că ora exactă în industria muzicală românească se dă la Bucureșți. Mai e adevărată chestia asta în zilele noastre?
Eu zic că da. Dar se poate face performanță și din Banat.
– Cât timp acorzi repetițiilor? Ai vreun „ritual“ înainte de concert?Ce te faci în momentul în care ai uitat ceva dintr-o piesă pe care trebuie să o cânți?
– Având în vedere că sunt mereu pe drum, de fiecare dată când am ocazia acord timp și repetițiilor Da, nu îmi place să socializez foarte mult. Este un consum mare de energie, pe care prefer să îl dau pe scenă. Prefer să rămân după concert să socializez. Cânt piesele astea de atâta timp încât nu am cum să uit, din contra mă apucă și impovizatia câteodată de se amuză și colegii mei.
Unde te vezi peste cinci ani de zile?
– Probabil tot în aceeași ipostază. Basist la Cargo și dând interviuri pentru Pressalert.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.