Bogdan Cotîrță (Melting Dice): „Publicul este regele și cea mai bună unitate de măsură a ceea ce faci“

Numele lui Bogdan Cotîrță este cât se poate de cunoscut în rândul melomanilor și iubitorilor de cultură din Timișoara. Liderul trupei Melting Dice este totodată „production manager” în cadrul Asociației Timișoara 2021, a creat conferința de bune practici în industria muzicală „Muzicon” și se regăsește și în echipele care organizează festivalurile PLAI și JazzTM.

– De unde vine pasiunea ta pentru muzică? Ai moștenit pe cineva din familie? Care au fost primele evenimente la care ai apărut în fața publicului?

– Vine de undeva din adolescență, dar chiar nu știu ce a fost mai întâi: chitara sau vocea? Am niște amintiri pe care nu am reușit să le reprim despre cum urlam la ora de muzică versurile de la „Treceți batalioane române Carpații” dar și despre cum chinuiam o chitară Hora prin camera mea.

– Care sunt primele discuri pe care le-ai ascultat și cum te-au influențat acestea în cariera ta?
– Aș vrea să pot spune că primele discuri au fost albumele pe care mi le puneau în brațe rockerii mai mari de la mine din bloc, dar adevărul este că prima mea casetă a fost cu Toto Cutugno. Apoi au urmat firesc albumele de heavy-metal nemțesc, grunge-ul de Seattle și mai târziu Romica Puceanu. Am trecut prin multe faze și cred că toate și-au lăsat amprenta. Mai puțin Toto.

– La ora actuală în Timișoara există o sumedenie de formații (proiecte) care se concentrează exclusiv pe cover-uri (preluări) interpretate în cluburi dar mai ales la evenimente private. Care este părerea ta visavis de acest subiect?
– Cred că mulți dintre cei care cântă în trupe de cover-uri sunt muzicieni foarte buni și mă bucur că fac ceea ce le place. Veșnicul conflict dintre cei care cântă cover-uri și cei care fac muzica lor este o pierdere de vreme. Nu e treaba mea ce cântă cel de la masa de lângă. Sunt subiecte diferite care au în comun doar pasiunea.

– De unde îți vine inspirația pentru piese și care este mesajul pe care vrei să îl transmiți cu muzica ta?
– Habar nu am de unde vine, cred că e o formă de chimie care are loc în trupa noastră, pentru că până la MeltingDice niciunul dintre noi nu prea făceam nimic relevant. Pur și simplu se leagă; uneori în zece minute, alteori în zece repetiții, dar funcționează. Vine unul de acasă cu două acorduri încântat până la cer și înapoi, iar ceilalți trei avem grijă să-i distrugem tot entuziasmul și cam așa începem treaba. Stăm pe o idee până o distrugem complet într-o piesă.

– Cum ți se pare scena muzicală din Timișoara în 2019? Se poate face o comparație cu anii 90 si perioada de dinainte de Revolutie când scena rock timișoreană era recunoscută ca fiind una dintre cele mai interesante din România?
– Despre asta din 2019 știu lucruri mult mai din interior decât despre cea din trecut. Deci nu le-aș compara. Am crescut cu multe din trupele timișorene din anii 90 sau chiar de dinainte și le voi respecta mereu munca. Cred că avem câteva trupe foarte faine la ora actuală: IPR care reușesc să se reinveteze și să fie relevanți după atâta timp, The DifferentClass care rup scena, The Case care pun scena la loc și o rup iar, Grave for Sale care cântă surf rock (canyou imagine that?), FlareHead, una dintre cele mai experimentate formule din alterativul made in TM sau Allover care vin tare din spate și mulți alții la fel de tari și pasionați de ceea ce fac.

– Cum ți se pare publicul care participă la concertele de rock din Timișoara? Există vreo diferență între lumea care vine la concerte aici și cea care vine la concertele din restul orașelor din România? Stăm bine sau rău la acest capitol în comparație cu marile orașe ale țării?
– Nu există nicio diferență, publicul este regele și cea mai bună unitate de măsură a ceea ce faci. Dar publicul crește odată cu tine, încet și sigur. Durează mult și e nevoie de răbdare până se strâng oamenii ăia care vin și cântă versurile împreună cu tine, dar când se întâmplă asta îți dai seama că ești unul dintre cei mai norocoși oameni de pe planetă.

– Care a fost motivul pentru care te-ai apucat de cântat cu Poșta Mare și de ce v-ați schimbat numele în MeltingDice în 2016?
– Trupa asta a fost și continuă să fie o încercare, una de a nu lăsa timpul să treacă fără să facem ceva pentru visul nostru. Primul nume a fost pus foarte în grabă și nu l-am simțit niciodată ca fiind al nostru, iar schimbarea în MeltingDice a venit odată cu maturizarea muzicală și începerea colaborării cu Overground Music, agenția care se ocupă de noi.

– În 2016 ați avut o repetiție cu public în Ambasada.

Ce feedback ați avut de la cei care au participat la acest eveniment?
– În primă fază ne-am bucurat că a venit lumea. Eram foarte la început și nu știam cine ar fi curios să vadă o repetiție. Răspunsul a fost foarte bun și lumea extrem de interesată de culise. Cumva îmi pare rău că nu am mai apucat să facem genul acesta de întâlniri. Atmosfera este altceva decât la un concert, ai nevoie și de genul acesta de întâlniri.

– În luna noiembrie a anului 2017 s-a organizat Muzicon, prima conferință dedicată industriei muzicale din vestul și centrul României. Cum a fost această conferință din punctul tău de vedere și când se organizează un nou eveniment din această serie?
– Cred că a fost un prim pas necesar, o primă întâlnire dedicată industriei muzicale de la noi și care, după o pauză de un an revine în toamna aceasta cu o nouă ediție. Facem o nouă conferință Muzicon în luna noiembrie și vom ieși după vacanța de 1 mai cu datele exacte.

– Ești director de producție la Timișoara 2021. Care sunt sarcinile tale ? Care sunt pașii concreți care s-au făcut pentru implementarea capitalei culturale europene în TM până la ora actuală? Care sunt aspectele la care nu stăm bine în acest sens?
– Sarcina mea este să implementez ceea ce găndesc și creează colegii din unitatea artistică sau partenerii noștri, dar mi-am asumat orice rol a fost necesar în condițiile unei echipe încă mici și în dezvoltare. Am avut un început plin de provocări și cred că suntem acum într-o fază mult mai avansată, de anul acesta reușind să punem în mișcare întreg programul cultural asumat prin Dosarul de candidatură plus proiectele noi selectate în apelul deschis organizat de Asociația Timișoara 2021 Capitală Europeană a Culturii. Sunt încă multe de construit, avem multă treabă de făcut și noi, și partenerii noștri, dar eu am încredere în acest proiect al orașului și în toți oamenii implicați în el.

– Unii spun că muzica rock trebuie să fie una de atitudine. Să transmită mesaje sociale și politice. De ce crezi că în zilele noastre în muzica rock românească trupele se feresc să ia atitudine? (politică, mai ales!)
– Cred că fiecare perioadă are un anumit tip de mesaj și un anumit mod prin care acesta se poate transmite pentru a fi mai bine receptat. Dacă înainte de 89 era normal să te preocupe libertatea și cenzura, în anii 90 revolta față de noua clasă politică, azi preocupările sunt ceva mai personale. Am ajuns în faza în care suntem preocupați de propriul nostru loc, de sens, de ce anume putem schimba în noi și în jur. Dar la cum par să meargă lucrurile este destul de probabil să revenim la un mesaj de revoltă cât de curând. NU cred deci că trupele se feresc de un mesaj direct, unele chiar îl au în versurile lor, cred că sunt mai multe straturi de preocupare și de exprimare decât în alte perioade.

– În ultimii ani, autoritățile din diverse orașe organizează tot mai multe evenimente cu intrarea liberă pentru public. Crezi că această modă face bine artiștilor?
– Ține de echilibru, când și cât faci cu intrare liberă și unde condiționezi accesul de o intrare. Sunt anumite evenimente care nu ar fi niciodată fezabile financiar într-un anumit oraș, deci intervenția este justificată. La fel, sunt evenimente care au un rol educativ și de formare, deci iar intervenția este justificată. Altele sunt doar evenimente de masă. Acestea din urmă sunt utile artiștilor pe termen scurt, dar dăunătoare pe termen lung.

– Cum vezi industria muzicala românească în 2019 comparativ cu ceea ce exista în trecut la noi și comparativ cu ceea ce se întâmplă „afară“?
– Nu cred că putem compara scena de acum cu cea din trecut, contextul fiind complet schimbat. Față de ce se întâmplă afară stăm prost pe partea de mainstream, însă bine pe zona de underground. Nu sunt un specialist pe industriile din afara țării, însă ce știu din auzite și văzute mă face să cred că e mai ușor de crescut aici decât afară. Da, sunt multe cluburi, multe festivaluri, multe oportunități, dar și mult mai multe proiecte muzicale.

– Unde te vezi peste cinci ani? Cântând alături de Melting Dice pe scenele unor festivaluri internaționale renumite?
– Sper să am și atunci șansa de a cânta unor oameni. Sigur că am vrea să cântăm în cât mai multe locuri, la cât mai mulți oameni și pe cât mai mulți bani. Dar astea toate sunt bonus, important este unde suntem și ce facem acum: cântăm unor oameni care pleacă de acasă și dau bani să ne asculte și să ne vadă. Și pentru asta trebuie să le mulțumesc colegilor mei: Flavius Vutan, Dani Șimon și Sorin Ghiniță.