Fără o tradiţie cu rădăcini adânci precum fotbalul sau handbalul de pe Bega, baschetul local a avut parte de cele mai notabile performanţe în ultima decadă. Practic, ambele trofee au fost obţinute de actuala SCM Timişoara, care poate fi considerată cotninuatoarea lui BCT sau „Elba”. Cei porecliţi „Leii din Banat” au şi rămas de-a lungul timpului formaţia-fanion a oraşului deşi nu au fost singurii reprezentanţi ai oraşului în elită.
Conform datelor istorice clubul alb-violet din zilele noastre s-a format în anul 1956, când totodată a şi fost înscris în prima divizie a ţării sub denumirea de Ştiinţa Timişoara. După cum se observă „filonul” studenţesc a fost prezent şi în viaţa clubului de baschet. Mai mult, între anii 1965 şi 1987 echipa a purtat chiar numele de Politehnica, mult îndrăgită în fotbalul şi handbalul bănăţean. Din 1987 avea să fie adăugată particula „Elba”, datorită contribuţiei cunoscutei întreprinderi, iar după Revoluţie, în 1995 „Politehnica” a dispărut complet din „schemă”, precum şi legăturile studenţeşti. Tot prin inserarea numelui sponsorilor în nume, practicată la sporturile în sală, a rezultat între 2002-2005 Elba „Petrom” Timişoara. Apoi, implicarea tot mai accentuată a autorităţilor locale, mai ales financiară, a dus la schimbarea în BCM Elba Timişoara.
Cupa de la Sibiu
Sub acest nume din urmă, deşi era clar că va fi ultimul sezon cu firma „Elba” în „buletin”, a venit şi prima realizare cu adevărat notabilă din istoria baschetului timişorean pe plan naţional: trofeul Cupei României, cucerit în 2010! Premiu obţinut pe baza unei generaţii de excepţie, căci precum în alte domenii, apropierea de vest a atras jucători de calitate din spaţiul ex-iugoslav iar aceştia s-au ataşat şi sufleteşte de culori.
Steaua şi Dinamo au dominat campionatul în perioada comunismului iar, în mod „simbolic”, o echipă cu înfluenţe „dubioase” şi-a făcut loc pe panoplie pentru nu mai puţin de 11 titluri între 2004 şi 2015. E vorba de Asesoft Ploieşti, grupare mult hulită şi pentru că era acuzată de un sprijin suplimentar din partea oficialilor de joc. De altfel, BCM Elba disputase până atunci nu mai puţin de trei finale cu prahovenii, două de Cupă (2007 şi 2008) şi una de campionat (2009), pierdută însă clar, scor 0-4 la general. La acestea se adaugă şi nereuşita din ultimul act al Ligii Europei Centrale, un BCM Elba Timişoara – Szekesfehervar (Ungaria) 66-92.
Era o perioadă în care baschetul în sala „Constantin Jude” era gustat la maximum de fani iar aceştia nu găseau locuri libere dacă nu veneau din timp pentru a-şi vedea favoriţii sau dacă nu rugau prietenii să le ţină scaune la jocurile importante ale sezonului. Imaginile cu oameni în picioare sau rugaţi de stewarzi să elibereze scările de acces par acum desprinse din altă lume.
Pentru angrenajul pregătit de inimosul sârbo-bosniac Dragan Petričević ultimele rezultate erau însă semnalul că „se poate mai mult” iar competiţia K.O. a oferit astfel în acea ediţie 2009-10 oportunitatea. Turneul Final Four a fost găzduit în sala „Transilvania” din Sibiu, acolo unde baschetbaliştii alb-violeţi au fost susţinuţi şi de un contingent al galeriei. În semifinale Elba eliminase Otopeniul, în timp ce formaţiile considerate organizatoare ale competiţiei: Gaz Metan Mediaş şi Asesoft Ploieşti s-au întâlnit în cealaltă partidă care decidea una dintre finaliste. Câştig de cauză a avut formaţia mai apropiată geografic de arenă iar astfel şi „leii” au scăpat de pericolul unui posibil complex în faţa prahovenilor. Elba a triumfat în faţa Mediaşului, dar nu fără emoţii, scorul final a fost 92-83 (44-43). O recompensă mult aşteptată de energicul „Turbo” Rade Dzambic, „Shone” Markovic – „căpitanul inimilor” sau „lunetiştii” Milos Pesic şi Uros Velickovic.
Dar şi un trofeu meritat pentru unul dintre fiii „naturali” ai Timişoarei, Dan Păltinişanu jr.. Iar acest trofeu a fost sărbătorit cu fast alături de mulţi suporteri şi acasă. Culmea, precum în perioada recentă, nici atunci situaţia financiară nu era cea mai fericită din cauza unor restanţe care datau din 2009. Totuşi, realizarea le-a adus „leilor” un bonus separat, 50.000 de lei din partea Primăriei.
Ruptura de galerie
Rezultatele nesatisfăcătoare din sezonul următor, în premieră cu noul nume de BC Timişoara, au scurtat însă bucuria câştigării primului trofeu. În primăvara lui 2011, după un eşec acasă cu modesta Miercurea Ciuc, conducerea clubului a decis să se despartă de tehnicianul Dragan Petricevic, o hotărâre nepopulară în rândul aripei mai „dure” a suporterilor. Mai ales că antrenorul îşi câştigase ataşamentul ultraşilor chiar la Sibiu, când intervenise într-un abuz al forţelor de ordine asupra fanilor timişoreni. Suporterii, mulţi dintre ei prezenţi pe stadion la jocurile lui FC Politehnica, nu au fost lăsaţi la ultimul antrenament al sârbo-bosniacului care se considera (şi) timişorean şi au decis să-i facă tehnicianului o vizită de susţinere chiar la domiciliu. „Acum caut să mă angajez… poate la o covrigărie”, a glumit Petricevic atunci. „Pentru mine Timişoara este a doua mea casă. Sunteţi extraordinari, e meritul vostru că s-a creat o emulaţie la acest club. Promit că o să revin cândva pentru voi”, le-a transmis fostul „principal”.
Din păcate lupta pentru un titlu naţional a rămas o himeră în continuare. Mai mult, aducerea lui Bogdan Popescu a adâncit definitiv criza dintre galeria alb-violetă şi conducere. Bucureşteanul a fost blamat pentru nişte gesturi reprobabile făcute la adresa fanilor din postura de adversar. Transferul său i-a convins pe susţinătorii mai frenetici că părerea lor nu e luată în seamă în ecuaţia generală şi practic BCT-ul a rămas de atunci fără efervescenţa pe care o declanşa în tribună galeria „de la fotbal”. În sezonul 2011-12 alte două finale au fost ratate. Tot Asesoft a barat calea „leilor” după încă un 0-4 la meciuri în cea pentru Liga Naţională. În timp ce în Cupă „călăul” a fost BCMU Piteşti (78-91). Anul următor baschetbaliştii timişoreni s-au ales doar cu bronzul în cea de-a doua competiţie internă. După acest moment aveau să mai treacă două sezoane pentru încă o şansă la un trofeu.
Al doilea trofeu
Dragan Petricevic s-a ţinut de promisiune şi a revenit la conducerea noii echipe în toamna lui 2013. Blocajul instituit de Curtea de Conturi pe fondurile oferite de autorităţile locale şi judeţene cluburilor din oraş a afectat inevitabil şi gruparea de baschet. Cu toate acestea sezonul 2014-15 a fost încheiat de „lei” cu brio, cu o nouă cupă în palmares. De această dată turneul Final Four a fost organizat la Piteşti. Bănăţenii au depăşit chiar gazda BCMU în semifinale iar în meciul pentru aur dramatismul a fost la el acasă. „Atomic” Zlatko Jovanovic şi compania s-au impus la limită în faţa celor de la BC Mureş Tg. Mureş, scor 78-73, după prelungiri. Culmea, cel mai bun marcator şi omul care a adus succesul a fost mult contestatul Bogdan „Pope” Popescu. Realizările de pe parchet au bucurat fanii fideli ai echipei, dar emulaţia din trecut nu a mai fost atinsă.
Mai mult, sătul de promisiuni, Petricevic – omul cu trofeele – s-a alăturat listei plecărilor din cauza situaţiei financiare a clubului în toamna lui 2015, la începutul erei „BC SCM”. Fără noi realizări majore pe parchet, cu doar un loc 3 în F4-ul Cupei din 2018, noul club a început să aibă probleme tot mai grave în afara sălilor. Neplătiţi şi plecaţi devreme de la Timişoara, jucătorii Kyle Shiloh, Hristo Nikolov, Nenad Milosevic şi Derrick Low au câştigat în toate instanţele unde şi-au cerut dreptatea. Noua structură (CS SCM), care a renunţat anul trecut la particula „BC” în încercarea de a se disocia de numele pe care s-au făcut datorii, e astfel obligată la plată. Viitorul clubului e astfel încă în ceaţă, deşi în ultimul timp rezultatele s-au îmbunătăţit sub comanda localnicului Cristian Bota. „Leii” au ieşit în ediţia curentă din lupta pentru Cupă, dar vor evolua în play-off după o prestaţie pozitivă în Grupa Roşie a elitei.
Nu doar alb-violeţii au reprezentat în ultima perioadă Timişoara în elită. În două perioade, BCT-ul a avut derby-uri locale cu BC Timba, club privat care s-a retras însă din cauze economice de la nivel de seniori în vara lui 2018.
