În vremurile pe care le trăim – care au parte de tone de inadvertențe și ciudățenii și o pleiadă imensă de formații din toate genurile muzicii care s-a născut sub actuala ei formă undeva la începutul anilor 1950 – e destul de greu să „descoperi“ sound-uri interesante. Mai ales atunci când în fața ta se prezintă o formație care se prezintă drept „o tânără trupă de hard rock și rock clasic“. Dan Timofei , Victor Ceban, Ion Tiuticov și Cristi Budac – membrii formației The Wax Road – vin din „cel mai european oraș Ungheni, din țara care nici nu a reușit să devină membră UE – Republica Moldova“, după cum șăgalnic se descriu și abordează un amestec de old – school rock și alte genuri care poate însenina sufletele celor care știu fără să se uite pe Google ce înseamnă un amplificator pe lămpi. Desigur, în termen de „ce e nou?“ muzica moldovenilor nu oferă prea multe surprize, dar ca și-n alte cazuri, „drăgălășenia“ pieselor lor vine din faptul că artiștii reușesc să transmită în concertele lor tone de energii pozitive, datorate unui amalgam de stiluri interesant. Formația care se află într-un turneu european a poposit marți seara la Timișoara, în Manufactura, unde băieții au cântat câteva piese din albumul lor de debut „Rambler in the dark“ dar și alte „bunătățuri“, care au fost primite cu bucurie sinceră de către cei prezenți. Formația a mai fost prezentă în orașul nostru recent, susținând un concert în cadrul manifestărilor prilejuite de Zilele Basarabiei. După concertul lor, am realizat un interviu alături de glumeții moldoveni care „au dezvăluit întregii lumi cel mai inovativ Rock Sound – adoptat și de multe alte trupe anterior“….
– Ce stil cântați?
– Rock and roll. N-ar fi corect să ne catalogăm. Rock n roll înseamnă de la ce a făcut Elvis până la Metallica și mulți mulți alții. E ceva pentru oricine care vrea să asculte rock. Dacă am spune că abordăm heavy metal și mâine ne-ar veni ideea să facem o piesă pop…ce-ar zice lumea? Cântăm ce ne place, suntem deschiși, fiecare dintre noi ascultă alte genuri. Muzica nu e despre stil, ci despre sentiment. O muzică este bună dacă trasmite ceva. Dacă nu transmite nimic, nu contează ce gen e.
– De ce cântați în limba engleză?
– Fiindcă nu vrem să ne limităm la un anumit teritoriu.
Am făcut un turneu european, am cântat în Plonia și Austria în locuri unde probabil nu eram primiți dacă cântam în limba română. Am ascultat multă muzică în limba engleză și ne-a influențat și pe noi să cântăm în engleză.
– Care este diferența între scena rock din România și cea din Republica Moldova?
– Problema e că în Republica Moldova nu prea există public. Există un singur club. Există un public restrâns și nu-s condiții. Noi nu avem așteptări mari, suntem la început. Fiecare om este important la concertul nostru. Pentru că știm că data viitoare când vom mai cânta în acel oraș, acela va mai aduce încă un om. Încercăm să cântăm la fel și pentru trei oameni și pentru o sală plină.
– Ați mai cântat odată la Timișoara la Zilele Basarabiei. Cum e să cânți într-un club și într-o piață unde lumea nu vine neapărat pentru tine?
– Nu ai de unde să știi câți au venit sau nu pentru tine. După concertul de la Ziua Basarabiei au venit oameni la noi și ne-au întrebat una alta, a fost o senzație pozitivă. A fost fain..
– Ați început ca și cover – band și treptat v-ați editat ideile proprii. Cum a fost acest proces?
– Noi când am început ca trupă, aveam o listă de cover-uri.pe care le cântam. Pe drum le-am rărit. Unele bucățele le mai cântăm și acum. Fiindcă ne plac. Dar și pentru că am observat – vrem nu vrem – că oamenii când ne ascultă pentru prima oară spun…da, e frumos. Dar când le dai și o piesă cover, e altceva…
– Când scoateți un nou album?
– Avem deja câteva piese noi, una am lansat-o deja…. Pe primul disc avem zece piese proprii. E greu să spunem când lansăm albumul, căci noi facem totul. Terminăm acest turneu și trebuie să iîcepem lucrul la următorul turneu, de toamnă. Pentru acest turneu am trimis sute de mailuri. În Austria am cântat într-un club frumos unde am vrut să revenim la toamnă. Ni s-a spus că putem veni cu mare drag, dar deja toate datele din toamnă sunt ocupate. Deci, trebuie să facem multe.
– Există vreun avantaj sau dezavantaj din faptul că veniți din Republica Moldova?
– Ha…ha…bună întrebare. Am cântat în țări vestice, unde oamenii nu știau unde e Republica Moldova, o tot confundau ba cu una ba cu alta. Pe de altă parte, aici în România am auzit de multe ori ideea că trupele din Republica Moldova sunt foarte talentate cărora le place publicul de aici. Granița peste Prut e ca un filtru. Și la noi în Republica Moldova există trupe bune și mai puțin bune. Cele care ajung să cânte în România trec de acest filtru.
