Sportul care nu a rezistat în Timişoara. Cum s-a încercat promovarea hocheiului...

Sportul care nu a rezistat în Timişoara. Cum s-a încercat promovarea hocheiului pe gheaţă în Capitala Banatului

0
DISTRIBUIȚI
Fotografie făcută la Sibiu în 1941 după jocul U Cluj – Politehnica Timişoara. O parte din jucătorii ardelenilor au fost transferaţi pe Bega mai târziu

Capitala Banatului a fost de-a lungul timpului un oraş polisportiv, cu o mare tradiţie în diverse discipline. Totuşi, printre activităţile care nu sunt asociate cu Timişoara se numără sporturile de iarnă. În mod logic am putea spune, din cauze geografice. Şi totuşi, vestul ţării s-a bucurat pentru o scurtă perioadă de timp de un joc de echipă foarte apreciat în America de Nord şi în mai multe ţări europene – hocheiul pe gheaţă.

Pare acum de neconceput că în Timişoara a existat până şi în alte vremuri o echipă de hochei pe gheaţă, întrucât oraşul nu are parte astăzi de niciun patinoar modern. Doar în perioadele reci asemenea instalaţii apar prin oraş strict ca locaţii deschise publicului sau pasionaţilor de patinaj ca variantă de petrecere a timpului liber.

În România hocheiul pe gheaţă are o istorie destul de bogată. Federaţia Română de Hochei s-a înfiinţat tocmai în anul 1924. Prima ligă e formată în prezent din doar şapte formaţii iar noua campioană e Corona Braşov, după ce sezonul trecut a fost acontat de Miercurea Ciuc. În acea parte a Transilvaniei sporturile de iarnă sunt totodată la loc de cinste.

Primele date legate de practicarea hocheiului pe gheaţă în Timişoara sunt din anii 1930-40. De obicei acesta era preferat de fotbalişti în pauzele competiţionale din lungile luni de iarnă pentru a-şi menţine forma fizică. În mod oficial, pe data de 12 decembrie 1940, în urma unei adunări generale extraordinare şi în prezența doctorului Onoriu Chețeanu, director al sportului universitar, s-a decis înfiinţarea unui club sportiv al Politehnicii cu secţii dintre cele mai diverse. Eracle Miliţescu era preşedintele şi conducătorul secţiei de fotbal. Printre acestea figura şi secţia de hochei pe gheață şi patinaj, condusă de Antoniu Naja, totodată şi secretarul general al clubului polisportiv, şi Viorel Băiatu.

Puţine sunt însă informaţiile legate de activitatea propriu-zisă a echipei de hochei. Printre documentele găsite în ziarele acelor vremuri se numără un anunţ cu privire la reluarea pregătirilor în luna ianuarie a anului 1942: „Desmințind febrila activitate de iarnă a altor ani, localitatea noastră n-a pășit încă la manifestări estivale. Unde sunt matchurile de hockey, demonstrațiile de patinaj artistic și concursurile de viteză de odinioară (poate chiar numai de anul trecut)? Profitând de gheața de câteva zile, echipa Politehnicei, întărită simțitor cu jucători de la facultățile din Cluj, a făcut câteva antrenamente. Le stau la dispoziție patinoarul propriu și cel de la Auto-Club (Regata)”. Aşadar Politehnica la hochei pe gheaţă avea parte de o infrastructură adecvată. O altă „dovadă” a activităţii cu crosa şi pucul a timişorenilor e o fotografie chiar după un joc cu Universitatea Cluj disputat la Sibiu cu un an înainte (1941). Ardelenii s-au impus clar, cu 6-1, dar nu e exclus ca unii dintre componenţii pozaţi să fi fost printre cei care s-au transferat mai târziu pe Bega.

Foto: Marcel Halgas

România I vs. România II, pe Bega

Informaţiile legate de sportul pe gheaţă la Timişoara au dispărut însă complet după Al Doilea Război Mondial. Abia în anul 1975, la data de 22 noiembrie, aflăm că s-a organizat un meci demonstrativ în Capitala Banatului între componenţii lotului naţional al României. Jocul a avut loc pe patinoarul în aer liber, care se afla vizavi de Sala „Olimpia” (astăzi „Constantin Jude”), pe locaţia actualului Centru Regional de Afaceri. În programul evenimentului se arăta (cu optimism) dorinţa ca hocheiul pe gheaţă să devină un sport cu greutate (şi) în oraşul de pe Bega:

„Dacă acum patru decenii era un vis irealizabil patinoarul artificial pentru hocheiștii recrutați din rândurile fotbaliștilor de atunci, Timișoara, datorită grijei partidului, are o bază frumoasă pentru sporturile pe gheață.


Astăzi avem sute de copii care au învățat patinajul, avem mii de tineri care practică alunecarea pe luciul gheții, și lucru cert, peste câțiva ani patinoarul va fi și acoperit. Timișoara va deveni alături de multe ramuri sportive un centru puternic și pentru hochei.

Când spunem un călduros bun venit solitor hocheiului românesc, suntem convinși că ne vor oferi impresii și trăiri sportive de neuitat, la prima întâlnire a publicului nostru atât de inimos cu hocheiul pe gheață, la nivel superior, republican.

Nu exagerăm: acest meci demonstrativ este un eveniment istoric pentru sportul timișorean, un început de drum în sportul crosei și pucului. Naționala noastră, cei mai buni hocheiști din țară, vor insufla spectatorilor, copiilor, tinerilor, îndrăgirea acestui sport atât de bărbătesc și ora hocheiului la Timișoara să fie o zi de sărbătoare sportivă”.

Beatrice Hustiu. sursa foto: druckeria.ro

Patinoarul, dispărut după Revoluţie

Patinoarul de vizavi de „Olimpia” nu era doar un spaţiu destinat hocheiului, ci şi practicanţilor de patinaj. Clubului Sportiv Școlar nr. 1 din oraş a avut o secţie în acest sens. După mijlocul anilor ’70 tinerele talente au fost instruite de bucureşteanca Beatrice Huştiu. Cea mai tânără participantă a României la Olimpiadă, fiind prezentă la JO de Iarnă de la Grenoble (1968) la vârsta de 11 ani, fosta practicantă a patinajului artistic a urmat cursurile Universităţii de Vest şi a pregătit sportivi din Timişoara cu rezultate pe plan naţional.

Din păcate, patinoarul s-a închis în 1992. Ce a urmat a fost un haos specific acelor ani, cu investitori dubioşi care au promis construirea unei noi baze. Autorităţile locale nu au reuşit nici ele să ducă la bun sfârşit nici măcar un proiect minor, nedestinat sportului de performanţă. Drept exemplu e tevatura cu patinoarul din Parcul Copiilor. În care s-a investit degeaba peste 100.000 de euro căci administratorii nu au reuşit nici să-l întreţină iar publicul nu a fost atras nici măcar pentru distracţie. În 2011 apăruse chiar ideea construirii unui patinoar olimpic, în zona arenei „Dan Păltinişanu”, idee lansată de Societatea de Administrare a Domeniului Public. Idee, plan, proiect… fantezie a şi rămas, la fel ca şi altele când vine vorba de infrastructură în general şi cea sportivă în mod special.

Bogdan Selea Foto: Daniel Fischer

Timişoreanul care a ajuns la naţională

Deşi oraşul nu are nicio arenă pentru sporturile pe gheaţă, un timişorean a reuşit să ajungă în epoca modernă la echipa naţională de hochei. E vorba de Bogdan Selea, născut pe Bega pe 9 aprilie 1980 şi emigrat în Germania, alături de părinţi, la vârsta de 10 ani. El a mai practicant badmintonul şi înotul la Timişoara, dar în 1992 a descoperit sportul cu puc, pe care l-a ales în detrimentul fotbalului. De-a lungul timpului el a evoluat la mai multe echipe din ţara adoptivă, progresând din eşalonul al patrulea până în cel secund. Nu a făcut pasul către elită din cauza statutului de extracomunitar. Augsburger Jungpanther, Eisbären Regensburg, Schwenninger Wild Wings, ESV Kaufbeuren Joker, Deggendorfer SC, EV Regensburg şi EC Pfaffenhofen IceHogs sunt echipele bifate de Selea în Germania. A jucat o scurtă perioadă şi la Steaua, în prima ligă „de acasă”, iar între anii 2001 şi 2005 a fost selecţionat la prima reprezentativă, pentru care a marcat trei goluri în 15 partide. În 2006 a ales să fie doar cetăţean neamţ, astfel că şi-a încheiat cariera de „tricolor”. Între timp s-a retras din activitatea sportivă şi e manager comercial la o firmă din Bavaria.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.