Lecția de normalitate de la Brezoi

Lecția de normalitate de la Brezoi

0
DISTRIBUIȚI

Recunosc, am plecat cu oareșce dubii spre Brezoi, orășelul din Vâlcea care numără vreo șase mii de locuitori. Cea de-a treia ediție a Open Air Blues Festival a adus în mirificul orășel situat în Țara Loviștei  câteva nume care nu mai au nevoie de nicio prezentare pentru orice meloman, printre care s-au numărat Beth Hart, Ana Popovic sau Oscar Benton. Parcul central al orășelului s-a transformat preț de patru zile într-o veritabilă capitală a muzicii blues.

Dincolo de recitalurile fără cusur ale numeroșilor invitați internaționali sau de pe la noi, ceea ce m-a frapat a fost atmosfera civilizată de la fața locului. Desigur, evenimentul cu pricina nu se adresează maselor largi. O bună parte a celor care s-au așezat cuminței pe paleți sau pe scăunele din dotarea proprie, erau trecuți de prima tinerețe. Veniți din întreaga țară. Chiar și în prima zi a festivalului, când au existat cozi serioase la jetoanele necesare achiziționării băuturilor, atmosfera a fost una calmă.

Zâmbetele și politețea celor aflați la festival au creat o atmosferă mirifică.


Frumusețea locurilor din zonă și amabilitatea pe care o regăseai la tot pasul emanau un aer de civilizație care te făcea să te întrebi „oare se poate așa ceva și la noi“? Aproape că nu-ți venea să crezi că te afli la Brezoi și mii de oameni în jurul tău se comportă „normal“. Într-o țară în care excesele de orice fel sunt ridicate la rang de virtute de către reprezentanții mass – media, e destul de ciudat să regăsești un festival făcut din pasiune, în care lumea se simte bine de-adevăratelea.

Cu siguranță, „minunea“ de la Brezoi se datorează lui Mihai Răzvan Mugescu și Robert Schell. Doi oameni pasionați de blues care au demonstrat că prejudecățile de orice fel pot fi învinse prin pasiune. Desigur, atmosfera pe care am întâlnit-o la Brezoi este una cât se poate de normală, care într-o societate așijderea nici măcar n-ar mai merita să fie adusă în disccuție. Doar că noi trăim în România și am ajuns ca uneori să ne mirăm de lucrurile normale. Mi-am dat seama că avem nevoie de cât mai multe „minuni“ de acest fel, în fiecare orășel de mărimea Brezoi-ului, din întreaga țară.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.