O planetă numai a lor

O planetă numai a lor

2
DISTRIBUIȚI

Ce omoară dragostea pentru citit? Ce poate ține departe de copiii noștri minunatele drame fantastice, aventuri în spațiu și istorie, pe care noi le devoram acum treizeci de ani, cam pe vremea asta, în timpul vacanței mari?

Cumva, avem tendința să dăm sentința simplă: ei sunt de vină, că noi… Zici că nimic din ce am citit ascunși în via bunicilor, tolăniți pe pământul negru și fierbinte chiar și la 8 dimineața, nu a lăsat vreo urmă în inimile noastre. Ne-am luat cu viața de oameni mari, cu grijile, banii, politica, timpurile. Am uitat că magia cărților se învață, la fel ca mersul pe bicicletă. Și tot așa, nu se mai uită niciodată.

Cerem de la copiii zilelor noastre să stea cu nasul în carte, dar în realitate nu facem nimic să le trezim dragostea pentru cel mai mișto hobby de la invenția tiparului încoace.


Sigur, dacă vorbim de plăcerea lecturii, cea mai mare greșeală ar fi să o facem obligatorie (vă plăceau listele alea de vară de la școală? Exact…).

Însă până și insipida programă poate deveni atractivă, dacă încercăm să o umanizăm. Câți tineri care se pregătesc pentru evaluări și bacalaureate află despre țara în care a apărut o femeie ca Mara sau că Baltagul este probabil printre primele thrillere românești, iar Vitoria Lipan este un Sherlock Holmes ancestral, în vremuri ostile? Câți află despre Ion și Ana dincolo de narațiunea (recunosc) anevoioasă? Despre avere și misoginie în Țara Românească? Despre rolul lui Sadoveanu în comunism, despre izolarea și dependența lui Ion Barbu, despre fricile lui Eliade, tragedia lui Stănescu? Și nu numai „obligatoriile”.

Vorbim aici de un univers nesfârșit de povești, personaje, întâmplări care se imprimă în memoria unui copil, definindu-i chiar și spiritul, pe viitor. Ivanhoe sau mohicanul lui Cooper, ca să nu mai zic de lumile lui Asimov sau Bradbury, rămân cu noi peste ani. Parcă e păcat să nu le deschidem ușa și copiilor noștri către această planetă nemaipomenită, unde Peter Pan, Pippy sau Holden Caulfiedl îi așteaptă și pe ei, fără să fi îmbătrânit măcar o clipă.

2 COMENTARII

  1. Despre ce lux vorbesti?! Cand poti cumpara o carte de la piata vanduta de vreo batranica sau batranel la pret de nimc? In felul asta ii ajuti pe ei, pe tine si pe restul pe care ii desconsideri doar dintr-o banuiala de om ‘judgemental’.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.