Raiul pasionaților de vânătoare, în pădurea de lângă „satul rotund” din Banat FOTO

Pădurea de la Charlottenburg, una din cele mai frumoase păduri de foioase din zona de vest a ţării, se află într-o zonă colinară joasă, care face trecerea de la dealurile Lipovei la câmpia bănăţeană, în vecinătatea satului cu acelaşi nume, întemeiat în anul 1771.

După ce împăratul Iosif al II-lea a decis scoaterea la vânzare a aşezărilor care aparţineau erariului din Viena, Charlottenburg a avut, de-a lungul anilor, mai mulţi proprietari, iar în 1838 a fost cumpărat de Georg Simon, baron Sina de Hodos et Kizdia. Fiica acestuia, Anastasia, s-a căsătorit cu contele Siegfried von Wimphen, un vânător pasionat, care a construit în 1980 o casă de vânătoare – devenită ulterior sediu al ocolului silvic – şi din anul următor a administrat domeniul.

Istoria parcului de vânătoare

În pădurea care se întinde pe colinele din vecinătate s-a amenajat, începând cu anul 1902, un parc de vânătoare care a avut iniţial o suprafaţă de 18 hectare şi a fost populată cu 12 exemplare de cerb comun aduse din Boemia. În următorii doi ani, suprafaţa împrejmuită a ajuns la aproape 1.200 de hectare, au mai fost aduşi cerbi din Germania şi Austria, şi câteva exemplare de cerb lopătar din Serbia. Contele von Wimphen organiza aici numeroase partide de vânătoare, la care participa împreună cu invitaţii săi.

Contele a fost expropriat după primul război mondial şi în 1921, când s-a înfăptuit reforma agrară, pământurile au fost împărţite ţăranilor, pădurea a trecut în proprietatea statului iar parcul a devenit rezervaţie de vânătoare a Casei Regale a României, administrată iniţial de un ocol silvic special înfiinţat în acest scop. În 1931, parcul a trecut în subordinea Ocolului Silvic Regal de Vânătoare Casa Verde – Timişoara, până în 1948, fiind destinat pentru înmulţirea cerbilor şi lopătarilor. Vânătoarea din zonă intra în atribuţiile lui Ionel Mocioni-Stârcea, mare maestru de vânătoare al Casei Regale, care deţinea întinse proprietăţi şi  pe valea Mureşului.

Tânărul rege Mihai venea adesea în această zonă pe care o îndrăgea nespus şi a cumpărat de la Mocioni-Stârcea castelul din Săvârşin şi domeniul acestuia, un loc care i-a rămas aproape de suflet până la sfârşitul vieţii. În regimul comunist, parcul de la Charlottenburg a trecut prin mai multe reorganizări administrative, dar şi-a păstrat statutul de „parc cu importanţă cinegetică deosebită”, mai ales pentru cerbul lopătar. Parcul există şi în prezent, sub denumirea de „Complexul de Vânătoare Şarlota”, şi are o suprafaţă de 1.204 hectare.

„Vedetele” parcului: cerbul lopătar şi muflonul

Principalele specii crescute în parcul de vânătoare de la Charlottenburg sunt cerbul lopătar, mai mic decât cerbul comun, al cărui trofeu este reprezentat de coarne şi cap, iar mai nou, muflonul, o specie de oaie sălbatică, originară din insulele Corsica şi Sardinia. În România mai este întâlnit în sudul Dobrogei şi în pădurea Scroviştea, din judeţul Ilfov. Alături de acestea, mai trăiesc şi alte specii, precum cerbul comun, mistreţul, căpriorul, iepurele, viezurele, vulpea şi mai rar, şacalul.

De-a lungul anilor, aici au avut loc vânători de mistreţ, dar şi de cerb comun, căprior sau vânat mic, parcul bucurându-se dintotdeauna de popularitate atât printre vânătorii din ţară cât şi cei din străinătate. În prezent, parcul de vânătoare de la Charlottenburg este principala sursă pentru colonizarea cu cerb lopătar a altor terenuri de vânătoare din cele mai multe judeţe ale ţării.

Muzeul parcului de vânătoare

În urmă cu cinci ani, la împlinirea a 110 ani de existenţă neîntreruptă a parcului de vânătoare, în casa fostului ocol silvic din anii interbelici de la Charlottenburg, a fost înfiinţat un muzeu cinegetic, care prezintă istoria vânatului şi a vânătorii din Banat de-a lungul timpului, dar se doreşte a fi şi un centru de educaţie pe teme de ecologie şi biodiversitate pentru elevi şi studenţi.

Sunt expuse imagini care ilustrează tradiţia vânătorii în parcul de laCharlottenburg, altele care au imortalizat numeroasele vânători care au avut loc aici, dar şi  trofee valoroase, premiate la expoziţii naţionale, păsări şi animale naturalizate şi blănuri.

Surse foto: ecomagazin.ro, adevarul.ro, ghidulmuzeelor.cimec.ro