Stomatologul campion pe tatami. Bănăţeanul Cătălin Simon îmbină cu succes cariera profesională...

Stomatologul campion pe tatami. Bănăţeanul Cătălin Simon îmbină cu succes cariera profesională cu sportul de contact

0
DISTRIBUIȚI

În viaţa de zi cu zi se îngrijeşte de dantura timişorenilor la propriul cabinet, dar în timpul liber nu a abandonat dragostea pentru sport. Fost fotbalist la CFR Timişoara în B, Cătălin Simon a început anul acesta să colecţioneze medalii la jiu-jitsu brazilian. Pasiunea pentru sportul de contact i-a fost insuflată de fratele mai mic, George-Alexandru Simon, fost campion naţional la lupte libere.

Originar din Oraviţa, medicul stomatolog Cătălin Simon demonstrează că sportul face casă bună cu o carieră într-un domeniu total diferit. Deşi are propriul cabinet în Timişoara, care-l ţine ocupat în timpul zilei, acesta îşi dedică mai multe seri şi weekenduri unui sport aparent destul de dur. Săptămâna trecută, de la „Naţionalele Germaniei 2019”, organizate de IBJJF (International Brazilian Jiu-Jitsu Federation) a revenit cu două medalii de aur şi nu a fost departe de o a treia. La categoria Open GI s-a simţit însă dezavantajat de arbitraj. Cătălin are 30 de ani, concurează deocamdată la masters I, centura albastră, +100 kg iar rezultatele obţinute sunt impresionante ţinând cont că abia de anul acesta a intrat în competiţii oficiale.

Fotbalul a fost primul

Trecerea sa la jiu-jitsu brazilian se datorează fratelui mai mic, George-Alexandru (23 ani). „Eu aveam 20-21 de ani, el tot insista să mă apuc de sporturi de contact, eu eram tot cu fotbalul, de care m-am lăsat. Am făcut foarte puţin kickbox. Eu m-am apucat în 2014 februarie de sportul acesta”, spune Cătălin Simon. S-a apucat de mic de fotbal, dar prima dragoste nu i-a adus însă multe satisfacţii. „Un an am jucat la Steaua apoi la Poli. Am continuat cariera în fotbal cât am putut. Eram copil, nu ştiam foarte multe, am plecat de la părinţi şi m-am lovit de foarte multe. Am făcut antrenamente şi la Dinamo şi la Rapid. Aşa m-am plimbat puţin prin Bucureşti, am dat şi probe şi nu am ştiut mersul, am ales cu sufletul şi am făcut-o greşit. Dinamo era o rampă pentru tineri faţă de Steaua”, povesteşte Simon. Acesta a jucat la CFR Timişoara în Liga a II-a în sezonul de pomină 2009-10, în care gruparea de la Gara Mare a fost exclusă pentru datorii după doar 12 runde.

În mod paradoxal, fotbalul i-a adus cele mai grave accidentări, dintre care şi una la genunchi, care a necesitat operaţie. „Am avut accidentări mult mai grave decât am avut la jiu-jitsu. Acum am venit cu entorsă de la concurs, dar la fotbal de multe ori erau să mi se rupă gleznele, tibia, de la intrări prin aluncare. Am lovituri de ani de zile pe care le resimt pe tibie… Era mai periculos la fotbal, la jiu-jitsu te aştepţi la manevra pe care vrea oponentul să o facă, pe încheietură, pe gât, pe gleznă şi ştii, nu te încăpăţânezi dacă îi reuşeşte şi te doare. Renunţi, ai pierdut meciul şi cu asta basta, dar la fotbal nu e aşa. Când intră unul cu ciudă nu mai poţi să faci nimic”, subliniază Cătălin.

Insistenţa sa de a practica în continuare sportul a fost „taxată” (şi) de sistemul din învăţământ. „Întotdeauna mi s-a spus de către majoritatea că sunt puţin aşa diferit, în general medicii nu fac sport, mai merg la sală, dar puţini practică. În anul I de facultate eu făceam încă fotbal, jucam în Liga 2, în toamnă stăteam să înceapă anul II şi chiar ziceam unei profesoare să se uite a doua zi pe sport.ro că urma să fie televizat jocul nostru la U Cluj. Erau profesori care ziceau: «Domle’ aici la facultate trebuie să înveţi, să ai un liceu sanitar, e mai greu să vii de la fotbal la Medicină», şi toată sala râdea. Eu nu înţelegeam de ce: «Domn profesor, cu deosebit respect, se poate, eu joc în Liga 2, fac şi Medicina, mai departe văd ce aleg… »”, rememorează Simon.

Campion în ciuda obstacolelor

Trecerea la noua activitate nu a fost nici ea floare la ureche. Primul club la care a fost legitimat cărăşeanul i-a ignorat potenţialul. „În 2014 m-am apucat, aveam centura albă la Titans, primul club, acolo nu am fost băgat în seamă, nu a interesat pe nimeni situaţia mea. Nu am participat trei ani, m-am pregătit pentru mine până la finele lui 2017. Anul trecut m-am mutat, în aprilie am avut un accident foarte grav de motocicletă, era să mor. Am tras foarte mult cu leziunile avute, nimic rupt, dar foarte multe probleme, coate, genunchi, la mâna stângă am cicatrice. Tot fratele meu a insistat să mergem la jiu-jitsu, am refuzat să merg la Titans, am zis să mergem la Iguana. Am mers cu reţinere, lor le datorez totul pentru rezultatele de azi. M-au văzut, în iarnă au zis că pot. M-au promovat la centura albastră, era spirit competiţional şi de acolo am început să am rezultate”, a explicat Cătălin Simon.

Schimbarea i-a prins bine celui care are acum ca sportiv porecla „Pantera”. După o medalie de argint la un concurs organizat la Vrşeţ, în Serbia, Cătălin a mai cucerit un loc 2 şi un bronz la Budapesta, precum şi un argint la Bucureşti, cu ocazia primului Campionat European de Jiu Jitsu Brazilian, organizat de WBJJA (World Brazilian Jiu Jitsu Association). „Cel mai dificil adversar a fost la Bucureşti, Alexandru Crişan. Eu nu sunt nici azi 100% după cele opt luni de pauză după accidentul moto… Musculatura se deteriorase, plămânii nu mai pompează… după un minut la primul concurs era să leşin. Dar m-am pregătit in continuare şi acum duc tot mai multe meciuri”, continuă Cătălin.

Weekendul trecut bănăţeanul s-a întors însă cu aur de la Munchen, competiţia de înaltă ţinută din Germania a fost încheiată victorios iar Cătălin a pozat cu degetul dus la gură. Nu e un semn de la fotbal, mărturiseşte „Pantera”, ci un mesaj pentru „cei care nu au avut încredere în mine. Înainte să încep să particip râdeau de ce doream să fac”. Ultimele rezultate nu au fost doar cele mai bune în competiţie ale clubului român, ci şi ale celui englez „Mill Hill BJJ” din Londra, condus de antrenorul Nicholas Brooks. Club la care Iguana e afiliat deoarece nu are în cadrul ei sportivi cu centura neagră. Pentru Cătălin urmează acum noi provocări, fiind vizate în 2019 Cupa Ungariei şi Campionatul Mondial WBJJA, tot la Bucureşti.

Fratele îl urmează în afara sălii

Alex Simon, frăţiorul lui Cătălin, are un trecut sportiv impresionant la lupte libere, pe care le-a practicat din gimnaziu. El a fost legitimat la CSS I, fiind mulţi ani component al loturilor naţionale. „Când a venit în Timişoara nu era cu sporturile de contact, îi plăceau şahul, baschetul, a ajuns întâmplător la lupte, fiind aproape de noi sala din Calea Torontalului, printr-un vecin, şi încet a început să-i placă. A ajuns campion pe oraş, pe judeţ şi apoi naţional”, adaugă fratele mai mare.

Deşi are 23 de ani Alexandru a trecut de asemenea peste multe greutăţi până să ajungă „The Black Rhyno”. „Acum are 130 de kilograme, atunci avea 100. era foarte bine pregătit. În clasa a XII-a a fost diagnosticat cu dublă hernie de disc, i s-a spus că nu mai poate practica sport vreodată, nimic, trebuia operaţie şi risca chiar să ajungă în scaun cu rotile.


Dar am făcut o chestie bună prin faptul că am mers în Ungaria cu el, nu putea de dureri nici să se lege la şireturi. La Szeged, profesorul de neurochirurgie de acolo i-a spus să facă recuperare medicală. A făcut multă recuperare. Primele două săptămâni le-a stat la pat şi s-a îngrăşat foarte mult, nu a mai reuşit să slăbească”, a mai spus Cătălin.

Cei doi merg împreună la concursurile de jiu-jitsu brazilian, fiecare pe categoria lui. Dacă în privinţa sportului de contact Alex l-a convins pe Cătălin, invers, fratele mai mare l-a determinat pe mezin să urmeze şi el Facultatea de Medicină Dentară din cadrul „UMF Victor Babeș”. „Ne-am tras unul pe altul… Şi eu l-am atras spre stomatologie, că nici lui nu-i plăcea. La început i-a fost greu, în primii doi ani de facultate. Apoi a început să-i placă, a venit la cabinet, a început să pună mâna, să facă şi el un detartraj, să pună o plombă, diverse… mai are un pic şi termină”, a conchis „seniorul”. Alex are la jiu-jitsu brazilian două Cupe şi a fost în urmă cu câţiva ani campionul României la centura albă, în timp ce la cea albastră are două medalii de argint la Budapesta şi un aur şi un bronz în Serbia anul acesta. El a lipsit de la competiţia germană tocmai pentru că era în sesiune.

Situaţia celor doi fraţi a născut şi multe poante, făcute de apropiaţi: „Unii au rămas fără un dinte sau unul i-a fost spart… Glumele înainte să fac acest sport erau că Alex îi scoate şi eu îi pun… Acum e situaţia la fel. Şi el îi pune dacă îi scoate. Toţi glumesc aşa, că dacă-i rupi dinţii cuiva îi laşi şi cartea de vizită”. Trecând peste partea amuzantă, cei doi privesc ambele activităţi cu maximă seriozitate. „Gândul amândurora e să mergem mai departe, dar ne gândim la următoarea competiţie, să luăm o medalie cât mai importantă. Noi mergem cu acest gând, să fim cât mai sus!”, a concluzionat Cătălin Simon. Visul fraţilor e de asemenea ca în viitorul apropiat costurile din sport să le fie susţinute exclusiv din sponsorizări. Cătălin a primit susţinere suplimentară pentru competiţia din Bavaria, dar în majoritatea cazurilor a luptat cu sigla propriului cabinet stomalogic pe echipament.

Sportul e sănătate

Pentru cei mai puţin obişnuiţi cu jiu-jitsu şi în special varianta „braziliană” a acestui sport, se impun câteva precizări. Sport de contact, ramura de care discutăm se bazează mai mult pe lupta la sol şi se desfăşoară, la fel ca judo-ul sau alte discipline înrudite, pe suprafaţa denumită tatami. „E o combinaţie de sporturi, între jiu-jitsu tradiţional, judo şi lupte libere. Meciul începe în picioare, de acolo pui adversarul jos, prin take down ca la lupte, apoi acolo începe lupta şi se merge mult pe imobilizări…”, precizează Cătălin Simon.

La fel ca „suratele” sale şi acest sport are numeroase beneficii. „Pe lângă faptul că orice sport e bun pentru organismul fiecăruia, te echilibrează, te face să ai un program echilibrat din punct de vedere al alimentaţiei, programului, e efectiv ca o armată, jiu-jitsul brazilian ajută foarte mult pentru autoapărare. Dacă ai situaţii în care eşti atacat pe stradă, cu un cuţit sau o bâtă de baseball. E bun şi pentru femei, căci sunt şi fete care fac în Timişoara, se poate merge inclusiv până la centura neagră. Poţi învăţa ce să faci în anumite situaţii”, susţine Cătălin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.