România după Alexandra

România după Alexandra

1
DISTRIBUIȚI

S-au spus toate cuvintele, de durere, de neputință, de revoltă. Au fost șapte zile de revoltă în toată țara, o solidaritate în fața groazei, în fața unui dușman concret. Toate problemele noastre mărunte, toate crizele existențiale, toate celelalte au rămas într-un film mut după ce o fată de 15 ani a murit cu salvatorii la poarta casei în care ea-și dădea ultima suflare.

Nimic nu va mai fi la fel, în România, după Alexandra. Nu ne mai putem ascunde, nu mai putem ignora teribilul adevăr. Că aici e ținutul „Ești pe Cont Propriu”. Toată România e o casă a groazei și acum abia realizăm că suntem în ea de zeci de ani, împărțind masa și patul cu inamicul.

Iar inamicul este statul însăși.


Dacă ar fi om, ar arăta cam ca criminalul din Caracal – o ființă care trăiește ca o fiară, înconjurată de mizeria propriei boli. Iar în ochi i se citește, la fel ca și lui Gheorghe Dincă, doar mirarea că a fost descoperit. Acesta este rezultatul anilor de construcție pe bază de cumetrie, a anilor de promovat nimicul la rang instituțional. Incompetența se plătește, dar o plătim noi, oamenii care până acum o săptămână încă mai credeam că avem o țară cu o urmă de normalitate. Chiar dacă, în ultimele luni, parcă o forță nevăzută ne pregătea pentru ce avea să vină: mai întâi, un șef de poliție spunea public că femeile care iau o pălmuță de la soț ar trebui să se mai gândească până să deranjeze agenții puși pe muncă. Apoi, un mare profesor și teolog ne anunța că dacă violul duce la o sarcină, „poate că i-a plăcut”. Iar la scurt timp, un polițist sunat de o fată disperată la 112 o mințea că salvarea e pe drum…

Nimic nu ar trebui să mai fie la fel în România după Alexandra. Avem nevoie de un reset absolut. Am spus cu toții de atâtea ori: „așa nu se mai poate” și tot am mai putut așa. Nu și de data asta. Cum ne mai putem preface că totul e bine când am văzut fața inocentă a victimei, chipul feroce al prădătorului? Cum mai putem pretinde că totul e bine când am aflat că dacă strigi „ajutor”, nu primești înapoi decât un „stai acolo, că venim noi”?

1 COMENTARIU

  1. ,,Toată România e o casă a groazei,,..daca e asa,ce mai e aici in Germania unde omorurile,violurile,rapirile,sechestrarile si alte ,,beneficii,, ale multikulti sunt la ordinea zilei?
    Tu,,ziaristo,, te auzi ce spui?Hai vino aici,sa vezi ce motive adevarate pentru a scrie cuvinte mari vei avea.
    Ma si mir ca faceti atata caz,cand la noi aici este saptamanal cate un caz asemanator sau mai grav…

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.