Vameșul Sorin Avram a dezvoltat o adevărată strategie prin care îi făcea pe cetățenii sârbi care treceau prin Stamora Moravița să-i dea bani, reiese din motivarea Tribunalului Timiș de arestare a acestuia. Vă reamintim că Avram a fost prins în flagrant de ofițerii DGA, în timpul unei investigații a DNA Timișoara, după ce a primit de la un cetățean sârb 70 de euro.
Pe lângă denunțul depus de sârbul care i-a dat acești bani, au mai fost depuse și alte sesizări împotriva lui Avram tot de către cetățeni din statul vecin, pentru că vameșul se ferea să ceară bani românilor de frica să nu dea peste vreun investigator sub acoperire. În unul dintre denunțuri, Sorin Avram a fost reclamat de două femei că după ce a găsit în bagajele lor 30 și respectiv 28 de pachete de țigări le-ar fi solicitat o sumă de bani, pretinzând că aceasta ar reprezenta o „amendă” pentru introducerea țigărilor. Pentru că femeile au cerut eliberarea unei chitanțe pentru plata „amenzii”, lucrătorul vamal ar fi renunțat la aplicarea acesteia, astfel încât le-ar fi aplicat doar sancțiunea avertismentului. Femeile și alte două persoane au fost ținute de vameș timp de cinci ore în punctul vamal, Avram punându-le în vedere că are posibilitatea de a le aplica o interdicție de cinci ani de a pătrunde în Uniunea Europeană și pretinzând totodată suma de 200 de euro, câte 50 de euro de la fiecare dintre acestea, pentru a nu aplica acea interdicție”, se arată în document. Sârbii au vrut să se întoarcă să facă rost de bani, dar vameșul le-a lăsat să intre în România, avertizându-le că le va ține minte.
În cazul sârbului care l-a denunțat, acesta avea o firmă de pompe funebre și se ocupa de repatrierea cetățenilor sârbi morți în statele Uniunii Europene. Când a ajuns în vamă, Sorin Avram l-a luat la ”purecat”, spunându-i sârbului că depășește plafonul netaxabil al mărfurilor tranzitate prin marfă pentru cele două coșciuge pe care le transporta, deoarece sunt goale, și că, de fapt, vrea să vândă coșciugele în România. ”Nu e asta, nu trebuie să ai probleme cu mine, dar lucrul acesta nu e 150 euro, înțelegi? Nu pot să cred asta … Chiar dacă cred asta (referindu-se la prețul sicrielor) dacă nu este proprietarul prezent nu se poate 300 euro. (referitor la plafonul valorii mărfurilor neînsoțite de proprietar) Înțelegi? Deci… Pentru că ai făcut o greșeală, pentru că ai scris, asta…alt nume … Dacă era numele tău sau dacă era cineva aici prezent… Se poate 300 de euro gratis (referindu-se la taxa vamală a bunurilor introduse pe teritoriul țării) Dar dacă nu este prezent aici omul, nici 300 nu se poate, este mai mică (referindu-se la taxa vamală) 150 cred. Dar (arătând către documente) nu cred că este 300 de euro cele două coșciuge, asta e 1000, 1000 și ceva. Înțelegi?”, i-a spus vameșul, care l-a întrebat unde locuiește. Când sârbul i-a spus că în coșciuge se va întorce cu morții, Avram i-a replicat „Păi nu știu dacă decedatul…(uitându-se pe documente întreabă) Hussein a murit?”. Vameșul s-a arătat ”nepăsător” și atunci când sârbul i-a spus că nu a avut probleme când a trecut prin Ungaria – ”Păi știu dar de ce spui probleme? Tu faci un business și vrei noi să închidem ochii pentru business-ul tău. Asta vrei? (…)Păi nu e legal, asta îți zic, că nu e legal. Pentru că nu-i 150 euro un coșciug. Nu poate asta să fie asta. Ai scăzut tu prețul. Înțelegi?”.
Când sârbul l-a întrebat cât trebuie să dea ca să poată pleca spre Austria, unde trebuia să ajungă până la 7 dimineața, Sorin Avram i-a ținut o adevărată teorie ”Nu știu.
Păi dacă faci un business trebuie să te gândești, ok…eu am profitul ăsta, ok, ei nu sunt acolo chiar toți proști. Unii sunt proști, unii nu sunt proști, păi știi tu. Dar tu cum să zic…tu, tu ai pe cineva în România dar nu pe cineva care hotărăște aici (făcând referire la punctul vamal) înțelegi? De ce … ok poți să ai acolo pe cineva cu care lucrezi, nu știu eu asta, dar de ce nu este cel care hotărăște aici (făcând referire la punctul vamal) care este …ai pașaport, ai certificat, ai asigurare, ai totul legal, ai bani la tine, chiar dacă ești sârb poți să intri în Uniunea Europeană … de ce ai pe cineva unde nu trebuie? De ce nu ai pe unul în vamă? Unul care să te ajute. Nu? Unul care sincer te ajută. (…) În vamă tu trebuie să ai un prieten. Nu? Așa văd eu. Cineva care să te sfătuiască cum merge bine”.
După acest discurs, vameșul l-a întrebat pe sârb dacă are carte verde, iar acesta s-a dus la mașină i-a pus 50 de euro între foi și i-a dat-o să o verifice. După câteva secunde, Avram s-a întors din tonetă spunându-i că este valabilă și i-a permis să intre în România. A doua întâlnire a decurs mult mai rapid, sârbul întrebându-l dacă este bine ca data trecută. Când i-a dat banii aceștia au fost puși în pașaport, dar se vedeau. Precaut, Avram a retras mâna, și l-a apostrofat pe martor, reproșându-i lipsa de precauție și indicându-i să așeze bancnota în interiorul pașaportului astfel încât aceasta să nu fie vizibilă: „Hei…să nu se vadă domnule! Ce-i cu tine? Ce s-a întâmplat”. A reprimit pașaportul și după ce a luat banii din el, pe pista vămii, l-a restituit. Sârbul l-a întrebat dacă poate să aducă mai multe sicrie data viitoare și vameșul i-a confirmat că se poate.
La ultima întâlnire cu sârbul, care a venit cu trei sicrie, Avram i-a cerut 150 euro, câte 50 pentru fiecare, dar în final s-a mulțumit cu 70 euro spunându-i ”de acum înainte nu o să mai ai probleme. Data viitoare să vii cu patru ( sicrie, n.a.) să fie în ordine …”.
În motivarea arestării, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut faptul că ”chiar dacă în speţă sumele presupus solicitate şi primite de către inculpat nu sunt semnificative, ci mai mult modice (50 de euro, 50 de euro, 70 de euro), se constată totuşi pluralitatea faptelor infracţionale de care este acuzat, ce au capacitatea de a contura un posibil obicei în pretinderea unor sume de bani în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Totodată, este avut în vedere modul de operare, menit să ducă la obținerea unor sume de bani de la persoanele care tranzitează frontiera de stat a României, dar şi modul voalat în care s-ar fi pretins sumele de bani, care rezultă din materialul probator, prin presiunile exercitate asupra persoanelor care tranzitează frontiera, invocând diverse nereguli, pentru ca aceștia să îi remită sume de bani. Deşi nu fac obiectul acuzaţiilor aduse inculpatului, se observă faptul că împotriva acestuia au fost formulate alte două denunțuri în care este descris același mod de operare. Nu poate fi neglijată nici modalitatea în care se presupune că inculpatul l-ar fi instruit pe colaborator să procedeze pe viitor, pentru ca acesta să introducă în România și în Uniunea Europeană mărfuri, şi dându-i posibilitatea colaboratorului de a discuta aceste aspecte prin intermediul unui post telefonic înregistrat în rețeaua de telefonie sârbă. (…) Pericolul pentru ordinea publică reiese din posibila încălcare în mod constant a atribuțiilor de serviciu, în schimbul unor sume de bani și din consecințele care se produc asupra economiei naționale, asupra mediului de afaceri, fiind astfel permisă pătrunderea în țară în mod ilegal a unor mărfuri care intră pe piața neagră afectând grav mediul concurențial al României și al Uniunii Europene, iar faptele sunt cu atât mai grave cu cât fenomenul corupției din punctele de frontieră și lipsa de securitate a frontierelor țării, constituie principalul motiv pentru care România nu face parte din Spațiul Schengen, cu consecințe negative asupra posibilităților de dezvoltare a mediului social și de afaceri”.
Judecătorul a susținut de asemenea că ”nici faptul că inculpatul a recunoscut parţial acuzaţiile aduse nu constituie un aspect care să conducă la concluzia că faptele reţinute în sarcina sa ar fi mai puţin grave sau periculozitatea lor ar fi mai redusă”.
