Muzeele din vestul țării și-au pregătit exponatele lunii pentru vizitatorii care le trec pragul,
Muzeul Naţional al Banatului a ales ca exponat al acestei luni o pompă hidraulică de apă portabilă pentru pompierii din Timişoara din anii interbelici, al cărei motor a fost produs de firma germană DKW, care producea maşini şi motociclete, preluată ulterior de actuala firmă Audi. În 1928, pompierii voluntari din Timişoara au fost înlocuiţi de pompieri profesionişti iar în 1936, aceştia au fost militarizaţi.
În galeria de artă a Complexului Muzeal Arad care ilustrează o componentă a lumii culturale arădene din secolele XIX şi XX, există şi o sală care reconstituie un detaliu din prima expoziţie de artă românească, deschisă la Palatul Cultural în 20 martie 1927, după ce directorul Palatului Cultural, Lazăr Nichi, achiziţionase, timp de trei ani, valoroase lucrări semnate de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Samuel Mützner, Octav Băncilă sau Catul Bogdan. În 1925 a fost cumpărat de la Salonul Oficial tabloul „Cele trei surori”, pictat de Sabin Popp, un pictor extrem de prolific, lucrarea fiind, în această lună, exponatul lunii în muzeul arădean. În această lucrare, artistul a creat un triplu portret, inspirat de trei surori, care evidenţiază trei etape ale vieţii: o fată zâmbitoare, o tânără femeie cu privirea încrezătoare şi o femeie matură, cu privirea grea, în urma experienţelor vieţii. Potrivit criticilor de artă, atrage atenţia închiderea în propria lume sufletească a fiecărui portret şi direcţiile divergente sugerate de gruparea în evantai, dar şi înrudirea trăsăturilor.
Exponatul lunii septembrie la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva este un obrăzar de coif din bronz descoperit în forul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, o piesă de patrimoniu legată de ziua de 18 septembrie, data naşterii împăratului Traian, cuceritorul Daciei.
Piesa este lucrată din tablă de bronz bătută în tipar şi era ataşată unui coif de tipul imperialo-galic care a aparţinut, probabil, unui legionar.
La Muzeul Banatului Montan din Reşiţa poate fi văzută în această lună o fotografie făcută la Lugoj în 1904, care înfăţişează şapte dirijori de coruri din Banat în frunte cu Ion Vidu, pe care se păstrează un text cu numele acestora, scris de unul dintre ei, Ioan Purcăriţa. Corurile săteşti bănăţene au fost, încă din secolul al XIX-lea, un fenomen emblematic al Banatului, şi au avut un rol de seamă în promovarea identităţii naţionale a românilor din această provincie.
