Micul sat timișean Igriş, aflat pe malul stâng al Mureşului, în zona de graniţă cu judeţul Arad, ar putea deveni, nu peste mult timp, un punct de atracţie turistică a judeţului, după demararea, în urmă cu trei ani, a cercetărilor la situl arheologic „Igriş – mănăstirea cisterciană Egres”, întreprinse de arheologi de la Muzeul Naţional al Banatului în colaborare cu Universitatea Catolică Péter Pázmány din Budapesta şi Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din Bucureşti.
Prima bibliotecă şi morminte regale
Călugării cistercieni de la Pontigny au întemeiat mănăstirea de la Igriş la dorinţa Anei de Châtillon, prima soţie a regelui Béla al III-lea al Ungariei, în 1179. Tot cistercienii au întemeiat, în 1202, şi mănăstirea Cârţa, nu departe de Sibiu. Primele cărţi valoroase care au existat pe teritoriul actualei Românii se datorează acestui ordin călugăresc, căci ambele mănăstiri aveau biblioteci cu cărţi de mare preţ, scrise de autori antici şi medievali, iar prima bibliotecă atestată documentar este cea de la Igriş, cu multe scrieri ale Sfântului Augustin şi ale Sfântului Grigore cel Mare. Pentru o vreme, aceasta a avut şi dreptul de a emite şi a păstra acte publice.
Mănăstirea a fost locul de veci al Anei de Châtillon, al fiului acesteia, regele Andrei al II-lea al Ungariei şi a celei de-a doua soţii a acestuia, Yolanda de Courtenay, aşa cum atestă unele surse documentare. Călugărul italian Rogerius, canonic de Oradea, relatează cum, în 1241, mănăstirea în care se refugiaseră numeroşi localnici, ca într-o fortăreaţă, a fost distrusă de tătari. Câţiva ani mai târziu a fost refăcută dar nu peste multă vreme a fost asediată de cumani, în 1500 a fost închisă iar apoi distrusă de turcii otomani.
Surprizele cercetărilor arheologice
Ruinele mănăstirii se află la câţiva kilometri de sat iar săpăturile întreprinse în ultimii ani încearcă să scoată la iveală edificiile de cult şi clădirile care au compus complexul monastic medieval, precum şi mormintele regale. În urma celor trei luni de cercetări arheologice din vara acestui an, s-au descoperit fundaţiile unei biserici mai timpurii decât mănăstirea fondată în 1179, construită, după părerea arheologilor, în secolul al XI-lea sau poate chiar al X-lea, despre care nu existau informaţii până acum şi care este una din cele mai vechi biserici de pe teritoriul actualei Românii.
S-au mai dezvelit fundaţii de pilaştri şi de ziduri care au aparţinut mănăstirii cisterciene şi indică planimetria acesteia, iar în interiorul mănăstirii s-au descoperit mai multe morminte, monede – printre care una de aur, bizantină – inele de bronz, fragmente de coloane, fragmente ceramice şi sticlă, inscripţii pe marmură roşie, şi s-a finalizat cercetarea gropii comune din timpul invaziei tătare, descoperită anul trecut, unde au fost descoperite piese de podoabă, arme şi alte obiecte de preţ. Cei care au cercetat situ-ul arheologic de la Igriş spun că este spectaculos şi unul din cele mai importante şantiere arheologice medievale din România.
Podul plutitor care leagă Banatul de Crişana
Încă din antichitate, pe Mureş se făcea un comerţ intens, cu plutele, mai ales pentru transportul sării din ocnele transilvane, în epoca romană râul fiind o cale de legătură între vechea aşezare Micia, aflată lângă Deva, şi Partiscum (actualul Szeged). Acest vad comercial reprezenta o sursă importantă de venituri şi în epoca prefeudală. Se pare că la Cenad, voievodul Ahtum îşi impunea autoritatea prin vămuirea plutelor care treceau pe Mureş, fără a fi impresionat de faima regelui Ştefan I.
La Igriş mai există şi astăzi un pod plutitor numit comp, despre care se ştie că traversează Mureşul de peste două veacuri şi a rămas singurul care leagă Banatul de Crişana. Compurile vechi erau în întregime din lemn şi aveau mare căutare la începutul secolului al XIX-lea, când dezvoltarea economică a provinciei impunea găsirea unor căi de transport rapide şi ieftine, pe drumuri cât mai scurte, dar şi pentru trecerea, peste apă, a animalelor furate, mai ales a cailor. Podul de astăzi este făcut din fier, de către localnici, dar la fel ca cele mai vechi, nu are nevoie de nici un combustibil. El traversează albia râului pe un cablu, cu ajutorul curenţilor de apă, şi este ancorat la cele două maluri printr-un sistem de scripeţi, acţionat cu ajutorul unei manivele. Compul poate transporta maşini, căruţe, ba chiar microbuze sau tractoare şi este folosit şi astăzi, căci scurtează considerabil drumul spre Nădlac.
Atracţii turistice locale
Pe partea arădeană a Mureşului se mai pot vedea şi alte „curiozităţi”, şi anume buncărele de beton care au fost construite până la frontieră, din doi în doi kilometri, de către armată, în anii ʹ50, când conducătorul iugoslav Iosip Broz Tito intrase în dizgraţia regimului de la Bucureşti.
Ele fuseseră construite pentru tancuri iar în jur a fost amenajat un spaţiu în formă de semicerc, pentru trăgători.
În sat se mai află un club de echitaţie cu zece cai care au obţinut numeroase premii naţionale iar rezervaţia naturală insulele Igriş, inclusă în parcul natural Lunca Mureşului, o arie protejată de peste 17.000 de hectare, unde trăiesc specii rare de păsări care au migrat din rezervaţia Insula Mare a Cenadului, este un alt punct de atracţie.
Surse foto: facebook.com, informatii-romania.ro, romaniaturism.ro, clubecvestru.ro