Zona cuprinsă între Munţii Semenic şi Ţara Almăjului, o regiune deluros-muntoasă în care, printre păduri de diferite specii, răsar piscuri de dealuri şi desparte Carpaţii Ocidentali de cei Meridionali, e considerată o străveche vatră a etnogenezei românilor şi locul în care aceştia au dat naştere unei culturi originale, care le-a conferit o identitate proprie, chiar în veacurile în care s-au aflat sub stăpânire străină şi mai ales în anii de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul XX, când administraţia a făcut mari presiuni pentru maghiarizarea comunităţilor de români.
Preoţimea română şi elita satelor au avut un rol important pentru păstrarea fiinţei naţionale. În acei ani au contribuit la înfiinţarea unor biblioteci, coruri, fanfare, echipe de dans şi de teatru sau la crearea unor muzee, la constituirea şi funcţionarea consiliilor şi gărzilor naţionale în toate satele, în preajma Marii Uniri.
Craina bănăţeană, un ţinut cu tradiţii proprii
Mai multe localităţi, printre care Iablaniţa, supranumită „Poarta Almăjului”, Lăpuşnicel, Cornea, Luncaviţa, Mehadica, Petnic sau Teregova au făcut parte, odinioră, din teritoriul numit „Craina”, denumire mai rar folosită astăzi. Satele din ţinutul Craina bănăţeană sunt aşezate la poalele Munţilor Semenic şi Almăjului şi fac legătura cu Munţii Mehedinţiului.
Se ştie că în zonă s-au descoperit urme romane care ar fi aparţinut unui castru, şi mai multe monede, dintre care una de aur, din vremea primilor împăraţi care au stăpânit această provincie dacică, dar astăzi acestea s-au pierdut, despre existenţa lor păstrându-se doar unele relatări. Tot după tradiţie, sub dealul Strajiţa, s-ar fi descoperit urmele unui castel care ar fi aparţinut unui „domn mare”. În 1772 – 1773, pe acest teritoriu s-a înfiinţat o companie grănicerească, cu sediul în satul Petnic iar din unitatea militară au făcut parte şi locuitori din Craina, Almăj şi Clisura Dunării.
Mărturii ale trecutului
Muzeul „N. Cena” din Băile Herculane a fost înfiinţat în 1924 din iniţiativa generalului Nicolae Cena, fiul unui grănicer român, care a început să colecţioneze vechi piese daco-romane încă din 1921. Aici pot fi admirate piese de ceramică romană, basoreliefuri din castrul Ad Mediam, arme, piese de harnaşament, monede, podoabe sau altare votive. Şi clădirea în care se află muzeul – Cazinoul cu coloane – este un monument istoric în stil baroc. Muzeul sătesc al Almăjului a fost inaugurat în 1929 la Bozovici, din iniţiativa preotului Iosif Coriolan Buracu, cu piese reprezentative din zonă.
La muzeul etno-istoric „Ad Pannonios” din Teregova se poate vedea „şura gospodarului”, unde sunt expuse obiecte care vorbesc despre străvechile ocupaţii ale populaţiei din zonă, un interior ţărănesc, „cinda” cu vatra pentru foc, diferite oale de pământ şi alte vechi vase şi instrumente folosite la aprinderea focului şi gătit, „colţul băcionului”, cu ustensile pastorale şi un altul care ilustrează industria casnică textilă. Este reflectată şi istoria comunei, cu obiecte din epoca romană, arme medievale, o colecţie numismatică din epoca modernă, vechi cărţi româneşti şi obiecte de cult bisericeşti.
Cojocăritul, o ocupaţie specifică zonei
Ţinutul Crainei bănăţene este cunoscut şi astăzi pentru valorile sale spirituale şi pentru obiceiurile specifice, iar locuitorii se străduiesc să le conserve şi să le promoveze, căci civilizaţia rurală a zonei se remarcă prin originalitate şi un mod propriu de viaţă, care s-a transmis din generaţie în generaţie.
Zona este cunoscută de multă vreme pentru prelucrarea pieilor şi cojocărit, o ocupaţie casnică specifică zonei care se practica de meşteri locali, remarcabilă fiind varietatea croiului, cromatica şi bogatele motive decorative folosite, într-un spectaculos stil autohton cu caracteristici ale barocului popular bănăţean, care au transformat acest meşteşug într-o adevărată artă.
Din păcate, astăzi meşteşugul este pe care de dispariţie, piese deosebite mai existând în colecţii muzeale sau particulare.
Surse foto: scritub.com, argument-cs.ro
