În perspectiva celei mai recente moțiuni de cenzură a Opoziției prin care speră să răstoarne guvernul condus de Viorica Dăncilă (indiferent de rezultatul acesteia), nu putem să nu ne întrebăm ce urmează după? Care este planul pentru România, în cazul în care partidul aflat acum la conducere pierde votul de încredere?
Reprezentanții liberalilor ne asigură că acest plan există, că sunt pregătiți să preia guvernarea, și nu e prima dată când auzim acest discurs în spațiul public. Cei de la USR țintesc mai departe – alegeri anticipate, deci un risc pentru mulți parlamentari, inclusiv pentru ei, însă par să și-l asume. La faza pe vorbe, și ceilalți aliați ai lor ne spun că pot și vor.
Lucrurile merg prost în țara noastră, asta e clar, și asta nu de un an, doi, trei, ci de aproape treizeci.
Guvernele PSD de după ultimele alegeri nu strică tendința, așa că o schimbare este justificată. Însă atunci când va veni, trebuie să fie ceva real, ceva care să ne arate că, pentru prima dată, suntem luați în serios.
Sper că, dacă sau atunci când vin următorii la putere, să se țină măcar de unu la sută din ceea ce zic acum că vor face, că se întâmplă în urma unei moțiuni sau a unor alegeri, anticipate sau la termen. O țară ca afară? Cred că suntem conștienți că mai avem mult până la asta și că nu ne putem baza pe politicieni să ne ducă de mânuță spre un viitor glorios. Sloganele slăbuțe de genul „alături de fiecare român” sau „pentru o Românie așa și pe dincolo” se scurg ca apa pe gâște.
Noi, oamenii de pe pământul ăsta, am dezvoltat o toleranță la vorbe goale – ne-au fost băgate pe gât încă de pe băncile școlii și ne-am cam săturat de mâncat nimic pe pâine. Așa că ne scuzați dacă nu mai credem până nu vedem.
Nu mai avem timp de reacomodare la guvernare. De măsuri care sună bine în comunicate de presă, dar nu conțin nimic concret. De joaca de-a cei răi și cei buni, de distrugere fără reconstrucție. Nu ne mai putem irosi anii în tranziție, avem nevoie de un plan pentru noi. Asta oare cine ne poate promite?
