Secole de istorie într-o biserică de lemn. Povestea lăcașului de cult construit...

Secole de istorie într-o biserică de lemn. Povestea lăcașului de cult construit de meșteri ardeleni la Julița FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-338912836">

Una din cele mai vechi biserici de lemn de pe Valea Mureşului este cea din satul arădean Juliţa – comuna Vărădia de Mureş – şi are hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, care se sărbătoreşte în 21 noiembrie.

A fost ridicată de meşteri locali în anul 1787, în stilul arhaic al bisericilor transilvănene. După tradiţie, în sat mai existaseră două biserici mai vechi, dar nu se mai ştie nimic despre modul în care au dispărut.

O pictură de peste două sute de ani

Biserica a fost pictată în interior în anul 1813 de mai mulţi meşteri, alături de Nicolae Zugravul din Lupşa Mare, care a pictat mai multe biserici din zonă, fiind cunoscuţi zugravii Simon Salaghi din Brad şi Nichifor Nandrolias. Pictura în ulei pe scânduri, zugrăveala şi decorurile acoperă pereţii interiori ai bisericii, bolta, tavanul altarului şi iconostasul. Pardoseala, tronul arhieresc şi iconostasul, decorat şi pictat de aceiaşi meşteri, sunt tot din lemn.

Clopotul vechi care s-a mai păstrat a fost turnat în 1811, la Timişoara, iar cele rechiziţionate în timpul primului război mondial au fost înlocuite cu unele noi, în anii interbelici. În prezent, biserica face parte din patrimoniul Muzeului Naţional al Ţăranului Român. Vechile cărţi de cult din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea care au existat în biserică, se află acum la Complexul Muzeal Arad.

Perspective de integrare într-un circuit turistic

După ultima restaurare a exteriorului, în 1988, biserica şi-a recăpătat vechea înfăţişare şi a fost reacoperită cu şindrilă, dar restaurări ale picturii din interior nu s-au făcut până în prezent. Institutul Naţional al Patrimoniului a decis să restaureze pictura veche de peste două veacuri, părţile care acoperă pereţii, bolta naosului şi tavanul pronaosului fiind cele mai degradate de  timp, şi a început întocmirea documentaţiei pentru lucrările de intervenţie care ar urma să pună în valoare acest monument istoric prin integrarea lui într-un circuit turistic.

În micuţa biserică de la Juliţa, meşterii zugravi au imortalizat cu mult talent şi cu culori potrivite imagini care redau scene biblice şi figuri de sfinţi în maniera artistică a vremii, potrivit canoanelor ortodoxe de sorginte bizantină.

Biserica de lemn „Sfânta Treime”

Tot în Juliţa, pe drumul care duce spre satul Slatina de Mureş, se mai află încă o bisericuţă de lemn greco-catolică, ridicată în anul 1877, care are hramul „Sfânta Treime”, şi care a fost mutată de trei ori înainte de a ajunge pe locul actual. A fost construită din lemn adus din Maramureş, cu pluta pe râu, dar obiectele de cult valoroase care au existat aici au dispărut, împreună cu arhiva, după 1948, când Biserica Unită cu Roma a fost interzisă de regimul comunist.

Ea a fost redată greco-catolicilor după 1990 într-o stare avansată de degradare, pereţii de lemn fiind vizibili sub tencuiala degradată. Biserica a fost reparată şi este folosită în continuare de credincioşii greco-catolici care trăiesc în sat.

Surse foto: wikipedia.org

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.